5,549 matches
-
nu ai nici un drept. Sunt ucideri care se săvârșesc înainte sau după actul nașterii. Primele sunt mai grave. De ce? Când ucizi pe cineva care s-a născut și are conștiința vieții, acela poate să se apere, pe când dacă ucizi un prunc nenăscut încă, gândește-te tu, mamă, oricine ai fi tu, că acel prunc este nevinovat, mai ales că nu se poate apăra. Când vrei să săvârșești acest „păcat strigător la cer”, pune-te în situația acelui prunc care te roagă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
nașterii. Primele sunt mai grave. De ce? Când ucizi pe cineva care s-a născut și are conștiința vieții, acela poate să se apere, pe când dacă ucizi un prunc nenăscut încă, gândește-te tu, mamă, oricine ai fi tu, că acel prunc este nevinovat, mai ales că nu se poate apăra. Când vrei să săvârșești acest „păcat strigător la cer”, pune-te în situația acelui prunc care te roagă, te imploră să nu-l omori, spunând conștiinței tale că vrea să trăiască
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dacă ucizi un prunc nenăscut încă, gândește-te tu, mamă, oricine ai fi tu, că acel prunc este nevinovat, mai ales că nu se poate apăra. Când vrei să săvârșești acest „păcat strigător la cer”, pune-te în situația acelui prunc care te roagă, te imploră să nu-l omori, spunând conștiinței tale că vrea să trăiască și are tot dreptul la viață pentru a se bucura de ea. Un cunoscut doctor obstetrician american, pe nume Bernard Nathanson, fost director al
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
deschide larg gura ca într-un strigăt mut „nu mă ucide!”. „Copilul născut și renăscut ca un înger al Domnului Dumnezeu, vine între părinți, în familie, în Biserică și în societatea omenească cu următoarea trimitere divină: «cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește»” (Matei 18, 5) (Protos. Nicodim Măndiță). Copilul în sânul maicii sale este în starea cea mai neajutorată, dar cea mai de glorie, e chipul lui Dumnezeu în lume, când copilul nu are
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și să nu se umple de păcat”. Dar copilul nu a avut nici o zi pe pământ și este în stare dumnezeiască, iar când se face avortul se face un atentat împotriva lui Dumnezeu omorându-l pe Hristos, pentru că în fiecare prunc ce se naște și se botează îl vedem pe Hristos. Oare suntem creștini? Oare acest sânge al pruncilor neamului nu ne va judeca și pe noi? Nu ne va judeca lacrima acestor copii neajutorați pe care propria mamă îi ucide
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
în stare dumnezeiască, iar când se face avortul se face un atentat împotriva lui Dumnezeu omorându-l pe Hristos, pentru că în fiecare prunc ce se naște și se botează îl vedem pe Hristos. Oare suntem creștini? Oare acest sânge al pruncilor neamului nu ne va judeca și pe noi? Nu ne va judeca lacrima acestor copii neajutorați pe care propria mamă îi ucide? Să ne bucurăm de viața dăruită nouă de Dumnezeu. Femeia mamă este chemată să dea viață, nu să
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Să ne bucurăm de viața dăruită nouă de Dumnezeu. Femeia mamă este chemată să dea viață, nu să ucidă. în 1990+1991, după statistici, se spune că s-a înjunghiat un milion de copii. Și de cine? De maicile lor. Pruncul stă în pântecele mamei sale în formă de rugăciune. Mamele să se gândească că întrerup rugăciunea cea mai sfântă, cea mai fragilă și cea mai binevoită de Dumnezeu, cu foarfecele urii și a scârbei lor și scot făptura lui Dumnezeu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
scârbei lor și scot făptura lui Dumnezeu și o aruncă afară ca pe un lucru neglijabil. Iată ce zice poetul Ioan Alexandru: „Mai bine trimite, Doamne, să cadă casele acestea pe mine decât să mă împreun cu soția mea și pruncul, fătul frumos, Iisus Hristos să fie răstignit, bătut pe cuie din pântecele maicii sale înainte de a fi văzut lumina zilei”. în perioada actuală de tranziție, confuză și parcă fără de sfârșit, familia traversează și ea o criză majoră, cu urmări negative
