4,002 matches
-
, revistă enciclopedică apărută la București, bilunar, din iunie 1885 până în mai 1895. Director, iar din octombrie 1889 și proprietar este publicistul Eniu D. Bălteanu. În 1890 și 1891 va fi condusă de un comitet de redacție din care mai fac parte Barbu Constantinescu, Th. D. Speranția, Petre Dulfu, A. Lupu-Antonescu. Profesorii și literații grupați în jurul revistei își propun difuzarea culturii („luminii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287901_a_289230]
-
BĂRBULESCU, Paul (12.XII.1909, București - 29.IV.1987, București), poet și publicist. Este fiul Eugeniei și al lui Teodor Bărbulescu, funcționar. B. învață la liceele bucureștene „Titu Maiorescu” și „Mihai Viteazul”, urmând apoi Facultatea de Litere și Filosofie (1929-1933). A fost toată viața funcționar în Ministerul de Finanțe (1933-1969). A debutat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
B., entuziasmul său și al altor tineri poeți (Grigore Ancu, Ion Horea Munteanu, Gh. Manea Manolache, Cristian Sârbu și Virgil Treboniu) au dus la înființarea colecției „Adonis”, unde au apărut, între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
SLUȘANSCHI, Barbu (13.III.1908, Vinița, Ucraina - 13.I.1993, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Corneliei Slușanschi (n. Berariu), pedagog, și al lui Emilian Slușanschi, avocat. Student la Universitatea din Cluj (1926-1930), în 1931 devine bursier al Statului francez la Universitatea din Strasbourg, apoi bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses (1932-1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
Auner și Iosif Frollo (București), ocupă un loc aparte în istoria presei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, deoarece au reușit o performanță jurnalistică greu de egalat și au devenit modele pentru noile generații de ziariști și publiciști catolici formați după prăbușirea în 1989 a regimului comunist și reapariția principalelor publicații suspendate abuziv în anul 1948. Autorul prezentei lucrări a evidențiat foarte bine rolul și calitatea "presei bune" de formatoare și modelatoare a opiniei publice, de mijloc de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
istorie a presei studiem faptele, dar și explicațiile cauzale ale acestora. Faptele sunt selectate în funcție de valorile noastre, de distanța emoțională pe care o avem față de evenimentul descris, de accesibilitatea documentară. Pentru noi, faptele sunt apariții și dispariții de periodice, jurnaliști, publiciști, norme, forme asociative etc19. Prin această cercetare urmărim crearea acelei baze de studiu necesară demersului nostru; ea trebuia să răspundă întrebării factologice: ce s-a întâmplat cu presa catolică în România? (răspunsul îl oferim în subcapitolul trei al capitolului I
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice din Occident). Am cercetat documente referitoare la evoluția concepțiilor asupra mijloacelor de comunicare socială și a presei catolice, memorii, jurnale, calendare, publicațiile periodice catolice din intervalul respectiv (dar și alte tipărituri cu caracter social-politic), studii și articole ale unor publiciști ai perioadei analizate, lucrări speciale și generale referitoare la subiect, enciclicile papale și alte documente ale ierarhiei bisericești privitoare la mijloacele de comunicare, precum și surse de pe internet (menite să completeze unele informații și materiale). Documentele de arhivă constituie (alături de enciclici
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
altor catolici, fără a distinge persoanele de opinii sau idei. Lipsa moderației nu era principalul pericol al momentului; chiar opusul constituia o amenințare: permisivitatea catolicilor. Uneori era necesar ca principiile să fie expuse pe un ton apăsat; în caz contrar, publiciștii puteau deveni părtași la greșeală, nedându-i importanța cuvenită. Fără îndoială, trebuia să existe milă față de oameni, dar o milă cerebrală, ordonată: pe primul loc trebuia să stea binele comun. Contrazicerea de idei și dezvăluirea falsității acestora afecta imaginea celui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în rândurile cărora crea disensiuni. Existau ziare care se doreau a fi catolice dar nu erau, pentru că aveau un limbaj ambiguu și lăudau autorii "dăunători religiei", cu toate că făceau acest lucru înainte de a fi primit un avertisment formal din partea autoritaților ecleziastice. Publiciștii Murri, Tyrrell, Minocchi, Loisy, Buonaiuti, Fogazzaro, menționa Chiaudano, propovăduiau un indiferentism practic și susțineau că sunt catolici. Autorul apăra limbajul jurnalismului catolic tradițional, asociindu-l cu susținerea libertății de expresie și cu o "grijă sfântă", al cărei scop era acela
