4,547 matches
-
dorința de a rămâne statornic în a spune liturghiile în cinstea ei (am consimțit, urmând să stabilesc numărul lor) și cu multe și puternice sughițuri, m-am simțit foarte apropiat într-o iubire crescândă față de Maiestatea Sa dumnezeiască. În mare, priceperile din timpul liturghiei și de dinainte priveau felul de a-Și însuși rugăciunile de la liturghie atunci când se vorbește cu Dumnezeu, cu Tatăl sau cu Fiul etc., felul de a acționa al Persoanelor dumnezeiești, felul Lor de a crea, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când trei animale, când alte trei lucruri, și așa mai departe. A PREASFINTEI TREIMI 19. Miercuri ș20 februarieț - Înainte de a începe rugăciunea, îmbărbătare evlavioasă pentru a intra în ea; în timpul ei, multă evlavie călduroasă sau strălucitoare și suavă, fără vreo pricepere, ci ducându-mă spre o încredințare a inimii, fără a se opri asupra vreunei Persoane dumnezeiești anume. Apoi, fiind confirmat în cele de dinainte, cunoaștere a spiritului rău de mai înainte, și anume, cel care voia să mă facă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii, părându-mi-se că nu aveam pentru ce să continui cu liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată sau de mai multe ori primind și priceperi spirituale, într-atât încât mi se părea a socoti că aproape nu mai aveam ce să aflu mai mult despre Preasfânta Treime; motivul era că, întrucât înainte dorisem să aflu evlavie față de Preasfânta Treime, nu doream și nu eram gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
adăugat din partea mea, făcând ceea ce depindea de mine, iar această din urmă șprecizareț era făcută pentru însoțitorii mei, care au iscălit 2. Apoi, de fiecare dată, în timpul zilei, când îmi aminteam de Isus, șprimeamț o anumită simțire sau vedere cu priceperea, în necontenită evlavie și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în biserică, înainte de liturghie, vedere a patriei cerești sau a Stăpânului ei, sub forma înțelegerii celor trei Persoane, în Tatăl fiind cea de-a doua și cea de-a treia. În timpul liturghiei, din când în când, mare evlavie fără vreo pricepere sau vreo înclinație spre lacrimi. O dată terminată liturghia, o vedere tot a patriei sau a Stăpânului ei în chip nedeslușit, dar limpede, așa cum mi se întâmpla și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
liturghia, șm-am simțitț cu încredințare și însoțit îndeaproape de harul pe care-l simțisem în mine de mai multe ori și cu aproape necontenite lacrimi pe care le-am avut de la jumătatea liturghiei înainte; am terminat fără nici un fel de priceperi, în afară de rugăciunea de la sfârșit în cinstea Preasfintei Treimi; aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai fost chip. Apoi, seara, în timp ce scriam acestea, aceeași înfățișare, și văzând ceva anume cu mintea, chiar dacă în cea mai mare parte nu atât de limpede, nici atât de deslușit, nici cu atâta măreție, ci ca o scânteie măricică, înfățișându-se priceperii 4 sau atrăgând-o la sine și arătând a fi aceeași șființă dumnezeiascăț. A PREASFINTEI TREIMI 25 șbisț. Vineri ș7 martieț - La rugăciunea obișnuită, începând cu multă evlavie și, cu toate că aș fi voit, neizbutind să cresc în evlavie, privind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când cu lacrimi. După liturghie, cu o căldură care venea dinafară, motiv de evlavie și de bucurie a spiritului, puține mișcări sau înclinații spre lacrimi, totuși fiind mai mulțumit fără ele decât, uneori, avându-le din belșug; și neprimind nici o pricepere, viziune sau lacrimi, mi se părea că Dumnezeu voia să-mi arate o cale sau un fel de a înainta. Ziua întreagă, cu multă mulțumire sufletească; seara mi se părea că eram dispus pentru o evlavie care sfârșea la Preasfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lăsându-Se văzută într-un fel oarecare; eu am cerut să mă apropie de Tatăl, de Duhul Sfânt și de Stăpâna noastră, dar în această șapropiereț nu aflam nici evlavie, nici alt fel de viziune, având șdoarț pentru câteva clipe priceperea sau