37,224 matches
-
acestei literaturi în care nu există planuri, ci totul se aruncă deodată în flacăra mistuitoare a unei pasiuni născută dintr-o sensibilitate exacerbată. Meritul scriitoarei este cu atât mai mare cu cât ea este unică în literatura română prin lirismul prozei sale, reflectat în viziune auctorială. Autoarea a căutat în fiecare colțișor al sufletului și trupului său în infinitul ipostazelor existente, manifestate sau nemanifestate, expresii cărora le-a dat viață, eliberându-le în personajele sale feminine. Cu siguranță Hortensia Papadat-Bengescu a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent neologică, ilustrând prezența liberă a unei intelectualități ostentative. Aglomerarea de notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin examenul psihologic pe implicațiile interioare ale relațiilor și acțiunilor umane.” ¹ Lovinescu are dreptate să
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care ne-a învățat Contesa de Noailles; nu e langoarea vaporoasă, sensibleria rafinată și discretă a unei palide literaturi lipsite de nerv și de viață, ci apriga incizie a unui instrument de precizie în jocul complicat al inimii feminine.”¹ Eroinele prozelor de început ale scriitoarei sunt variante ale unui simgur prototip. Fără biografie, fără individualitate, chiar fără chip, ele sunt simple nume : Bianca, Manuela, Adriana. Atâta vreme cât nici una din acestea nu trăiește în lume Ăreal), pentru toate lumea nu este decât proiecția
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lor făcut sensibil, corporalizat. Tot restul se află înecat în ceață, o oglindă aburită ce nu mai poate reflecta nimic. Dacă trebuie să alegem între aceste procedee - exteriorizarea sufletului și interiorizare a lumii - pe cel mai plin de consecințe pentru proza Hortensiei Papadat Bengescu, căci germenele din care vor răsădi marile romane nu e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nu numai un document psihologic de mare amploare, dar și manifestarea unei femei în fond eliberată, curajoasă prin luciditatea cu care citește în sine și prin precizia cu care stabilește simptomele suferinței lor. Deci „literatura feminină” este o subestimare a prozei Hortensiei Papadat-Bengescu deoarece prin vigoarea intelectuală a analizei, scriitoarea depașește cadrele cam înguste a ceea ce se numea „literatura feminină”. Femeia în fața oglinzii nu e numai cel mai caracteristic, mai unitar și mai bogat volum al autoarei, dar și cel mai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a fost strâns legat de orașele prin care a locuit, cea mai mare parte a vieții a trăit-o în provincie, în orașe monotone. Aici a scris romane citadine, a consemnat literar moravuri și tablouri sociale. Câteva personaje feminine din prozele scurte - Adriana din Romanul Adrianei, alteori Manuela din Femeia în fața oglinzii - exprimă în numele autoarei, nostalgia unei ambianțe elevate. Tendința de a migra către București constituie pentru alte figuri, din roman, un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în diferite târguri, ce au trezit repulsie femeii. PERSONAJUL FEMININ Toate reflexiile din prozele de început vizează să consacre un tip de feminitate “fără scop” și chiar fără destinație. Destul de greu de pătruns acest conflict vizibil între gratuitate și frenezie organică, între abstracție și febra senzorială cu care Hortensia Papadag-Bengescu își înzestrează primele eroine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o boală de prezența acestui copilaș : ”I se păru că a crescut pe pielea ei curată o pecingine, și suferea de acest parazit care nu are amestec cu organismul ei, dar totuși i s-a suprapus”. Aceste rânduri, deși aparțin prozei de început a scriitoarei, anticipează romanul de maturitate Concert din muzică de Bach, în care prințul Maxențiu își analizează starea de boală, chiagurile de sânge din batistă, moartea iminentă, care parcă îl atrăgea ca un spectacol grotesc prin care îi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
clișeu neretușat ce nu alterează imaginea reflectată în oglinda sufletească. El este slab, înalt, cu figura desenată din linii precise iar ce vede ea este suficient. Viziunea unică a eroului ca personaj reflector intermediar către cititor, este des întâlnită în proza Hortensiei Papadat Bengescu. Cititorul știe chiar mai puțin decât par să știe personajele, portretele acestora sunt doar conturate subiectivizat în lumini și umbre schematizate. GEMENII Femeia în baie, ce subiect ? s-ar putea zice, dar femeia se eliberează de sine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
