4,040 matches
-
În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste datini, Aqhat va fi primit În rândurile strămoșilor binefăcători, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de cult Își mențin funcția, mai ales În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări, ca la Delos, unde rămășițele unor morminte miceniene, situate În apropierea Artemisionului și scoase din nou la lumină de arheologie, au suferit În epoca istorică efectele unei evidente reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel referitor la cultul capacității generatoare masculine și feminine și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin rămășițe neîndoielnice ale credințelor etrusce filtrate prin arta auspiciului, insistă fie asupra caracterului inexplicabil (zei involuti) și asupra obscurității (zei opertanei) forțelor divine, fie asupra pluralității (zei complices) și apartenența lor la ambele sexe (zei cosentes), fie, În sfârșit, asupra prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi, no 269). Formula În cauză este recitată În greacă, ea confirmând astfel, În această rămășiță din secolul al IV-lea d.Hr., faptul că limba sacră a atâtor culte cu misterii a rămas cea a originilor lor elenistice. Situația este valabilă și pentru acel cult misteric ce a marcat În profunzime viața religioasă a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
platou. Progresele notabile ale cercetării arheologice până la sfârșitul anilor ’70 au adus clarificări de natură complexă În ceea ce privește epoca schimburilor inter-iraniene (din a doua jumătate a celui de-al IV-lea mileniu până În 1700 Î.Hr.), oferind, printre altele, dovezi despre rămășițele așa-zisei „civilizații de la Hilmand” (un râu din actualul Afghanistan, a cărui deltă se află la granița iraniană) În urma săpăturilor italiene de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va identifica În mod ferm cu nucleul fundamental al doctrinei zoroastriene, dovedindu-și originalitatea și forța intrinsecă de convingere. Pentru ca prima condiție să fie Îndeplinită, zoroastrismul trebuie, la fel cum a abandonat după epoca sasanidă căsătoria consangvină, să renunțe la rămășițele „endogamiei”, făcând astfel diferența Între moștenirea sângelui și alegerea etică: ar opri În acest mod un exod care devine din ce În ce mai puternic (Hinnells, 1981, p. 49). Cea de-a doua condiție poate fi Îndeplinită printr-o acceptare sinceră și deschisă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prioritate față de orice alt tip de cercetare a culturii indo-europene, ci furnizează și un criteriu fundamental pentru reconstrucția sa globală. Această recuperare, precum și cele ulterioare, pure operațiuni de reconstrucție, nu pot fi efectuate decât prin metoda comparativă, adică prin analizarea rămășițelor pe care cultura indo-europeană le-a lăsat În culturile care Își au originea În ea și prin demonstrarea neîntâmplătoarei lor universități. Din punct de vedere tehnic, această procedură comparativă nu diferă substanțial de cea prin care lingvistul istoric reconstruiește elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este, În mod clar, legat de fides, o valoare a cărei protecție i se potrivește unei divinități de tip mitraic; mai mult, tradiția cea mai veche amintește de faptul că Dius Fidius era divinitatea care garanta jurămintele; de altfel, o rămășiță clară a acestei situații se regăsește În exclamația mediusfidius „Pe zeu! Jur!” Pe de altă parte, este evident că, În perioada istorică, acest Dius Fidius ajunge, ca divinitate, doar o relicvă a trecutului, astfel Încât nici la nivelul ritualului, nici la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de origine indo-europeană. Este, Într-adevăr, știut faptul că panteonul indo-european inițial era sărac În divinități feminine; Însă ar fi arbitrară identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre aventurile și cruciadele declanșate pentru convertirea balticilor la creștinism. Cultele se celebrau mai ales În păduri sau În locuințele private, Însă există și informații despre câteva edificii folosite doar În scopuri sacre, iar săpăturile arheologice au scos la lumină rămășițe ale unui mic număr de sanctuare din mileniul I d.Hr. BibliografieTC "Bibliografie" Benveniste, E. (1967), „Les relations lexicales slavo-iraniennes”, În To Honor Roman Jakobson. Essays on the Occasion of His Seventieth Birthday, Haga, Paris, vol. I, pp. 197 sqq. Biezais
