KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413

noastră. Dacă suntem politicoși și drăguți, ieșim din scenă, iar oamenii gândesc cam așa: "Nu-i chiar așa de rău, cea mai bună dovadă a acestui lucru este că nu se mai recurge la represiuni". Dacă punem mâna pe o pușcă sau pe o bombă, suntem considerați teroriști și atunci represiunea e justificată. Dacă tăcem, lumea uită de noi. Dacă ne manifestăm, lumea ne urăște. Persecutorii noștri se prezintă ca victime și întreaga lume le ține partea, cu solicitudinea datorată eternilor

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
un familiar al triburilor de beduini și avea excelente relații de prietenie cu șeicii din regiune. De pistolet nu te puteai servi decât în taberele provizorii instalate în jurul focurilor de bivuac: când erai călare pe cămilă, ocheai mai bine cu puștile cu țeava scurtă. Numai că acestea, foarte vizibile în fotografiile agentului nostru îmbrăcat în mantie albă, încă n-au fost găsite. Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării beduinilor ar fi un exponat

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în bordei toată viața, ori lângă vite"; într-o zi, piere ca o jivină și "nimeni nu-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
peste Siret la fân; cum dormeam ostenit în mirosul fânului cosit. Cum istorisea istorii bunicul. Cum se aprindeau focuri pe Osoiu. Cântarea buciumului. Cum ne întorceam în zori de ziuă, eu în vârful fânului. Cum mă învăța să dau cu pușca întăiu la lumânare și pe urmă în paseri. Cum am fugit eu singur într-o primăvară și cum am împușcat prima rață și am adus-o pe-o vijelie (care m-a scăpat de o pneumonie, căci trecusem Siretul înnot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă pușca cu cuiu. Prin pădure, iaca o vulpe. Trage pe când vulpea trecea prin dreptul unui copac. Pac. Rămâne vulpea prinsă cu coada de copac în cuiu. Repede, în fugă mă apropii. Da vulpea începe a se zmuci, și trage, și trage

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
vama împărătească să n-o ocolești și la crâșma unde vezi nevastă tânără și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă ia foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o simțire nobilă, de la rușine. Omului i-i rușine să-și mărturisească unele fapte așa cum le-a săvârșit, și atunci le înfățișează așa cum ar fi trebuit să le îndeplinească. Dar cu vremea rușinea piere și obiceiul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la deal și alungat la vale, nu știu cum s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
munții" și nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Grădinile, La lună la săptămână Când ș-a adus aminte de grâul ce l-a vărsat La vizitiu a strigat Un cal negru i-a înșeuat Cum e bun de-ncălecat Jos la scară l-a legat, Și pe el c-a-ncălecat Pușca-n mână c-a luat Ș-a plecat în plimbare Din vânare Ca să-și vadă grâul de mare. Grâul lui de departe-nverzea De aproape îngălbenea Față de copt își făcea În paiu ca trestia În spic ca vrabia În grăunte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
nu-i nici-o mișcare pe străzi. Numai ochii lucrează, ochii pândesc. Aici am văzut un fel de pavaj-trotuar-foarte economic și zgârcit făcut, care, se zice, a îngăduit primarelui să-și cumpere o moșie după săvârșirea lui, de unde înainte era calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa tovarășului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ori te omoară într-o noapte. Așa îl lasă și poți să dormi fără grijă dinspre partea lui. Faliboga e numele unui fecior boeresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochii răi. Umbla calare prin toate părțile moșiei, cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
catastrofă, trece numai pe lângă cei amenințați fără ca ei să bănuiască nimic în acel moment. Un Ovreiu despre iepurele pe care-l scapă bufnaciul. Ovreiul, se înțelege, nu concepe cum un om serios se poate ocupa cu asemenea afacere. Trage cu pușca și iepurele se duce: "Sei ghezind, șreib a brif!" 10 Dec. Argumentând și raționând, în amor, omul se înșală pe sine însuși căci în realitate nu urmează decât pornirile oarbe ale instinctului. Unii ar zice demon, alții femeie. În orice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun martore femei, ar fi căzut și pușca s-ar fi descărcat singură. Martorul Costache Fuior arată că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun martore femei, ar fi căzut și pușca s-ar fi descărcat singură. Martorul Costache Fuior arată că moșneagul "l-a însemnat" pe Sava de la doi pași "în ochiul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun martore femei, ar fi căzut și pușca s-ar fi descărcat singură. Martorul Costache Fuior arată că moșneagul "l-a însemnat" pe Sava de la doi pași "în ochiul drept". Și Sava a făcut un pas spre el și de-aceia focul i-a luat numai căciula. Nonsens

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
etaje nalte și impozante. Atât rez-de-chaussée cât și cele patru etaje sau mezzanine legate prin ascensoare cuprind raioanele de mărfuri. Farmacie, librărie, pânzeturi, lânuri, matăsuri, haine, obiecte de călătorie și de lux, cuie, fierării, cuțitașe, farfurii, sticlării, perne, saltele, paturi, puști, automobile, gramofoane, radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de oameni care se grămădesc la cumpărat. Aproape

