8,590 matches
-
rânduri de arșiți cascade, livezi înflorite de albe ninsori, pe-ntinsele pajiști de ger cavalcade mânate de doruri cumplite și nori strânși snop de o mână atât de avidă să lase în urmă-i un strop de senin. Te poți rătăci în privirea fluidă a ăstei istorii rescrise cu-aldin de zâmbet, iubire,pe fiece filă. Sunt toate acolo... Nimic n-am pierdut, n-am frânt, n-am sfărmat din această idilă trăită intens într-un rai descusut... Referință Bibliografică: Iluziile
ILUZIILE de AURA POPA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380581_a_381910]
-
ispită Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi Obrazul fin, ca pârgul de caisă. Deja te auzeam cum strigi “Rămâi! Ești viața mea!”... Dar nu ți-am fost promisă Și am plecat... Cu pași desculți, pe nori Am rătăcit o viață și-o poveste Până am înțeles că tu mă dori Și pentru tine-n loc mi se oprește Pământul... M-am întors și îți zâmbesc Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână Și du-mă-acolo
CE ZICI... de AURA POPA în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380558_a_381887]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DE TOAMNĂ Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului roiuri de gânduri fugare nu mai au unde să meargă că-i frig rătăcesc, rătăcesc apoi zgribulite se ascund în suflet sa nu fie găsite cărarea e-ngustă ceața e deasă soarele-apune noaptea-i pe aici nici greeri nici broaște nu cântă e toamnă ploioasă în pivniță mustul se face-ncet vin. (Dorina Stoica
DE TOAMNĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380566_a_381895]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DE TOAMNĂ Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului roiuri de gânduri fugare nu mai au unde să meargă că-i frig rătăcesc, rătăcesc apoi zgribulite se ascund în suflet sa nu fie găsite cărarea e-ngustă ceața e deasă soarele-apune noaptea-i pe aici nici greeri nici broaște nu cântă e toamnă ploioasă în pivniță mustul se face-ncet vin. (Dorina Stoica) Referință
DE TOAMNĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380566_a_381895]
-
valea umbrei Nu mă tem de nici un rău, Fiindcă de pe-un colț al lunei Mă veghează ochiul Tău. Cât ar fi de deasă umbra, Pașii n-am să mi-i opresc, Ochiul Tău îmi dă măsura, Farul e dumnezeiesc. Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit, Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit. Din înaltul zări-albastre Ochiul Tău chiar nevăzut Păstorește dintre astre Chiar și-un suflet decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit, Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit. Din înaltul zări-albastre Ochiul Tău chiar nevăzut Păstorește dintre astre Chiar și-un suflet decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește Pe drumuri pierdute-n hău. Citește mai mult Ochiul TăuDe-aș umbla prin valea umbreiNu mă tem de nici un rău,Fiindcă de pe-un colț al luneiMă veghează ochiul Tău.Cât ar fi de deasă umbra,Pașii n-am să
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
umbla prin valea umbreiNu mă tem de nici un rău,Fiindcă de pe-un colț al luneiMă veghează ochiul Tău.Cât ar fi de deasă umbra,Pașii n-am să mi-i opresc,Ochiul Tău îmi dă măsura,Farul e dumnezeiesc.Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit,Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit.Din înaltul zări-albastreOchiul Tău chiar nevăzutPăstorește dintre astreChiar și-un suflet decăzut.Numai cel ce nu doreșteSă se-ncreadă-n ochiul Tău,Viața-ntreagă rătăceștePe drumuri pierdute-n hău
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
din 13 martie 2016. Doar o secundă De-ar fi s-acuz pe cineva vreodată Pentru plecarea ta din gândul meu, Ar fi secunda care disperată Fugit-a ca un hoț din ceasul greu Lăsându-mă în mâna disperării Să rătăcesc ca pustnicu-n deșert Până găsi-voi capătul cărării Și ceasul despărțirii stând inert. Cât îmi lipsești iubito, numai cerul Acest secret îl știe ca un sfânt, Căci n-ar putea nici soarele nici gerul Să-mi potolească dorul din cuvânt