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și darea de seamă din partea consulului Terentius, În care se spunea: „Consulul Luciusxe "Lucius" Aemilius și oastea sa au fost nimiciți; el se găsește la Canusium, unde adună ca de pe urma unui naufragiu rămășițele unui dezastru așa de cumplit. ș...ț Hannibal a făcut popas la Cannae, târguindu-se cu romanii asupra prețului prizonierilor și făcându-și socotelile și În privința celorlalte prăzi ș...ț”xe "Ceres". Cu acest prilej s-a adus la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că Amestri, soția lui Xerxes, pune să fie Îngropați de vii paisprezece copii de nobili persani, În cinstea unui zeu subteran. Având În vedere că Xerxes și familia sa erau deja, oficial, mazdeiști, asemenea practici au putut apărea doar ca rămășiță a unei străvechi practici religioase, Încă neuitate. Așadar, putem fi siguri că jertfa umană era practicată În civilizația indo-iraniană: În India a Încetat Înainte de primele noastre mărturii, dar amintirea rămâne vie În tradiția sacerdotală; În Iran, deși condamnată de religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Eu sunt fiul a nouă mame, Eu sunt fiul a nouă surori (Kuhn, 1962, p. 316). După părerea noastră, este evident că acest grup de mame strâns Înrudite și care au În comun un fiu unic deși este doar o rămășiță, constituie totuși o dovadă puternică a existenței cultului mamelor și În zona nordică, lucru care ne Îndreptățește să afirmăm că acest cult a fost la un moment dat pangermanic. În orice caz, dovada că Mamele sunt o moștenire indo-europeană este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În prefața pe aprilie, înalță un imn pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
și de alte „meșteșuguri satanicești”, dar și de uneltire contra puterii otomane și a domnitorului însuși, imprudentul vlădică e condamnat la surghiun, în peninsula Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În drum spre locul exilului e măcelărit de cei din escortă, rămășițele fiindu-i azvârlite în Tundja, un afluent al Mariței. Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată. Excela în xilogravură, dar era și îndemânatic desenator și un caligraf cu slovă măiastră. A fost editor și tipograf, a tradus sau a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
se integreze și angajată în profesii susceptibile să intre în conflict cu majoritatea. Un astfel de antisemitism predomină în Europa răsăriteană și în România. Cel de al doilea tip este cunoscut în Occident. Acolo antisemitismul este o manifestare socială, o rămășiță medievală a disprețului față de evreul "abject". Acest fel de antisemitism a dispărut aproape cu totul în ultimii 20 sau 30 de ani. În secolul al XX-lea a apărut un tip foarte diferit de antisemitism, îndreptat împotriva unei comunități evreiești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tratau proprietatea. În timpul ocupației germane, dreptul la proprietate era În cel mai bun caz contingent. Evreii din Europa au fost deposedați de bunuri, case, bani, magazine și afaceri. Proprietățile lor au fost Împărțite Între naziști, colaboratorii și prietenii lor, iar rămășițele au revenit, prin furt și jaf, comunității locale. Dar sechestrarea și confiscarea nu se limitau la averile evreilor. Dreptul de posesie a devenit volatil, nesemnificativ, complet dependent de bunăvoința, interesul sau cheful celor care dețineau acum puterea. În seria tranzacțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață. Rămășițe ale Armatei de Interior (AK) din timpul războiului au continuat câțiva ani lupta de gherilă Împotriva autorităților comuniste, dar și cauza lor era pierdută. URSS avea un interes atât de evident În coloratura politică a Poloniei, Încât speranțele polonezilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu era deloc simplu. Statele est-europene aveau economii considerabil diferite. Unele erau moderne, urbane și industriale, cu o clasă muncitoare numeroasă, altele (majoritatea) erau rurale și nevoiașe. Unele dintre ele, precum Polonia și Ungaria, aveau un important sector de stat, rămășiță a strategiilor antebelice de protecție Împotriva penetrării economice germane. În altele, precum Cehoslovacia, proprietatea și afacerile fuseseră preponderent private Înainte de război. Unele țări și regiuni aveau un comerț dezvoltat, altele semănau cu părți din Uniunea Sovietică. Mai toate suferiseră serios