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Orden, Las Replesalias, El Municipio Libre sau La Revista Social. Socialismul a contribuit la creșterea numărului de ziare cu El Socialista, La Lucha de clases (Bilbao, 1984), La Aurora social (Asturias), La Guerra social și La República social (ambele catalane). Publiciștii catolici au încurajat și dezvoltat mijloacele de comunicare catolice, în ideea de a realiza un adevărat apostolat prin intermediul presei. În diferite provincii ecleziastice, episcopii au publicat pastorale colective, evidențiind gradul de limitare al mijloacelor catolice și nevoia de a se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
rămase însumau 108 și aveau o distribuție totală de 163.820 de exemplare. Raportul menționa slaba răspândire a presei catolice la nivelul clasei muncitoare și semnala lipsa ei de pregătire profesională: publicitate puțină, formare profesională deficitară și interesul scăzut al publiciștilor catolici 178. Aceste circumstanțe au făcut ca inițiativele ce priveau așa-numita "presă bună", (titlu asemănător cu cel primit în Franța 179) să fie de tip local, precum "Apostolatul prin intermediul Presei" înființată în Barcelona în 1871, cu scopul de a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de la Iași329. Catolicii maghiari aveau o Academie catolică (Katholikus Akademia) a cărei reședință se afla la Cluj. Aceasta era împărțită pe trei secțiuni și avea ca scop principal organizarea de conferințe și publicarea materialelor prezentate la aceste întruniri. Ziariștii și publiciștii uniți, dar și cei de rit latin de limbă română, erau grupați într-un comitet de presă în cadrul AGRU-ului330 de la Cluj, cu sediul pe strada N. Iorga, nr. 6. Acest comitet l-a avut ca președinte pe Ioan Agârbiceanu, membru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1905-1924, profesorii Ioan Vanca, Hildebrand Frollo și Iosif Frollo, precum și preotul Ioan Bălan, protopopul bisericii unite "Sf. Vasile" din București 341. La această întrunire, arhiepiscopul Netzhammer a prezentat programul special al revistei și lista colaboratorilor ei342. Monseniorul Vl. Ghika și publicistul M. Theodorian Carada au lipsit de la prima reuniune a colectivului de redacție, deși se numărau printre colaboratorii revistei. În "programul special" al publicației erau menționate rubricile principale și colaboratorii ei: "cel dintâi articol scris de părintele Dr. Ioan Bălan are să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Serafica"; a promovat-o pe aceasta din urmă în calitatea de secretar episcopal, pe când îl însoțea pe episcopul Mihai Robu în satele catolice din Moldova, cu ocazia vizitelor canonice. El a recomandat parohilor și credincioșilor să sprijine presa catolică. Ca publicist, s-a făcut remarcat prin seria de articole publicate ani de-a rândul, prelucrate după studiile scriitorului Alban Stolz și apărute sub titlul Salutare îngerească 756. În perioada 17 octombrie 1930 2 decembrie 1932, Iosif Ghiuzan a fost paroh provizoriu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-și preocuparea pentru acest eveniment cu caracter mondial ce viza o problemă considerată atât de importantă. Aceste adrese au fost trimise pentru a atrage atenția și pentru a implica pe toți cei responsabili de presa catolică (dar mai ales pe publiciștii catolici) în participarea la Congresul general al presei catolice. Inițiativa a fost așadar girată de însuși Sfântul Părinte, care își exprimase interesul pentru acest eveniment, iar miza a reprezentat-o impulsionarea presei catolice, pentru a o pregăti în vederea problemelor curente
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
următorului septembrie, am plăcerea de a vă comunica că episcopii noștri, fie ei latini sau greco-catolici, pe care i-am informat corespunzător, au remarcat imediat marea importanță a unei asemenea conferințe, și nu numai că au atras atenția jurnaliștilor și publiciștilor catolici din diecezele lor asupra acesteia, dar au și decis să trimită la congres trei reprezentanți ai presei catolice din România"821. Delegații propuși spre participare la congres au fost: Prof. Ioan Georgescu din arhiepiscopia din Blaj (autor al unor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