1919) are un titlu pe care critica l-a privit ca pe o premoniție referitoare la sondarea abisurilor ființei, tema predilectă a literaturii bengesciene. Cu un an înainte, în 1918, Katherine Mansfield publicase Preludiu, poate cel mai frumos volum de proză scurtă al său. VIEȚILE PARALELE A DOUĂ SCRIITOARE Dacă în anul 1920 povestirea Miss Brill o consacrase pe scriitoarea neozeelandeză drept una dintre cele mai importante autoare ale modernismului aceasta fiind încadrată într-o altă colecție de proză scurtă, intitulată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
volum de proză scurtă al său. VIEȚILE PARALELE A DOUĂ SCRIITOARE Dacă în anul 1920 povestirea Miss Brill o consacrase pe scriitoarea neozeelandeză drept una dintre cele mai importante autoare ale modernismului aceasta fiind încadrată într-o altă colecție de proză scurtă, intitulată Bliss, după un alt text esențial al lui Katherine Mansfield), în 1921 Hortensiei Papadat-Bengescu îi apărea volumul Femeia în fața oglinzii, cel mai reprezentativ pentru proza sa scurtă, atât de „bogat în ideologia sa pasională“. Fără a fi știut
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai importante autoare ale modernismului aceasta fiind încadrată într-o altă colecție de proză scurtă, intitulată Bliss, după un alt text esențial al lui Katherine Mansfield), în 1921 Hortensiei Papadat-Bengescu îi apărea volumul Femeia în fața oglinzii, cel mai reprezentativ pentru proza sa scurtă, atât de „bogat în ideologia sa pasională“. Fără a fi știut una de existența celeilalte, cele două scriitoare puneau bazele modernismului literar prin proza lor analitică, puternic psihologizată, îndreptându-se, în cazul Hortensiei Papadat Bengescu, către introspecția riguroasă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în 1921 Hortensiei Papadat-Bengescu îi apărea volumul Femeia în fața oglinzii, cel mai reprezentativ pentru proza sa scurtă, atât de „bogat în ideologia sa pasională“. Fără a fi știut una de existența celeilalte, cele două scriitoare puneau bazele modernismului literar prin proza lor analitică, puternic psihologizată, îndreptându-se, în cazul Hortensiei Papadat Bengescu, către introspecția riguroasă, iar în cel al lui Katherine Mansfield, spre reconstituirea amănunțită a universului interior al personajelor. Cele două atitudini ale scriitoarelor nu sunt deloc întîmplătoare, ci mai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o atitudine ostilă față de statutul de scriitoare, care duce inevitabil la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare Ăcu D.H. Lawrence și Virginia Woolf, aceasta din urmă susținând că scriitura lui Katherine Mansfield este singura pe care a invidiat-o vreodată), fapt ce își pune amprenta asupra micilor „scene“ sociale regăsite în prozele ei de început. Pe de altă parte, și ea își resimte propria existență drept o captivitate, în propriul trup care o trădează, care îi devine închisoare - într-o scrisoare din februarie 1922 afirmă: „În rest, mă simt ca un gândac
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Italia etc.) - jurnalul e alcătuit din notații pline de acuitate, de lirism și emană o poftă de lucru și de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic, ale acelui spațiu pe care și-l creează ea însăși privilegiat, înconjurându-se cu minuțiozitate de lucruri care să-i stimuleze privirea și să-i confere
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această viziune augmentativă are rolul de a smulge măruntul eveniment, obiectul, gestul din cotidian și de a-i restitui demnitatea inițială, și are în substrat un certain mal de vivre, care survine din boala ce-i macină trupul, dar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de vivre, care survine din boala ce-i macină trupul, dar și din criza existențială legată de realizarea sa ca scriitor. În cazul Hortensiei Papadat-Bengescu, aceste analize la fel de minuțioase) nu mai au caracterul unor fragmente menite să declanșeze evenimentul, în proza sa ele sunt evenimentul, cu alte cuvinte lucrurile stau tocmai invers: aici, acțiunea constituie pretextul pentru introspecțiile ample, etern-ramificate, spectaculoase, în vreme ce, la Katherine Mansfield, ele introduceau un episod, anticipau o situație sau o explicau. Și în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
anticipau o situație sau o explicau. Și în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de a supradimensiona evenimentul, însă finalitatea narativă este tocmai cea opusă: în proza sa de început, dominată de senzualism palpitul vieții) și investigație, ele sunt însăși magma textuală, scopul ultim, motivul pentru care se petrec diversele acțiuni. Așezarea unui amănunt în centrul de semnificații al textului, de la care pornesc ramificările ulterioare, dovedește cum
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
semnificații al textului, de la care pornesc ramificările ulterioare, dovedește cum o întreagă lume, un univers narativ se poate articula în jurul celui mai banal și mai puțin vizibil dintre elemente - astfel s-ar putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]