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău Că nu-i tău tăt a tău... a zăpsi. primariul, morariul. 30 August. Cefa. 1 Sept. Marghita. 2 Sept. Aleșd. cucoare iaca cănură mire genunchiu praf (de pușcă) ponor ponoare smidă (sihlă) gligar = mistreț 3 Septemvrie. Bratca. Strâmtoare, sărăcie și năcaz. 4 Sept. Ceheiu Rontău. fântână (în loc de puț) pepene (crastavete) ciunt mascur șese șepte șerpe (fioară) vițioasă (vition) pântece inimă (p. stomah) vătămătură sfârtică isteț buhă ibovnic gangur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
murmurat, prim-pretorul, nesimțindu-se bine și în siguranță, s-a suit în trăsură ș-a plecat. Dar în noaptea sfintei învieri, pecând preotul cel bătrân făcea sfânta slujbă, băiatul lui, aruncându-și ochii la ferestre, a văzut baionete și puști de honvezi. A vrut să iasă afară și n-a putut. Curând a venit și prim-pretorul în biserică ș-a întrebat: Părinte, gata slujba? Preotul a înțeles. Gata. Și s-a întors spre oameni: Oameni buni și fraților, dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
la vale. Cum se face mămăliguța, cu ceaun în cujbă. Menu surprinzător: usturoi pisat cu sare. Apă băută deadreptul dela izvor. Somn cu capul pe-un bolovan. Obiceiuri păgâne care subsistă încă. Omul sălbatic, care se ocupă cu braconaj fără pușcă și cu jucăria, care trăiește singur departe de toți și de toți prigonit, fără milă dela nimeni. Zăvod omul cu înfățișare neînsemnată, însă inteligent și cu aptitudini de polițist, crescător de câni răi, care va descoperi pe fetița eroului nostru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
destul noroc, într-un entuziasm, a stat de vorbă cu notarul, primarul și perceptorul local, arătându-și ideile și planurile sale despre Stat și lume. Soarta lui era să se sinucidă la Pester. O sinucidere și aceia ciudată, cu o pușcă de vânătoare, în condiții nenormale. Fata a rămas în sama bunicilor, pe când mama cea mai frumoasă femeie cu putință, își căuta un rost, pe care dealtminteri, după multe pipăiri, l-a găsit. Eugenia era entuziasmată de petrecerea la bunicii ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
va ajunge în om pricină de invidie. E trist să prețuiești necesarul ca pe un lucru fără de care ești nefericit și cu care niciodată nu poți fi fericit. Trebuie să ataci opinia curentă cu armele ei; nu poți trage cu pușca în idei. Trebuie să ai apetitul săracului, ca să te bucuri de averea bogatului și spiritul unui particular oare-care ca să te bucuri de ea ca un rege. (Inteligența să nu uzeze de violență.) Inteligența să nu întrebuințeze violența. Oamenii inteligenți n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
s-ar sătura Dorul mi l-aș stâmpăra. 12 dechemvrie [CARA-OMER vânătoare] La Cara-Omer, în Dobrogea, zi umedă, cu promoroacă în pădure. Extrem de rar se poate întâmpla ca, într-o zi de vânătoare cu hăitași, să nu-ți vie la pușcă nimic. Din douăzeci și mai bine de bătăi, la nici una n-am avut prilejul să trag un foc de armă. Din pricina condițiilor rele în care se mișcau, gonașii mergeau prost, se înșirau pe cărări. Totuși au ieșit la linia vânătorilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
veacului 19, nu era altceva decât lista celor care s-au străduit să-și însușească 28-30 oct. 1949 [ROMA OSTIA]* Excursie la Ostia. Până la km. 20. Stăm 4 ore 1/2. Câmpia Romei are mulți vânători.; se aud focuri de pușcă. Trece din tufărișuri uscate într-un lăstăriș un prepelicar. Mă urc pe terasamentul căii ferate și văd 4 vânători și cânele. Trag focuri; nu înțeleg ce vânează. Un țăran mă informează că se vânează paseri. Pasere grande? No; pasere piccoletta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pe-o mârțoagă. Vaca de la vecin Are ugerul mai plin. Ce fel de război Între șoarece și cotoi? Dacă ai bani și bucate Toată lumea ți-i frate. Femeia a ieșit pe lume Cu trei zile mai înainte decât diavolul. Cu pușca în haiducul În muiere cu ciubucul. Cele mai scumpe pere Sunt cele ieftine. Cea mai plăcută înghițitură E cea dintăi. Broasca a văzut cal la potcovar Și a ridicat și ea piciorul de dinapoi spre faur. Afaceri cu drepți Tovărășii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
muncit și și-a câștigat pământul, că el a făcut casă și tot ce are, că el e om cu copil și cu nevastă, și dacă-i așa, și nu-i pe lumea asta o rânduială, el se pune cu pușca, și cine-a intra la casa și la pământul lui, să-l scoată, nu mai vede lumina soarelui, îl pușcă!... Mare amărăciune! Și ne gândim noi acù cum să facem să nu se primejduiască omul, că-i om de omenie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]