viziunea Preasfintei Treimi și a lui Isus. A LUI ISUS 28 șbisț. Luni ș10 martieț - La rugăciunea obișnuită, multă evlavie, îndeosebi de la jumătate încolo. Înaintea rugăciunii pregătitoare - o nouă evlavie cu un gând sau judecată că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șpentruț o parte din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă, căci nu știam cum să termin, pentru că nu găseam ceea ce căutam. În aceste răstimpuri, nici un semn de viziuni sau priceperi. O dată terminată liturghia și mai apoi în odaie, șm-am simțitț fiind cu totul lipsit de orice ajutor, fără să pot avea nici un gust pentru mijlocitori și pentru Persoanele dumnezeiești, ci atât de departe și despărțit, ca și cum niciodată n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apoi în odaie, în capelă și când mi-am pus veșmintele, lacrimi, acestea fiind din belșug în timpul liturghiei. În aceste răstimpuri, de mai multe ori, viziune a ființei dumnezeiești, iar când sfârșea la Tatăl, sub formă de cerc, cu multe priceperi și cunoașteri lăuntrice. În răstimpurile cu mai multe cunoașteri și vizite, mi se părea că trebuia să fiu mulțumit și atunci când nu eram vizitat cu lacrimi și să mi se pară cel mai bun lucru ceea ce făcea Dumnezeu, Domnul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
liturghia mă aflam mai mulțumit fără ele, și mai mișcat, socotind că Dumnezeu, Domnul nostru, făcea aceasta spre mai marele meu bine. A ZILEI 19. a. l. Vineri ș4 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, belșug de lacrimi, cu multe priceperi și simțiri lăuntrice, ca și înainte de ea. Neaflând respect sau supunere iubitoare, trebuie căutată supunerea temătoare, privind la propriile greșeli, pentru a o dobândi pe cea iubitoare. A ZILEI 20. a. l. Sâmbătă ș5 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iubirea și harul Tău și mi-e de-ajuns.” 235. Al doilea punct. Să privesc cum Dumnezeu sălășluiește în creaturi: în stihii, dându-le ființă, în plante, dându-le să crească, în animale, dându-le să simtă, în oameni, dându-le pricepere, tot la fel în mine, dându-mi ființă, însuflețindu-mă, dându-mi simțire și pricepere, făcând din mine un templu, fiind creat după chipul și asemănarea Maiestății Sale dumnezeiești. Tot la fel, să reflectez în mine însumi, în felul arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cum Dumnezeu sălășluiește în creaturi: în stihii, dându-le ființă, în plante, dându-le să crească, în animale, dându-le să simtă, în oameni, dându-le pricepere, tot la fel în mine, dându-mi ființă, însuflețindu-mă, dându-mi simțire și pricepere, făcând din mine un templu, fiind creat după chipul și asemănarea Maiestății Sale dumnezeiești. Tot la fel, să reflectez în mine însumi, în felul arătat la primul punct sau în alt fel care mi s-ar părea mai bun. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ȘI PRIMA LUI APARIȚIE 1. 1. Primul. I s-a arătat Fecioarei Maria; lucru care, deși nu se spune în Scriptură, se socotește spus de vreme ce se spune că s-a arătat la mulți alții; căci Scriptura presupune că noi avem pricepere, după cum stă scris: („Și voi sunteți fără de pricepere?”). 300. DESPRE CEA DE-A DOUA APARIȚIE. MC. 16,1-11. 1. Primul. Maria Magdalena, șMaria,ț mama lui Iacob și Salomeea merg foarte de dimineață la mormânt, spunând: („Cine ne va rostogoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
s-a arătat Fecioarei Maria; lucru care, deși nu se spune în Scriptură, se socotește spus de vreme ce se spune că s-a arătat la mulți alții; căci Scriptura presupune că noi avem pricepere, după cum stă scris: („Și voi sunteți fără de pricepere?”). 300. DESPRE CEA DE-A DOUA APARIȚIE. MC. 16,1-11. 1. Primul. Maria Magdalena, șMaria,ț mama lui Iacob și Salomeea merg foarte de dimineață la mormânt, spunând: („Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?”) 2. Văd piatra prăvălită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul cu totul în iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără cauză, adică fără nici un sentiment premergător sau cunoaștere a ceva prin care ar veni o astfel de consolare datorită vreunui act al priceperii sau al voinței. 331. A treia. Cu o cauză șanumeț poate consola sufletul atât îngerul cel bun, cât și cel rău, dar cu țeluri diferite: îngerul cel bun spre folosul sufletului, ca el să crească și să urce din bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
