5,310 matches
-
stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească... În colțul din dreapta, jos, o semnătură cu tuș negru: Desiderio Monsu. Viziunea spectrală părea să se-ntindă și dincolo de rama tabloului, și metișii gușați, cu ghiuluri pe degete, transpirați la subțiori până la brâu, puteau crede, uneori, că localul în care priveau fundurile acelea roze de femei tăvălindu-se, obscene, în fața lor, lăsîndu-se încălecate de inși păroși, cu boașe de tauri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe jumătate străine. Și în încremenirea din jur, luminat din spate, prelungindu-și trompa strălucitoare cu o umbră diformă pe lemnul scaunului, elefantul înaintează, minute-n șir, cu un mic zgomot sacadat, înaintează milimetru cu milimetru, eternitate după eternitate până la rama din margine, unde se oprește aplecîndu-se ușor către abis. Bănuțul e doar la un deget de podea și-și arată, pe rând, fețele, schimbîndu-le ca pe fazele lunii... Câteodată, la două-trei luni după ce ne mutasem în Ștefan cel Mare, mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
anii copilăriei cu perplexitatea pe care-am avut-o întotdeauna pentru vechile picturi depozitate-n pinacoteca gri a memoriei mele, claie peste grămadă, cu licheni supli înflorind pe straturi mai groase de vopsea închegată și cu scorpioni orbi rozând buretele ramelor. În cornul lui Amon și-n fascicolul mamilotalamic, în nucleul habenulei și-n fornix, sub cupola de cuarț a encefalului sânt mii de tuburi străvezii prin care curg vopsele și oxizi și mii de ateliere în care pictori cu cincizeci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sfințenie oglinda nu-l putea dedubla. El emana, ca o altfel de lumină, din cergile de pe patul cu picioarele de țăruși, din scăunașele cu trei picioare, din măsuța rotundă pe care rămăseseră firimituri de mămăligă, din pozele galbene din ramele de sticlă pisată de pe pereți. Maria privea, cu gândurile aiurea, ștergarele de pe pereți: unele le țesuse chiar ea, înainte de război. Sub ele, bietele iconițe de hârtie, litografiate în sineală și magenta, erau acum mandale încărcate de putere. Mai ciocniră cănițele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albastru și-n cele din urmă de purpură dumnezeiască, umplea vidul dintre casele acelea spectrale, de câte ori, coborând cu liftul străvechi până la rădăcina viguroasă a blocului, nu mă grăbeam către pilcurile de vile abandonate, cu cioburile de geam încă rămase-n rama ferestrelor arzând dement, ca să ajung la timp, în acel moment în care lumea se derealizează cu desăvârșire și-n care casele galbene, delabrate, se descuamează foiță cu foiță ca să rămână (fiecare altfel, cu altfel de colonițe, șarpante și balustrade, alte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a clădirii C.E.C.-ului... Flame de plopi, ascuțite ca acele, în zarea zărilor, sub cerul mult mai intens în depărtare, tiveau uriașa, albăstruia, melancolica panoramă. Dacă nu era oglinda, apărea atunci de undeva lupa. Era o lupă de filatelist, în ramă de plastic, cumpărată de tata în vremea în care i se năzărise să facă colecție de timbre. Cu ea dădeam foc literelor negre din ziare, până ce un fum subțirel și înflorit la capăt se ridica în soarele orbitor dintre fereastră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâncători de unguri pe pâine, de inși pătrunși de câmpul de forțe al românismului, cu nimic mai diabolici, nici mai deștepți decât săracul Ionel, pardon, locotenentul-major de securitate Stănilă Ion, vechiul nostru prieten de familie, rămas încă, în ciuda ochelarilor cu ramă aurită ("cumpărați de mine de la Viena, Marioaro, ăla oraș, nici nu-ți vine să crezi. Au o fîn-tînă acolo în mijloc unde toți aruncă bănuți, e așa, covor de bănuți pe fundul ei. Să legi un magnet de o sfoară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Puteți să le reparați?" "Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul a fost gata, cum era înălțat vertical pe ițele gherghefului până lângă tavan, ne priveam în el ca-ntr-o oglindă ovală și moale, cu o ramă întortocheată fabulos. Îmbrățișați, asudați, cu fețele lipite una de alta, ne arătam mereu cîte-un detaliu, ne strâmbam și scoteam limba la chipurile noastre încremenite în pluș, așteptîndu-ne ca și ele să facă la fel, dar marea și solemna mamă cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aduce glucoza". Și așa se și întîmpla. Mama nu mai trebuia să-mi inventeze povești cu prințese mofturoase, căci găsea toate cărțile de povești țesute și-ntrețesute-n covor. Dacă priveai covorul cel nou de la diferite distanțe, cum se-nălța vertical pe rama gherghefului, el se schimba în mereu alte tablouri. De la capătul patului, detaliile lui se confundau ca să configureze, în mare, imaginea din covorul precedent: mama cu mine în brațe, privindu-ne-n ochi și zâmbind. Dacă te lipeai de perete, dîndu-te