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
clipe-n care ne-am iubit. Citește mai mult Doar o secundăDe-ar fi s-acuz pe cineva vreodatăPentru plecarea ta din gândul meu,Ar fi secunda care disperatăFugit-a ca un hoț din ceasul greuLăsându-mă în mâna disperăriiSă rătăcesc ca pustnicu-n deșertPână găsi-voi capătul cărăriiși ceasul despărțirii stând inert.Cât îmi lipsești iubito, numai cerulAcest secret îl știe ca un sfânt,Căci n-ar putea nici soarele nici gerulSă-mi potolească dorul din cuvânt.Tu îmi lipsești ca
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
FIUL RĂTĂCITOR, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016. de Iacob Cazacu-Istrati Dedicată celui mai bun prieten și frate Ion Alexei Roșca din Suruceni, născut în Țânțăreni, jud.Orhei Eu sunt un fiu, ce rătăcesc prin viață, Prin viața asta bârfitoare, plină de năluci, De oameni egoiști cu suflete de gheață, Indiferenți la toate și răstigniți pe cruci. E viața noastră, viața mea și-a ta, Noi am zidito și-am dorit așa să fie
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
mei săteni, Ce mult doresc, ca să pășesc un prag Al copilăriei mele dulci din Țânțăreni. Citește mai mult de Iacob Cazacu-IstratiDedicată celui mai bun prieten și frate Ion Alexei Roșcadin Suruceni, născut în Țânțăreni, jud.OrheiEu sunt un fiu, ce rătăcesc prin viață,Prin viața asta bârfitoare, plină de năluci,De oameni egoiști cu suflete de gheață,Indiferenți la toate și răstigniți pe cruci.E viața noastră, viața mea și-a ta,Noi am zidito și-am dorit așa să fie
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
și încercăm să ne explicăm ce a vrut artistul plastic să comunice prin culoare, prin modelarea lutului, sau prin cioplitul lemnului, pietrei... Oricât am părea de insensibili, o parte din sufletul nostru rămâne, fără să vrea, încă o vreme, să rătăcească printre manifestările de spirit ale creatorilor, unde el, sufletul, se simte bine... Călătorim prin lume, vedem lucruri pe care nu le-am văzut, auzim ce nu am știut până atunci, și, fiind ființe umane, gânditoare și creatoare, dorim să împărtășim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380628_a_381957]
-
și încercăm să ne explicăm ce a vrut artistul plastic să comunice prin culoare, prin modelarea lutului, sau prin cioplitul lemnului, pietrei... Oricât am părea de insensibili, o parte din sufletul nostru rămâne, fără să vrea, încă o vreme, să rătăcească printre manifestările de spirit ale creatorilor, unde el, sufletul, se simte bine... Călătorim prin lume, vedem lucruri pe care nu le-am văzut, auzim ce nu am știut până atunci, și, fiind ființe umane, gânditoare și creatoare, dorim să împărtășim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380628_a_381957]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul ce mă ține prizonieră arar mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul” Între două tăceri” 2008
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul ce mă ține prizonieră arar mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul” Între două tăceri” 2008 Referință Bibliografică: Suflet rătăcit în toamnă / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1789, Anul V, 24 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
schmbat culoarea Și soarele răsare din apus Încerc să trec și muntele și marea C-un ghiocel pe suflet juxtapus Mi-am acordat simțirea totdeuna Și am vibrat gândind că-oi fi sedus Dar ostenind să-ți împletesc cunună Am rătăcit poemul de răspuns. În ploile ce apele-și revarsă Și-au înecat speranțe în vâltori Poema mea rămâne-va retrasă În căutarea rimei cu fiori Lovește gândul țărmuri insolite Pornit să exploreze lumea nouă Resuscitând destinele ursite Ți-a pregătit
AUD ADES de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380619_a_381948]
-