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Ca dulci fragi de câmpuri albele fetițe Dulce rumenesc, Apărând cu mâna mândrele cosițe, Sărutări pe gură las de le răpesc. — „Dar tu, femeie tânără, De ce stai gânditoare? în gene-ți văz o lacrimă Ca rouă pe o floare. Vezi! pruncul tău ne fermeca Cu chipul său cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El sub cosiță luce. Da’ tu-l privești, și lacrima în gene-ți strălucește... O, spune, mumă tânără! Ce cuget te răpește?” — „Când ochii mei îl caută, Eu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A-mbătrânit la mine-n creștet, A-mbătrânit la mine-n creștet.” („Mâinile mamei”) Cuvântul „mama” dobândește o forță nebănuită, o importanță covârșitoare, fără el lumea însăși nu-și cunoaște cursul firesc: „Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. Iar ceilalți îl uită. O, Mamă! O, Mamă!” („Cuvântul Mama”) Poetul ajunge să sintetizeze respectul și prețuirea față de principiul matern
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
instabil, descoperă dintr-odată că i-a fost dat un destin neobișnuit. Simte că este așteptat de întregul popor care nu mai suportă inerția, mediocritatea și banalitatea cotidiană: "Mi-a fost hărăzită gloria, o glorie severă, potrivnică lacrimilor, femeilor și pruncilor, o glorie puternică..." Această speranță se va împlini atunci cînd, ajuns general victorios, Cap de Aur ucide bătrînul împărat, solemn, binevoitor și slab, simbol al legitimității și al ordinii stabilite. Pleacă, strigă el. Eu voi comanda, pentru că așa e drept
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
niciodată". Străvechea Franță a murit, un "popor" e dispărut, a fost contaminat, "infectat" de atotputernicia banului și de ascensiunea unei mici burghezii: "Am cunoscut [scrie Péguy], am atins vechea Franță, am cunoscut-o pe cînd era neatinsă. I-am fost pruncii. Am cunoscut un popor, 1-am atins, am fost poporul pe cînd nu exista un popor. Era o lume căreia străduindu-ne să-i dam un nume, acest frumos nume de popor, i-am redat vechea strădanie. Azi, cînd spui
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu la altar. Despre Dumitru se spunea că nu prea călca a popă, dar avea vocație de Învățător, ca fratele său mai mare. Du-te Mitruț, du-te acolo În cătunul acela, Înjghebează acolo o școală și Învață-i pe pruncii plugarilor carte românească i-ar fi spus fratele mai mare, Petru. Mă duc, bade, mă duc, i-a răspuns cu supunere Mitruț, că pentru asta am Învățat și eu la școlile Blajului. Și s-a dus la Gălăuțaș. Și-a
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
icoana Sfântului Nicolae din anul 1782, fiind pictată de Andrei din Cornești. La acest patrimoniu se mai adaugă cele șaisprezece icoane vechi din lemn și o icoană pe sticlă lucrată În foiță de aur, reprezentând-o pe Maica Domnului cu Pruncul Isus, aflată acum la Muzeul Mănăstirii Sf. Ilie din Toplița. Pe o steluță sunt gravate cu litere chirilice numele donatorilor din Toplița, din anul 1851. În prezent pereții sunt din lemn și cărămidă și i s-a mai adăugat un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
1948 - 1953), Valeriu Antal (1965 - 1980) și, din anul 1980, preotul Marcel Stanca. Preotul Nicolae Cadar a rămas În memoria enoriașilor ca un om de moravuri ușoare, un fel de Casanova. Satul vorbește că ar fi rămas În urma sa și prunci care duc dorul tatălui lor natural. Păcatele sunt pe oameni și acest preot a fost și el om. Era Însă o față bisericească, un preot căruia oamenii Își mărturiseau păcatele. Eu ca mirean nu-l judec, doar Dumnezeu ne judecă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Moartea prematură a primei sale soții cu care a avut trei copii la Începutul unor vremuri nu prea favorabile pentru oamenii Înstăriți de la sate, l-a obligat să-și caute o altă consoartă care i-a adus pe lume alți prunci. Orfanii de mamă, aveau acum o mamă vitregă care Însă nu a mai putut să le ofere acestora o afecțiune maternă de care ar fi avut nevoie, iar tatăl și-a concentrat afecțiunea asupra celor din urmă. Suportând adesea tratamente
