4,129 matches
-
de care uzează ca nobilul Învins. Nu știu, gîndindu-mă la romanul francez de azi, dacă definiția lui Viart e corectă. Mai degrabă spectaculoasă. Literatura trebuia, o dată și o dată, să renunțe la pretenția de a avea dreptate. Adevărul e bun pentru proști, spunea cineva În Being John Malkovich. Ironic, fie. Literatura trebuie să se adreseze cititorului ca individ, nu (numai) ca aderent sau membru al unei comunități oarecare posesoare a dreptății și adevărului sau În căutarea lor. Noua literatură, cea debutantă În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Horatio să rămână vizibil și să-și încordeze privirea: „concentrează-te cât poți mai bine/ Și nu-l slăbi din ochi pe unchiul meu” (p. 101). Căci prințul, aidoma strategilor moderni, recurge la o soluție înșelătoare: „să faci pe prostul”, ca să-ți păcălești adversarii deja atenți la orice mișcare de-a ta. Iar dacă în scena precedentă, cu Ofelia ca momeală, exista o veritabilă recurență a urechii ca organ de supraveghere, de data aceasta e privilegiat ochiul și sunt exploatate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
chiar, dar care seduce tocmai prin materialitatea lui, insensibilă la mutațiile tehnologice moderne. Mai aproape de zilele noastre, Sandrine Anglade și Jacques Gabel caută și ei o soluție pentru supravegherea din Mama confidentă a lui Marivaux. Aici, Lubin, un fel de „prostul satului”, e angajat și plătit cu bani-gheață atât de mama bănuitoare, cât și de tinerii îndrăgostiți ce vor să-și cumpere astfel liniștea. Toți își propun să-l remunereze pe nătângul spion improvizat, căci știu prea bine că supravegherea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
seninii strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe deal tună Dumnezeu ca prostul/ latră câinii la duhul ploii". Poetul va rămâne, și în volumul "Vânătorile" (1969), un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment al înrădăcinării îi animă poezia. Satul se înfățișează în toată tradiția de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plac". Imaginile, în cuprinsul volumelor, continuă să fie stranii, asociațiile de obiecte ne trimit la tehnica suprarealistă; un ciclop de nisip intră livid în ochi, primăverile spectrale sunt nefirești, de carne, în aurul orfic plutesc comorile pe spate. Portretul din "Prostul satului" ne amintește de grotescul poveștilor fantastice germane: "are capul de ied, limba de câine,/ are mâinile depărtate de corp și străine/ când râde, în dinți se arată o pasăre împușcată." Sunt invocați Tristan și Isolda într-o tandră viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când în când/ dar gata, ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau sub semnul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Din acest punct de vedere, bioetica suferă o fundamentare în imanență, existența viului (viața ca atare) fiind datul fundamental. Orice încercare de întemeiere a vieții în altceva nu ține de bioetică. * Corectitudinea politică a pătruns și în sfera evaluării inteligenței: prostul nu mai este prost, ci diferit. Dreptul la diferență a suferit astfel o nepermisă extindere, afectând funcționalitatea unei ierarhii. Cum spuneam în altă parte, tot ce ar putea ține de elite devine acuzabil, ceea ce justifică ideile lui Nietzsche privind revolta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
posibil să-i întâlnim și care așteaptă cumva această întâlnire. Autorul trăiește sentimentul depozitării propriului eu în cărțile sale. * Să ne găsim un refugiu identitar nu în patrie, ci în limbă, țara rămânând mult prea aproape de ideal. * Faptul că toți proștii conviețuiesc cu o dulce mulțumire de sine nu înseamnă că toți nemulțumiții sunt neapărat inteligenți. (Uit aici scurtele accese de prostie cu care este nevoită să coabiteze inteligența.) Ar trebui să-mi amintesc că prostia este un apelativ interzis de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o unire cu ei așteptată odată cu moartea, ci dintr-un sentiment de apropiere pe care ți-l dă noua raportare la timp. Diavolul constituie o strălucită invenție a omenirii menită să ascundă momentele de prostie, el fiind scuza ideală pentru proști. De câte ori rostim formula "Și-a băgat Dracul coada!" atunci când ceva nu merge dintr-o lipsă a noastră de cunoaștere?! Însă putem gândi în modalitatea aceasta atunci când avem o intuiție a posibilității lucrului făcut altfel, conștiința unei variante diferite, admiterea faptului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Iubite Mihai, am primit epistola ta, ne bucurăm cu toții tata, Harieta și eu despre cele comunicate. Trimite-ne din banii împrumutați cît vei pute. După Paști contează pe persoana și caracterul meu, măcar că oamenii mă numea(u) "Nec(ulai) cel prost". Tatei i-i mai bine; mai mult smintit la minte, după tipicul său. De la Mathei n-am știri, nici cunosc adresa. Al tău frate, Nicu"243. După cum se vede, nici unul din cei de la Ipotești nu era deplin sănătos. Acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
astfel. Unii dintre insularii din Maine, de exemplu, își închipuiau că era o minune a științei care descinsese în comunitatea lor înapoiată, pe cînd alții o vedea doar ca pe o străină care vorbea prost englezește. Nu-i tolera pe proști, mai ales în rândurile editorilor ei: reazemul vieții ei și chintesența reputației internaționale pe care și-o construia. Aerul ei echilibrat, aproape maiestuos, părea să arate că se bucură de mare încredere în sine. Cu toate acestea, comportamentul arogant îi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
