5,162 matches
-
de nivelul grosier și ideologic al postmodernismului, la Bienala de la Veneția din 1993, atunci a avut conștiința deplină a zidului care o desparte de o "spiritualitate" muribundă: "o concentrare explozivă de orori într-o rătăcire eterogenă computerizată a societății contemporane postmoderne"407. În 1993, autoarea a putut înțelege că postmodernismul și neopragmatismul american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar nu în sens creștin, ci exclusiv profan. Viețile noastre, care nu mai revin, "pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor"417. Această splendoare aparține simulacrelor, care ocultează identicul. De aici, abandonul sacrului de către omul concret, fericit, care este cel postmodern al divertismentului fără limite. Ceea ce ne duce la concluzia că ușurătatea e frumoasă, iar greutatea cumplită. De aceea, între contrariile ființei Parmenide a ales ușorul ca fiind pozitivul, pe când greul e negativul. Ființarea devine o chestiune de alegere. Între ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fiica pentru că este rodul căsătoriei, iar căsătoria și "a fi mamă înseamnă a sacrifica totul"420. Râde de Tereza și o disprețuiește fiindcă "nu vrea să se împace cu gândul că trupul omenesc se pișă și trage pârțuri"421. Pentru postmodern, nasul este un orificiu prin care plămânii pompează și aspiră aerul, iar pretinsul suflet nu-i decât "activitatea materiei cenușii a scoarței cerebrale". Cândva se vorbea de "materialismul vulgar" al lui Ludwig Büchner (1824-1899). Se pare că postmodernismul a decis
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dragostea lui pentru Tereza"425. Acesta e și raționamentul pragmatic al individului care a scăpat de povara credinței în Dumnezeu și care privește ca atare căsătoria laică. Altfel zis, Tomas se bucură de ușurătatea ființei în plin ethos modern și postmodern. Concesia raționalistă pe care o face e modul de a supraviețui compasiunii sau milei creștine. Pentru el, compasiunea (pitié, pity, pietà) încă nu e dragoste, ci cosentiment: "a trăi cu cineva nenorocirea lui, dar, totodată, a împărtăși cu el orice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
conform căreia împlinirea iubirii (ca regăsire a Paradisului pierdut) nu e posibilă decât în moarte. Acestor două forme antitetice de erezii creștinismul le-a opus iubirea aproapelui, iubire care între cele două sexe e posibilă doar în interiorul căsătoriei sacre. Ethosul postmodern a împins până la exces cele două forme de erezii erotice, amenințând cu destrămarea familiei, adică sporind entropia socială. Ba a nutrit și alte erezii precum feminismul (intuit de Nietzsche, care, de aceea, a fost acuzat de "misoginism") și mitul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nou". Acesta e tâlcul eternei reîntoarceri a identicului (așa cum, altminteri, a interpretat-o și Mircea Eliade), iar nu ocultarea și îndepărtarea de identic prin diferențe care se pierd definitiv de Identic, cum credea, la un moment dat, și Don Juan-ul postmodern Tomas. În ultimul vis al Terezei, Tomas se transformă în iepure. Este acel Tomas al întoacerii după nenumărate rătăciri, un Tomas ridicându-se la nivelul lui Karenin, păstrătorul Paradisului. Neputința lui Tomas, ca, de altfel, și a lui Nietzsche, a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Voltaire, Goethe, Shelley, Heine, Arghezi, Zola, N. Bălcescu, V. Hugo, M. Twain, B. Russel, V. Babeș, J. Swift, Anatole France, Giordano Bruno, Eminescu ș. a. m. d., într-o adunătură de citate scoase din context și puse în slujba "adevărului". Ateismul postmodern este, în schimb, mai rafinat, cu demonstrații seducătoare, dar cu aceleași efecte. 54 Dumitru Stăniloae, op. cit., pp. 323-324. 55 Ibidem, p. 169. 56 Ibidem, p. 169. 57 Ibidem, p. 359. 58 Ibidem, p. 387. 59 Ibidem, p. 477. 60 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
p. 12. 68 M. Eminescu, în Timpul, VI, nr. 81, 12 aprilie 1881, p. 1. 69 René Girard, op. cit., p. 28. 70 Alain Finkielkraut, Le défaite de la pensée, Gallimard, Paris, 1987, p. 150. 71 Ibidem, p. 156. "Que veut la pensée postmoderne? La même chose que les Lumières". 72 Ibidem, p. 157. 73 Ibidem, pp. 162-163. 74 Ibidem, p. 162. 75 Ibidem, p. 167. 76 Ibidem, p. 169. 77 Ibidem, p. 172. 78 Ibidem, p. 173. 79 Ibidem, p. 175. 80 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cristian Tudor Popescu, Românul național, în "Adevărul", nr. 2669 din 4 ianuarie 1999. 202 Cristian Preda, Modernitatea politică și românismul, Editura Nemira, București, 1998. 203 Tamara Carauș, Tzara mea, Editura Arc, Chișinău, 2000. 204 Mircea Cărtărescu, Generația '80 în context postmodern, în "Curentul", an. II, serie nouă, nr. 248, 23 octombrie 1998, p. 25. 205 Horia-Roman Patapievici, Omul recent, Editura Humanitas, București, 2002. 206 Alex. Ștefănescu, Poliție culturală, în "România literară", nr. 7/2002. 