încă de la apariția ei, până la data întocmirii respectivului raport 823. Printre rezultatele care au fost așteptate de la participarea reprezentanților români la Congresul din Bruxelles, două au fost considerate cele mai importante și urgente: "a. constituirea unui "Sindicat al jurnaliștilor și publiciștilor catolici" din România, cu sediul la București; b. publicarea, în București, a unui ziar săptămânal cu caracter politic și religios"824. Îndeplinirea acestor inițiative era văzută ca fiind "începutul unei noi și fericite perioade a presei catolice române"825. Implicarea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și administrația ziarului cu salariile oferite pentru fiecare în parte, dar și cu atribuțiile clar prevăzute pentru fiecare funcție au fost explicit menționate de către semnatarii proiectului. Societatea urma să fie condusă de doi directori: directorul politic (se referea la un publicist care să conducă redacția ziarului în conformitate cu indicațiile date de Consiliul de administrație) și cel administrativ (de preferință, un ziarist care să aibă competență în administrație și de ordin tehnic). Pe lângă aceste funcții de conducere, erau trecute toate posturile necesare funcționării
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
811 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, busta 19, fascicolo 59, f. 690-710. 812 "Așadar Excelența Voastră va binevoi să-și dea silința cu toată grija și zelul caracteristice, astfel încât, chiar și în această națiune, jurnaliștii și publiciștii catolici să vrea să acorde sprijin și să coopereze la fericita reușită a congresului viitor și să dorească de asemenea, dacă circumstanțele o vor permite, să trimită și un reprezentant. La cele de mai sus, v-aș ruga să mă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
interes. Dată fiind necesitatea presei catolice de a se dezvolta continuu, cât și oportunitatea de a coordona variile forțe angajate în această formă de apostolat, rog Excelența Voastră să binevoiască să-și dea silința cu zelul caracteristic, pentru ca jurnaliștii și publiciștii catolici din această dieceză să-și ofere cooperarea spre fericita reușită a congresului viitor și să dorească, de asemenea, dacă este posibil, să-și trimită reprezentanții. În așteptarea unui răspuns binevoitor..." (Ibidem, f. 710). 820 Iată răspunsul organizatorilor cu privire la raportul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
poporaniste sunt vehiculate și în Patru zile în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor, spirit de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul S. arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
, Vasile (6.X.1881, Târnauca-Dorohoi - 8.IX.1926, Viena), filolog, poet, publicist și traducător. Este fiul Agripinei, fiica preotului Ioan Mihăilescu din Târnauca și al lui Arghire Bogrea, cu rădăcinile în Egina (Grecia), administrator al moșiei Grămești-Dorohoi, funcționar la Casa Rurală de Economii. A învățat la Institutul „Anastasie Bașotă” de la Pomârla; plăpând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
de stat, șeful Departamentului de Informații Publice al Guvernului României (1991-1992), candidat independent la președinția României (1992), ambasador al României în Franța (1994-1997) și în Republica Elenă (din 2001), organizatorul unor simpozioane politice naționale (1992-1994), participant la manifestări politice internaționale, publicist și editorialist în principalele periodice românești. A fost decorat cu ordinul brazilian „Rio Branco” în grad de cavaler pentru dezvoltarea relațiilor culturale dintre Brazilia și România și cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de ofițer. Debutează în revista „Steaua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
perspectivă interdisciplinară, istoria, religia, politica, morala, cultura, psihologia individului și cea colectivă, complexele naționale (românești în context comparat), în general metamorfozele sistemelor de semnificații umane. În autorul eseurilor conviețuiesc fertil medicul, psihologul, psihanalistul, omul de cultură, poetul, omul politic și publicistul. D. are o perspectivă enciclopedistă integratoare a dualismelor, o viziune care îmbină psihanaliza, platonismul și conștiința evoluției, a degradărilor și a scindării identității umane din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
FILIMON, Nicolae (6.IX.1819, București - 19.III.1865, București), prozator și publicist. Fiu al Mariei și al lui Mihai Filimon, protopop la Biserica Enei din București, F. învață la început la școala din chiliile bisericii, apoi sub oblăduirea marelui logofăt Scarlat Bărcănescu și a clucerului Eftimie Răsuceanu. Va fi făcut studii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]