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru el și pentru oricine le-ar mai fi vrut. Dar pe peretele din stânga, opus ferestrei, al acestei găuri de șobolan se deschidea, pictată în aur și purpură, scăldată-ntr-o apă crepusculară, cea mai uluitoare perspectivă din lume. O ramă grea, străveche, de bronz imitând lemnul sculptat, cuprindea aproape întreg peretele, prelungind odaia într-o lume diferită, stăpânită de amurg. Depunerile de gudron și praful de pe pânza din ramă nu putuseră atenua magia intensă a acelei lumi: strălucirea de flacără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntr-o apă crepusculară, cea mai uluitoare perspectivă din lume. O ramă grea, străveche, de bronz imitând lemnul sculptat, cuprindea aproape întreg peretele, prelungind odaia într-o lume diferită, stăpânită de amurg. Depunerile de gudron și praful de pe pânza din ramă nu putuseră atenua magia intensă a acelei lumi: strălucirea de flacără a clădirilor în prăbușire, misterul galeriilor, transparența pereților încărcați până la refuz de statui patetice, cu fețele-ntoarse spre cer, cu gurile deschise în urlet, cu degetele rășchirate spre ochiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Tatăl, zecile de sfinți care-și turteau aureolele unele-n altele, toți în straie de azur și purpură, toți pe un fond siniliu scrijelit cu un scris strâmb. Pozele de pe același perete, colorate cu mâna, înfățișînd militari și țărănci, în rame de sticlă pisată sub ștergare de borangic, odaia umbroasă cu pământ pe jos, lampa cu sticlă din perete, oglinda înclinată și grinzile cu busuioc ale tavanului, crengile părului, pline de pere mălăiețe ciugulite de păsări, bătând în geamul îngust și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumea cea nouă, să vezi. Uneori, când ești obosit și te uiți distrat la televizor, îți dai seama că încet-încet contururile camerei devin doar niște dungi cafenii, ce se diluează și ele până la verdele sticlos al vidului, în care doar rama televizorului mai licăre aurie, tot mai aurie, persistă o clipă, ca apoi să se dizolve și ea într-un gol dintr-o dată unanim. Zaci minute-n șir cu ochii larg deschiși, dar nu numai că nu mai vezi nimic: nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Soile, m-am întors cu fața spre cameră. Mizeria ei cenușie, harababura lucrurilor din ea, putrefacția spațiului în cubul ei de beton iviseră totuși, ca plantele băloase din mlaștini, o inflorescență uimitoare, perversă ca orice frumusețe fără sfîrșit: tabloul din rama grea de bronz sculptat, ocupând tot peretele de lângă ușă. Acum, o dungă de lumină portocaliu-fluorescentă, venind de pe fereastră, îl străbătea, adîncin-du-se-n lumea aceea de ambră și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd căderea definitivă a nopții. Și marea-n fundal, și norii deasupra, într-un impasto neliniștit. Și sub tablou, prinsă-n grosimea ramei, o plăcuță de alamă cu luciul pierdut, pe care era gravat un nume: Desiderio Monsu. De unde știuse el peisajele carstice din adâncul somnului meu? Cum le pictase el acum patru sute de ani, cu acea acuratețe a nebuniei cu care vezi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privi întreagă, dîndu-și capul pe spate (fațada dreaptă și înălțată exagerat depășea cu mult acoperișul dindărătul ei) și deodată avu sentimentul limpede că se află într-o pictură. Că, exact în acel moment, cineva contemplă, cu nespusă-ncîntare, tabloul, în grea ramă barocă, înfățișînd o casă flamandă de cărămidă smălțuită, colorată portocaliu și stacojiu, al cărei fronton în trepte se conturează pe cerul înalt, pictat neglijent cu cuțitul. Casa e-ncadrată de doi castani bătrâni, cu contururile contorsionate și-ngroșate cu un negru cam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bob de chimen. La suprafață, pielea avea solzișori infimi de cheratmă, iar dedesubt un fel de cărniță elastică și străvezie prin care răzbăteau umbre prelungi, vag colorate: vase de sânge, canale sudoripare, terminații nervoase... În mijlocul volutelor de lemn aurit ale ramei, sub tablou, se afla o plăcuță de alamă pe care scria titlul picturii ("în