totuși, mai puțin numeroși decât acei părinți care folosesc mijloacele considerate de ei mai „elevate” ale sancțiunii verbale, dar care sunt în realitate la fel de periculoase (ex. poate fi ceva mai stresant pentru sensibilitatea copilului, ca aprecieri de genul: „Ești un prost, nu ești bun de nimic”, „Ești insensibil, incapabil de a înțelege lucruri mai delicate”?). Și unii și alții între acești părinți vor educa la copil, chiar dacă unii o vor face mai mult în mod inconștient (fără o intenție expresă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unui real proiectat istoric și socio-politic, pe de altă parte, ea ar articula o poetică a rezistenței față de ceilalți dușmani, invizibili, dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes, arealul interior, tulburat (nu însă și devastat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu doar redute livrești, ci și bătălii propriu-zis organice: "toată tinerețea am cucerit cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Copilul P. nu este, într-o familie de țărani atât de numeroasă, răsfățat. Este socotit „blegul” familiei, pare adormit, frații mai mari își bat joc de el, îl trimit să ia o greblă sau o lopată și el stă, ca prostul, în fața uneltei și nu o găsește sau, de-o găsește, nu știe de unde să o apuce. Suferă - spune prozatorul mai târziu - de un fel de „încetineală”, o maladie bizară de care, în copilărie, era atins, se pare, și Gustave Flaubert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
s-a făcut el boier, "că femeia i-a fost norocul". Un împărat îi spune fiicei sale - în povestea Soția credincioasă [Niculiță-Voronca, II]: Cine va vorbi mai întâi cu tine astăzi dimineață, cu acela, ia, să te măriți!" Vine un prost care spune "Bună dimineața!"; împăratul le-a dat bani și i-a cununat. Tinerii au cumpărat o căsuță; în timp ce el dormea toată ziua, ea lucra "năfrămi frumoase". Dumnezeu și Sfântul Petru trec pe acolo, văd că femeia lucrează și bărbatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o secvență verbală; aceasta își modelează semnificațiile (în primul rând sensurile conotative) în rezonanță cu enunțurile învecinate, cu unitatea compozițională (alineat, capitol/strofă, scenă etc.), cu întregul text căruia îi aparține. De exemplu, semnificația unui enunț precum replica lui Lăpușneanu „Proști, dar mulți!“ trebuie înțeleasă prin contextualizare întrun discurs ilustrând limba veche, în care cuvintele prostime, prost desemnau mulțimea oamenilor de rând, fără rang boieresc. - Contextul stilistic are în vedere ansamblul mărcilor stilistice care definesc textul și care se imprimă fiecărei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
visul unei umbre și umbra unui vis. (M. Eminescu) Enumerația este o figură de stil care constă în realizarea unei coordonări sintactice în scop expresiv. Integrat întro serie categorială, fiecare termen își potențează semni ficația prin raportare la ceilalți termeni: Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - / Toates praf... (M. Eminescu); Căci eu iubesc / și flori, și ochi, și buze, și morminte. (L. Blaga) Gradația numește un tip de coordonare sintactică bazată pe succesiunea progresivă a termenilor, fapt ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
textuală asumată de narator și discursul raportat al personajului, precum și menținerea persoanei I/a IIa în vorbirea reprodusă sunt principalele semnale tex tuale ale acestui stil derivat: [...] intra și dădea bună seara numai Catrinei, spunând de fiecare dată că la proștii ăilalți nu dau bună seara. (M. Preda, Moromeții). Stilul indirect liber are de asemenea efect polifonic, dar discursul naratorului și cel al personajului sunt juxtapuse, dispărând expresiile dicendi, semnele de punctuație specifice stilului direct sau conectorii de subordonare necesari în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fac un dar, / O carte pentru buzunar - T. Arghezi; Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
astăzi interdicția de a ucide un semen funcționează suficient de puternic pentru a obliga statele agresoare să desfășoare campanii furibunde de transformare a "dușmanului" în altă specie, adică în străinul prin excelență (fenomenul pseudospeciației). Școala favorizează etichetările (deșteptul, ciudatul, tocilarul, prostul, neputinciosul etc.), adică fragmentările la nivelul grupului de copii, iar fragmentările nesupravegheate pot pune bazele viitoarelor posibile fenomene de pseudospeciație, pe care demagogii inconțienți ai politicii (populiștii) le vor exploata cu ușurință. Fenomenul este încurajat și de discursul unei pedagogii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
finală sună cam așa: "Credeți-mă, vorbesc serios. V-aș minți eu pe dumneavoastră?" (Acordați-mi numai prilejul!. Una din cele mai des folosite expresii în orice conversație este " Sigur că... ". Ea are trei sensuri răspândite: "Trebuie să fii un prost ca să pui asemenea întrebări" (sarcastic); Sunt așa de bine informat încât știu tot ce se poate ști despre asta" (plin de sine); Știu că sunteți destul de inteligent ca să vă dați seama de acest lucru, dar mă voi referi totuși la
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]