5,326 matches
-
aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unul altuia. Isabelle a rămas fără glas - abordarea era cam prea directă. De fapt, avea senzația că o replică bună Îi fusese furată vedetei și Încredințată unui personaj secundar... Nu trebuia să scape nici o clipă frâiele din mâini. În jurul mesei răsunau râsete cristaline, produse de Încurcătura așezării mesenilor, după care mulți ochi curioși s-au Întors spre ea, așezată aproape de capul mesei. Lui Isabelle Îi plăcea enorm ceea ce se petrecea, iar Froggy Parker era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aur...? AMORY ESTE RESENTIMENTAR Încet, dar inevitabil, cu un avânt brusc la final, În timp ce Amory vorbea și visa, războiul a trecut iute cu tăvălugul pe țărm, spălând și plaja unde jucau cei de la Princeton. Seară după seară, sala de sport răsuna de strigăte și pluton după pluton mărșăluia pe dușumea, distrugând marcajul pentru baschet. Călătorind până la Washington la sfârșitul săptămânii următoare, Amory a fost Întrucâtva afectat de sentimentul de criză, preschimbat În repulsie În vagonul Pullman cu care s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios: „În seara asta pornim... Tăcuți, umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la căderea tăcută A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor mii, epave fără cuvânt... O, regreta-vom anii Scurși atât de banal? Vezi tu ce albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
imaginile izolate au Început să se Însăileze Într-o secvență cinematografică a zilei precedente. A văzut-o iarăși pe Rosalind Încolăcită Între perne și plângând, i-a simțit din nou lacrimile pe obrazul lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți niciodată, Amory, să nu mă uiți“. — Drace! a strigat el, poticnindu-se, iar apoi s-a Înecat și s-a prăbușit pe pat, scuturat de un spasm de durere psihică. Un minut mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne, iar cele patru versuri Îi răsunau după aceea În minte În nopțile fierbinți, când vedea licuricii dansând printre coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe urmă i se năzărea că Eleanor se Întrupează din noapte și se oprește lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia stâncii, n-a răsunat de pași decât de câteva ori. Numai câte o baracă de negri, de un cenușiu argintat În clarul de lună vârstat de stânci, mai spărgea linia lungă a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a pădurii, o glazură Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și rece. Apoi a auzit niște șoapte Încordate la nici trei metri de el. - Să nu faci nici un zgomot! Era glasul lui Alec. — Jill, m-ai auzit? - Da... răsună o voce foarte scăzută și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la urechi niște zgomote mai puternice, venind de undeva de pe coridor. Un murmur de voci bărbătești și o bătaie repetată, Înăbușită, În uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem eternam. Toți cei prezenți erau Îndurerați, pentru că depinseseră Într-o oarecare măsură de Monsignor. Durerea lor era mai mult decât un sentiment față de „frângerea vocii lui sau oprirea din mers“, cum se exprimase Wells. Acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să identifice răul cu puternica adorație falică din Brooke și din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată În vocea lui Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi rânjise cu chipul grotesc al maleficului. Frumusețea marii arte, frumusețea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit vizibile, cu câte o lumină Întârziată arzând ici și colo și din limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să răsune ca un vis nesfârșit: spiritul trecutului veghind asupra noii generații, tineretul ales din lumea haotică, nedisciplinată, hrănindu-se Încă din greșelile și visele pe jumătate uitate ale politicienilor și poeților morți. Acum venise aici o generație nouă, care striga sloganurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în baie, apa trasă la W.C. Danny se ridică în genunchi și strigă: — Comitatul! Otis Jackson îi arătă degetul mijlociu și se întoarse agale în camera de zi, arborând un rânjet arogant. Danny se ridică în picioare. În minte îi răsunau frânturi de muzică jazz. Otis Jackson zise: — Futuții de la comitat nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte din dantura plombată. Danny se aplecă lângă el. — Vinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Din cădere, reuși să arunce cu sticla în perete. Lovi una din fotografiile contururilor de sânge de pe Tamarind, numărul 2307. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘAISPREZECE Mal își puse minciunile în ordine pe pragul de la intrare, apoi sună. O pereche de tocuri răsunară pe parchet în toată casa. Mal își trase vesta în jos, ca să-și acopere talia firavă - mult prea multe mese sărite. Ușa se deschise și Regina Roșie apăru acolo, în prag, perfect coafată, elegantă, în mătase și tweed - la 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pasă, iar ea e profesoară universitară la California State. Nu ne poți face nici un rău. Vocea unui bebeluș nevinovat. Mal se uită cum Lenny Rolff își reia munca de la pagina 399 din Pe urmele dublonilor pierduți. Țăcănitul mașinii de scris răsună în aer. Mal examină modesta casă de piatră a scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina 399 deveni pagina 400, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
place de tine. Cacealmaua se încheie. Danny continuă să-l privească pe Niles, dar i se adresă sergentului Shortell de la LASD. — Jack, pe tabla de anunțuri există un afiș care se cacă pe departamentul nostru. Rupe-l. Vocea lui Shortell răsună admirativ: — Cu mare plăcere, șefu’! *** Ted Krugman. Ted Krugman. Theodore Michael Krugman. Teddy Krugman, mașinist de platou bolșevic, roșu, subversiv. Prieten cu Jukey Rosensweig de la organizația Tinerii Actori Împotriva Fascismului și cu Bill Willhite, șef de celulă al Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Mal Considine. Folosind haina de piele a lui Krugman pe post de pătură, adormi imediat. I se alăturară niște femei ciudate și EL. 1939. Banchetul de absolvire de la liceul din San Berdoo. Muzica lui Glenn Miller și Tommy Dorsey răsună prin sistemul de amplificare al școlii. Susan Leffert îl scoate din sala de sport, ademenindu-l cu un borcan de șnaps, și îl duce în vestiarul băieților. Acolo fata încearcă să-i desfacă nasturii de la cămașă, lingându-l pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
altă jumătate de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
amintească dacă o făcuse și azi-dimineață. Își aminti că se îmbrăcase în Ted Krugman, de la pielea goală până la geaca de piele, în fața oglinzii din baie. Își aminti că ieșise din casă gândindu-se la Felix Gordean, în vreme ce în urechi îi răsunase fraza lui Mal Consindine: „Strânge-l zdravăn cu ușa, Danny”. Nu-și aminti de gestul lui metodic de a îndrepta covorul - probabil fiindcă Teddy K. nu era genul meticulos. Nimic altceva nu arăta nelalocul lui în cameră și nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chiar pe Gordean în acțiune. Dar parcarea rămase pustie. Peștelui nu-i trecu nimeni pragul. Probabil că ploaia îi îndepărtase pe „clienți” și „prieteni”. Iar el trebui să-și întrerupă supravegherea, pentru că urma întâlnirea cu Claire De Haven. Un pocnet răsună la ușa de la intrare - sunetul ziarului Evening Herald, aruncat de băiatul cu ziarele din cartier. Danny ieși afară, ridică ziarul și trecu repede peste un articol de fond despre Truman și embargourile comerciale, apoi îl deschise la pagina a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare care scoaseră la iveală articole de propagandă. Sub pat nu găsi decât alte perechi de pantofi și nimic altceva. Muzica de operă continua să răsune în camera de alături. Mal își verifică ceasul. Văzu că era 10.25: trecuse o oră și el făcuse curat în două camere. Trecu rapid prin baie. Muzica încetă. Stompanato își vârî capul pe ușa holului: — Fătălăul a vorbit. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat, medicamentul nu mai poate fi contracarat; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]