etc. și chiar din străinătate. În zonele geografice și localitățile în care a descoperit importante „zăcăminte“ spirituale a revenit de mai multe ori. Materialele astfel adunate de-a lungul deceniilor, înregistrate mai întâi pe benzi magnetice și transcrise apoi cu pricepere și migală de însuși prof. Vasile Adăscăliței, organizate pe localități, după criterii științifice, au constituit, în timp, Arhiva Seminarului de Folclor al Facultății de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași, inestimabil tezaur de literatură populară pus cu generozitate
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Lecțiile sale erau profunde analize ale textului muzical: melodica, ritmul, structura piesei, stilul lucrării, al compozitorului, al epocii. Explicațiile clare erau însoțite de demonstrații, adevărate modele de măiestrie interpretativă. Comparațiile cu imagini din natură, din alte arte, erau folosite cu pricepere și fantezie. În activitatea artistică, Eliza Ciolan a colaborat cu orchestra simfonică ieșeană, a susținut programe de recital, a participat în formații de muzică de cameră și s-a manifestat ca pianistă acompaniatoare parcurgând un bogat și variat repertoriu. Pentru
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din activitatea omului și profesorului-doctor Adrian Cosovanu. Întreaga activitate a sa a fost rezultatul unei îmbinări armonioase, inseparabile între activitatea de asistență medicală, didactică propriu-zisă și de cercetare. După o viață bogată în realizări, în care și-a dăruit energia, priceperea și sufletul celor suferinzi, prof. univ. dr. Adrian Cosovanu a încetat din viață în ziua de 22 noiembrie 2008, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. COTRUTZ, CONSTANTIN EREMIA (1935-2009) MEDIC și PROFESOR Personalitate marcantă a învățământului medical ieșean, cercetător
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu“)participând cu lucrări la sesiunile științifice organizate la nivel național. În cei peste 32 de ani de activitate neîntreruptă și-a dăruit întreaga existență și forță de manifestare vocației de muzeograf, izvorâtă din râvnă, pricepere și sinceritate. Eugenia Ursescu a plecat la cele veșnice la 27 iunie 2010 și a fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. VANCEA, PETRE P. (1930-2007) MEDIC și PROFESOR Personalitate marcantă a vieții medicale și universitare ieșene, prof. univ. dr.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
un bleu sidefat, strânsă sub bust cu o panglică lată, așa că sânii, pe care îi considera comoara ei, ieșeau la iveală numi cât permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să urmeze o viață plină de neprevăzut. Ochii plumburii priveau fără nici o expresie. Lăsă gândul să îi umble aiurea. Se transpunea într-o ființă care căuta cu înfrigurare un mijloc de a ieși din această situație stăpânindu-și cu multă pricepere emoția care o copleșea. Îi cerceta atent privirea, și îl întreba serioasă: - Cum te mai simți? - Nu se vede? Bine. Răspunsul lui îi păru firesc, iar glasul mai cald ca altădată. Se gândea că va începe din nou cu trăncăneala
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
începe jocul, apoi privi persoanele de la masă rând pe rând pentru a le analiza și în final a constata că nu exista nici un impediment pentru a nu juca. Cineva din interiorul lui îl întrebă: - Ce naiba faci acum cu mândria și priceperea ta? Ai putea lăsa lucrurile astfel? Idiotule, fă ceva, spune ceva! Doar o ușoară indignare îl cuprinse vis-a-vis de tupeul cu care fusese abordat. - Sunt încă tânăr. N-am împlinit nici douăzeci de ani. Dacă voi pierde am timp să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]