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lespezi de piatră și să-și Împrejmuiască gospodăria cu gard și porți, fiindcă aici trebuia să stea păsăretul curții, câinele și cârlanii pe timp de vară. Și uite așa, cu sudoare, se făceau toate. Între timp mai veneau și câțiva prunci de care trebuia să porți de grijă Încă de acuma. La Începutul verii, gospodarii Își reparau colibele din Padina și din Zăpode În care dormeau noaptea văcărițele, fiindcă acum vitele erau la pășune. Pe la Sânpetru Întâlneai prin prăvăliile evreilor din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aici, după ultima mulsoare din zori, duceau surplusul de lapte până la Toplița unde-l vindeau pe câțiva bani nevestelor fabricanților ca să-și cumpere câte ceva din cele necesare gospodăriei. Apoi se Întorceau acasă, luau traista cu merinde În spate, greblele și pruncul dacă era mic și mergeau la fân, ducând prânzul mare la cosași. Doamne, de unde aveau atâta energie? Cosașii plecau și ei Înainte de răsăritul soarelui, ca atunci când se va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână. Acum, pruncii erau În vacanță și ajutau la treburile câmpului. Fânul era uscat pentru căpițe de abia a doua zi, când bărbatul Înceta cositul și clădea căpița. Dacă vremea era bună
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână. Acum, pruncii erau În vacanță și ajutau la treburile câmpului. Fânul era uscat pentru căpițe de abia a doua zi, când bărbatul Înceta cositul și clădea căpița. Dacă vremea era bună și nu ploua se putea face În aceeași zi și trei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fi suspectată de lipsă de afecțiune. De obicei În vreme de iarnă femeile aveau mai mult de lucru. Să-ți torci fuiorul, să-ți Împodobești cămașa de sărbători cu altițe, să țeși și să-ți crești În același timp și pruncii presupune eforturi și sacrificii de care orășencele nar fi acum În stare și, la drept vorbind, nici femeile de la țară din secolul douăzeci și unu. După ce fuiorul de in și cânepă precum și cel de lână era pregătit, trebuia tors În fir pentru
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
suman, cioareci, prigitori și covoare se folosea lâna. Începând cu secolul douăzeci sumanele au fost Înlocuite cu așa zisele căputuri care imitau parțial moda nemțească. Pentru toate acestea responsabilitatea revenea femeii, și nu era ușoară. Nevestele tinere cu piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se făceau mai Întâi țevi la sucală și apoi suveica trebuia să alerge prin rost dus și Întors și astfel pânza creștea. Pe zi, o gospodină harnică trebuia să țeasă câțiva coți de pânză. Țevile la sucală le făcea un prunc care nu ajunsese Încă la anii de școală. Astfel țesutul mergea mai repede. Mai complicat era țesutul covoarelor, la care se lucra cu mai multe mosoare de lână de diferite culori. Tot acum se țesea pănura pentru sumane, cioareci și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de pe ei. Badea Mitru dormea și el dus, sforăind de zor Încât Îl puteai auzi ce afară. Ileana deschise ușor ușa și intră Încet cu fata, cu Anuța, apoi o Închiseră tot cu grijă să nu trezească pe cei doi prunci, Sandu care era În clasa a doua și Nuțu Într-a patra. Lampa era cu feștila trasă mică pentru a putea să-și continue somnul liniștit până se va face ziuă. Că rău mai dormiți, Îi dojeni mama cu un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]