207 Gabriela Adameșteanu, Democrație cu biciul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1999. 209 Liviu Ioan Stoiciu, interviu, în "Feed back", an. II, nr. 2, ianuarie 2005, pp. 38-39. 210 Cf. Gabriel Troc, Fredric Jameson: postmodernism și marxism, în "Steaua", an. LII, nr. 7/2002, pp. 55-59. 211 Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura Aula, Brașov, 2002, p. 23. 212 Ibidem, p. 26. 213 Ibidem, p. 7. 214 Ion Bogdan Lefter a scris numeroase articole despre postmodernism, pe care le-a adunat în cărți, unele apărute în mai multe ediții: Experimentul literar românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cărți, unele apărute în mai multe ediții: Experimentul literar românesc postbelic, 1999, în colaborare; Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, 2000; Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii" culturale, ediția a doua adăugită, Editura Paralela 45, Pitești, 2002; Primii postmoderni: "Școala de la Târgoviște", 2003; Despre identitate. Temele postmodernității, Editura Paralela 45, Pitești, 2004. 215 Idem, Postmodernism. Din dosarul..., op. cit., p. 294. 216 De fapt, termenul a fost creat încă din deceniul șapte al secolului al XIX-lea, resuscitat în 1934
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în lanț, care să pună capăt noii pax romana atât de dorită de arhitecții noii lumi. Islamul continuă să lupte. Pentru cât timp, istoria ne-o va arăta." (p. 141). 236 Cf. Ziauddin Sardar, Ziauddin Sardar's A-Z of Postmodern Life, London, 2002. 237 Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, Editura Humanitas, București, 2004. 238 Cf. Karol Wojtyla, En esprit e t en vérité, Le Centurion, P. U. F., Paris, 1980. 239 Vezi Testamentul Papei, în "Argeș
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
temă frecventată și în proza scurtă a lui H. Salem, este o șarjă de ironie și umor negru la adresa birocrației. Cu următoarea carte, romanul Don Juan și ceilalți (1997), autoarea intră pe terenul prozei. Recurge la fantastic, combină în manieră postmodernă planurile narative și alternează metode variate de aranjare a textului, impregnat tot de ironie și umor negru. „Se joacă” amestecând palierele temporale - reale și ficționale -, face un „curs scurt de istorie a clonării”, discută „viața lui Don Juan”, sfârșind cu
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
Sunt comentate și câteva romane, aflate la limita dintre lirism și narațiune, iar un capitol consistent examinează critica sa literară și culturală, cu impact major în epocă. V. debutează ca poetă cu placheta 1, 2, 3 (1997), intimistă, feministă și postmodernă, amestec original de versuri în limbile română și engleză, monologuri sentimentale și dialoguri erotice „imaginare” în căutarea unui cuplu ideal („sunt tu ești eu / what Freudian slip”). Sub semnul joycean al romanului Ulysses, poemele devin de multe ori simple articulații
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
aici. Poezia, încifrată și cantabilă, cu balansul ei între două glasuri și între două culturi, celebrează pe zeul Cupidon, în aspirația de a reface din cioburile realului o pereche mitică. Cartea Prizonieră în oglindă (1993) este una din primele încercări postmoderne ale romanului românesc. Scriere „de sertar”, abordând voalat problema cenzurii în anii dictaturii ceaușiste, ea se deschide cu o adunare de partid „fulger” într-un liceu, unde secretarul organizației de bază le reamintește profesorilor prioritățile privind normele muncii și vieții
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
și conduită antreprenorială, abilitatea de a învăța cum să învețe. Astfel, se poate vorbi tot mai mult despre învățare de-a lungul întregii vieți, despre învățare permanentă, și nu despre educație permanentă, tocmai pentru a evidenția abordarea conform căreia individul postmodern, mai determinat și mai sigur de sine, este în centrul demersurilor de politică educațională, și nu instituțiile ce oferă educație. Aceasta înseamnă că educația oferită de asemenea instituții trebuie să vină în întâmpinarea intereselor și a nevoilor individului, și nu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
domeniu distinct de acțiune educațională. 1.2. Orientări, provocări, tendințe actuale în educația adulților și în educația permanentătc "1.2. Orientări, provocări, tendințe actuale în educația adulților și în educația permanentă" Printre trăsăturile cele mai importante ce caracterizează societatea actuală, postmodernă și bazată esențialmente pe cunoaștere, putem enumera (mai ales pe cele cu implicații în plan educațional) (Usher et al., 2001, pp. 1-27): • schimbări rapide și complexe pe toate planurile care fac viitorul improbabil, răspunsul educațional la această situație fiind tendința
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