va fi bună Și nu voi fi din nou același surghiunit! Că mi-au vândut și sufletul din mine De am ramas să umblu tot prin glod și spini! Prin alte țări s-au reclădit destine... Doar eu mi-am rătăcit copiii prin străini. Iar cei pe care-n frunte i-am ales, Atâția ani m-au amăgit și oropsit. Cu vorbe dulci m-au mituit ades De parc-am fost un neam beteag și de găsit! Nici hunii n-au
POPOR BOGAT ŞI OROPSIT de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379315_a_380644]
-
unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie 2016 Referință Bibliografică: Iluzie sau vis / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie 2016
ILUZIE SAU VIS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379330_a_380659]
-
iubirii mele,...” acesta are conștiința efemerității lucrurilor și nu se poate amăgi cu „briliantul viselor” care ascund nenumărate răscruci, „împovărate cu Viață, durere, eșec, triumf, Moarte...” În spatele fiecărui cuvânt stă de veghe teama de ceva necunoscut, teama de a nu rătăci prin labirintul întunecos al iluziilor... Înzestrat cu o imaginație fecundă caută sensuri dincolo de lucrurile palpabile, sperând să rătăcească( într-o bună zi...) în „vibrația particulelor Universului”... „Dragostea supremă”este cea care i-ar putea aduce liniștea mult visată, ar umple
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
răscruci, „împovărate cu Viață, durere, eșec, triumf, Moarte...” În spatele fiecărui cuvânt stă de veghe teama de ceva necunoscut, teama de a nu rătăci prin labirintul întunecos al iluziilor... Înzestrat cu o imaginație fecundă caută sensuri dincolo de lucrurile palpabile, sperând să rătăcească( într-o bună zi...) în „vibrația particulelor Universului”... „Dragostea supremă”este cea care i-ar putea aduce liniștea mult visată, ar umple de culoare și cântec toate „întristările”... mai ales atunci când toamna coboară pe munte și soarele se îmbracă în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
inimă de/ Femeie / necunoscută...” În momentele de meditație și nostalgie, de măcinare interioară a eului, poetul încearcă să surprindă în ochii limpezi ai iubitei, tainele lumii, oaza de lumină care ar putea să-i poarte pașii pe drumul către „Eternitate”... „rătăcesc cufundat /în apa privirii unei / Femei, /rătăcesc fremătând / prin Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și nepieritoare, chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități” ( Tema iubirii în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
meditație și nostalgie, de măcinare interioară a eului, poetul încearcă să surprindă în ochii limpezi ai iubitei, tainele lumii, oaza de lumină care ar putea să-i poarte pașii pe drumul către „Eternitate”... „rătăcesc cufundat /în apa privirii unei / Femei, /rătăcesc fremătând / prin Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și nepieritoare, chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități” ( Tema iubirii în literatura universală) Poetul George CĂLIN poate fi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
sine cântecul mării. (Ia din nou scoica aruncată în cutie și o pune la ureche.) E atâta vrajă în cântecul scoicii hipnotizate de mare. (Pune scoica la loc și începe să caute prin nisip.) Am uitat locul. (Caută.) S-au rătăcit! (Caută.) O să le găsesc! Trebuie! (Caută.) Când am venit pe litoral căutam ceva. Nu știam ce căutam, dar căutam. Inițial am crezut că o să alerg în căutarea unui pescăruș rătăcit pe plajă la apusul soarelei. Pescărușul a venit la picioarele
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
să caute prin nisip.) Am uitat locul. (Caută.) S-au rătăcit! (Caută.) O să le găsesc! Trebuie! (Caută.) Când am venit pe litoral căutam ceva. Nu știam ce căutam, dar căutam. Inițial am crezut că o să alerg în căutarea unui pescăruș rătăcit pe plajă la apusul soarelei. Pescărușul a venit la picioarele mele, m-a privit o clipă în ochi, pe urmă a zburat. S-a oprit pe coama unui val și-a furat un pește. Cu prada mării în cioc s-
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]