fața Marelui Portal") și numele artistului, imposibil de deslușit, așa cum în vis nu putem citi rândurile limpezi ale unei scrisori, deși vedem fiecare literă cu o claritate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atinge cu mâna, cobora-n fugă treptele din fața casei și se izbea cu umărul de cîte-un ins ce-și plimba câinele sau împingea landoul cu un copil gras în el, și care-i striga furios, încruntîndu-se-n spatele ochelarilor rotunzi, cu rame de sârmă aurită: Let op waarje loopt, dronken. Soarele nu apusese încă și ziua era prea puțin înclinată către seară, dar luna plină, neobișnuit de mare, se contura deja fantomatic pe cerul de deasupra posomorâtei primării de cărămidă, în ferestrele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în țeasta, în sternul și-n aripile păsărilor migratoare. Tânărul lucrase o vreme la Zwolle, orășel posac, dominat de bisericile celor două comunități evanghelice aflate de decenii într-un conflict fățiș. Era barman într-o cârciumă având pe pereți, în rame subțiri, numai fotografii de câini de luptă. Patronul era mândru de pitbull-ii săi, de urâțenia lor îmbăiată, de tembelismul din ochii lor, și una dintre sarcinile lui Maarten era să-i scoată la plimbare, pe toți trei, în lesele lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce eveniment le-a declanșat. Vă las pe voi sa ghiciți ce anume mi-a zdruncinat convingerile." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 34. N'GAI LOON SE RIDICĂ brusc și aproape că își răni pielea frunții, lovind rama de lemn a patului de deasupra sa, în care dormea Kasser. Avusese cel mai straniu vis de care își putea aminti, atât de straniu încît Maestrul simți nevoia să-și analizeze mintea, ca să vadă dacă nu cumva Alaana se insinuase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În privința cadrului fizic al său, acest oraș apare ca o așezare omenească cum rar se întâlnesc nu numai în cuprinsul Moldovei dintre Siret și Nistru, dar chiar în cuprinsul întregii Românii: la Sud și la Vest se întind ca o ramă înaltă și împădurită dealurile Alistarului, Pleșului și Dobrinei, a căror altitudine variază între 250-350 m. Aceleași dealuri înalte se preling și-nspre Nord, însă mult despădurite. Spre răsărit din contră, înălțimile sunt mult mai reduse - cel mult 200 m. - prezintându-se tot
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
m. - prezintându-se tot sub forma unor culmi paralele de direcție NW-SE, ce merg de se sting în apa pâr(âuluiă Huși ori a Prutului, pădurea lipsind aici cu desăvârșire (stepăă. La contactul dintre aceste dealuri mici din răsărit, cu rama înaltă și împădurită din Nord, West și Sud, mai ales, altitudinea este mult mai redusă (depresiunea Hușiloră, producând apelor de aici (Șara, Turbata, Drăslăvăță, o abatere spre dreapta care se unesc, dând pârâul Hușilor (vezi harta alăturatăă. Ceva mai sus
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
toamna anului 1919, pe la finele lui septembrie sunt în București cu pictorul Băeșu ca să deschidem expoziția, eu fără nici un ban în buzunar. Băeșu avea mai multă strânsură, însă nu vroia să împrumute. La cineva am găsit credit ca să-mi plătesc ramele și să dau acont la sala de expoziție, după cât îmi amintesc pe la unul din administratorii cunoscuți în Iași. Cu vai și hopuri, în octombrie, la sala Mozart, peste drum de terasa Otetelișanu, facem deschiderea. Vine lume multă, era prima expoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sunt, să le observ, dar nu să și le apropii pentru binele meu. Venise toamna și vremea plecării la București pentru expoziție. Tot cam fără bani, tot trecând prin urechile acului. Sală pentru expoziție am luat tot la "Mozart". Pentru rame am găsit credit la un încadrator, asta mulțumită succesului ce-l avusesem cu un an înainte. Într-una din zile, intrând în atelierul meșterului la care ni se făceau ramele, văd acolo o fată frumoasă ce o mai întâlnisem cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
acului. Sală pentru expoziție am luat tot la "Mozart". Pentru rame am găsit credit la un încadrator, asta mulțumită succesului ce-l avusesem cu un an înainte. Într-una din zile, intrând în atelierul meșterului la care ni se făceau ramele, văd acolo o fată frumoasă ce o mai întâlnisem cândva, cu un an înainte, la cantina studenților de la litere, unde luau masa și elevii Școlii de Belle Arte. Această fată, elevă la Școala de Belle Arte, peste două luni va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]