unui proces de „autoreflecție” și își reconsideră și restructurează oferta curriculară, demarând un proces mai amplu de construire a rețelelor instituționale în comunitate, pentru a articula și valorifica mai eficient diferitele medii de învățare; - creșterea nivelului de exigență a individului postmodern, mai avizat, mai critic față de ofertele educaționale pe care le parcurge, mai determinat în ceea ce vrea să știe și să facă, odată ce accesul la informație diversă este mai facil. Parcursurile personale sunt mult individualizate, ofertele educaționale trebuind gândite pentru a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
al serviciilor-suport: de consiliere, îndrumare și orientare, de cercetare ameliorativă, de creare a bazelor de date etc. În concluzie, sunt trăsături și provocări ce s-au conturat tot mai pregnant în societatea actuală, deopotrivă cu implicații asupra abordărilor educaționale. Societatea postmodernă, caracterizată prin schimbare diversă și complexă, ce creează incertitudine și „risc” (Beck, 1992, apud Usher et al., 2001), fiind o societate informațională și bazată pe cunoaștere, reclamă, așa cum remarca A. Giddens (citat de M. Dyke, în Usher et al., 2001
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai mult timp liber pentru refacere. În condițiile în care timpul liber a crescut ca durată, datorită tehnologiilor care ne asistă atât în viața profesională, cât și în menaj, dar și în condițiile în care educațiaadevenit o comoditate a societății postmoderne, indivizii fiind interesați să plătească pentru ofertele ce răspund intereselor/hobby-urilor lor, ofertanții educaționali concep o paletă tot mai diversă și mai atractivă de cursuri. Cu toate acestea, asistăm la un declin îngrijorător al educației generale a adulților, în
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sunt evidente (de exemplu, țările nordice, unde investiția susținută în acest tip de educație are efecte în rândul cetățenilor mai „luminați”, relaxați, deschiși și echilibrați - ideea de folkeplisning promovată încă de Grundtvig putând fi vizibilă), tendința spre instrumentalizare a societății postmoderne este oarecum contrastantă cu și acut resimțită de domeniul larg al educației liberale a adulților. O preocupare distinctă se manifestă pentru adulții de vârsta a treia, care au foarte mult timp liber. Este o categorie de populație în continuă creștere
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Habermas în teoria acțiunii comunicative, 1984), învățare prin reflectare asupra experienței (J. Dewey), interacționism simbolic (G. Mead), sociologia cunoașterii (Luckman) etc., teoria învățării transformative explică cum, prin reflectarea critică asupra unor asumpții, putem deveni cetățeni responsabili și avizați ai lumii postmoderne. Procesul învățării transformative poate fi schematizat astfel (Bron și Schemmann, 2002, p. 184): Figura 1.3. Procesul învățării transformative Conceptele de bază ale teoriei învățării transformative sunt: cadru de referință, reflecție critică, acțiune și transformare. Cadrul de referință cuprinde atât
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în interiorul cercului cultural. Am prezentat mai pe larg acest proces, pentru că are elemente care pot fi transferate în lucrul cu grupurile de emigranți sau cu grupurile minoritare. Dacă, în teoriile criticii sociale, ne raportăm la un adevăr absolut, în abordările postmoderne, totul este „contestat” și relativ: nu vorbim despre adevăruri absolute, totul poate fi chestionat, iar diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la dezvoltarea și iluminarea personală, ca bază pentru fericirea și demnitatea umană. Această perspectivă afirmă abilitatea individului de a alege, de a opta pentru tipul de persoană care dorește să fie. Schimbările în modul de viață al individului din societatea postmodernă, ca și rolurile atribuite educației permanente, ca modalitate de sprijinire a adultului pentru învingerea alienării sociale, culturale și tehnologice, determină regândirea concepției ofertei educaționale, deplasând-o către o mai mare individualizare, flexibilitate, adaptare la deciziile individului pentru ceea ce consideră el
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
înțelegere, la o împlinire și o desăvârșire personală”. Între filosofia hermeneutică și educația radicală a adulților pot fi, de asemenea, stabilite anumite conexiuni. Punctele de legătură se regăsesc în ceea ce privește atitudinea critică față de cunoașterea absolută, față de ceva predeterminat și impus, filosofia postmodernă, de exemplu, pledând pentru dialog, discuții, explorare șiconstruct social, mai degrabă decât pentru cvasiacceptarea cunoașterii deja afirmate. Tot la reflecție critică (sau ceea ce numim filosofie a interpretării, hermeneutică, adaptată contextului) invită și Heidegger, Habermas, Feuerbach, Dewey și Freire. Dincolo de diferite
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]