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estul Europei, polonezii erau numeroși; capacitatea și predispoziția lor la răzvrătire Împotriva jugului străin erau cunoscute de generații Întregi de funcționari și ofițeri sovietici, iar dominația URSS le era, evident, mai nesuferită decât altora. Sovieticii erau agasați de opoziția poloneză (rămășițe ale mișcării partizane din timpul războiului au continuat lupta de gherilă Împotriva regimului comunist până la sfârșitul anilor ’40) și o găseau nejustificată. Nu câștigaseră polonezii 104.000 km2 de pământ bun pentru agricultură În schimbul a 178.000 km2 de tranșee
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Budapesta au permis reînhumarea publică a lui László Rajk și a victimelor procesului care i se Înscenase. Béla Szász, unul dintre supraviețuitorii procesului Rajk, a vorbit la Înmormântare: După ce László Rajk a fost executat pe baza unor acuzații fabricate, rămășițele lui s-au odihnit timp de șapte ani Într-un mormânt necunoscut. Însă moartea lui a devenit un avertisment pentru poporul maghiar și pentru Întreaga lume. Pentru că sutele de mii de oameni care trec pe lângă acest sicriu nu vor numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disprețuiau), au apărut În acești ani ca ciupercile după ploaie. Inspirate de Gărzile Roșii din China, ele subliniau interesele identice ale muncitorilor și intelectualilor. Studenții din Roma și Bologna imitau chiar retorica doctrinarilor din Beijing, Împărțind subiectele de studiu În „rămășițe preburgheze” (greaca și latina), „pur ideologice” (istoria) și „indirect ideologice” (fizica, chimia, matematica). Combinația presupus maoistă de romantism revoluționar și dogmă muncitorească era ilustrată În publicația (și mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja, rebelii aveau, cel puțin În principiu, un țel național fezabil În jurul căruia Își puteau ralia suporterii. Pe de altă parte, Irlanda de Nord număra mai multe comunități, Între care existau distincții străvechi. Ca și Algeria franceză, Irlanda de Nord (Ulster) era concomitent o rămășiță colonială și o parte integrantă a națiunii metropolitane. Când Londra a redat, În fine, Irlanda irlandezilor, În 1922, Marea Britanie a păstrat cele șase comitate din nordul insulei pe motivul (destul de rezonabil) că populația majoritar protestantă de acolo era extrem de loială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai un spaniol din cinci lucra În agricultură. Deja la jumătatea anilor ’60, după criteriile ONU, Spania Încetase să mai fie „o țară În curs de dezvoltare”. „Miracolul economic” al lui Franco nu trebuie exagerat. Spania nu era Împovărată de rămășițele unui imperiu și nu a avut de suportat costurile sociale și economice ale decolonizării. Afluxul de capital străin nu provenea din exportul de bunuri spaniole, ci din venitul repatriat al emigranților spanioli și din cheltuielile turiștilor sosiți din nordul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orchestreze renașterea În care urma să joace un rol principal: transferul a avut loc În 1971, prin apariția unui nou Partid Socialist condus de Mitterrand și o nouă generație de tineri ambițioși recrutați pentru a-l sprijini. Între Mitterrand și rămășițele orgoliosului socialism francez s-a stabilit o relație de exploatare reciprocă. Partidul avea nevoie de Mitterrand: prestația lui onorabilă la alegerile din 1965, când a câștigat voturile a 27% dintre alegătorii Înscriși (inclusiv mulți din bastioanele dreptei În estul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]