5,519 matches
-
Balzac, nici Proust, nici Joyce nu fac pentru soarta acestui gen atâtea câte face bietul - și anonimul - cititor. Recunoaștem cu ușurință, în această listă restrânsă de principii, o simpatică vulgată a teoriilor ce abordează sistemul literar din perspectiva exclusivistă a receptării. Și, dacă zăbovim o clipă în plus asupra temei, un mai vechi scenariu de extracție religioasă propriu, în ultimul deceniu, celui care s-a numit pe sine, după toate imperativele smereniei, Daniel al rugăciunii. O bucată consistentă din acțiunea volumului
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
devalorizare. La fel de nemeritată pe cât fusese supraevaluarea lui anterioară (să nu uităm că unii contemporani, Caragiale, bunăoară, îl puneau pe George Coșbuc alături și chiar deasupra lui Mihai Eminescu). O ediție cum este aceasta, interesând mai ales specialiștii, ar putea înviora receptarea lui Coșbuc, oferind alte căi de acces și chiar alte interpretări ale operei. Afirmațiile de mai sus sunt susținute și de cel de-al treilea volum al seriei (din cinci, câte va număra la final), care conține ediția critică a
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generație normală din literatura noastră făcând loc aberației proletcultiste. Al. Vona este, alături de Pavel Chihaia, singurul dintre acești prozatori care, deși a scris puțin, are ocazia să fie până la urmă contemporan cu receptarea reală a propriei opere scrisă și, după cum mărturisește, abandonată acum o jumătate de secol. Frunzele nu mai sunt aceleași, de Mihail Villara, apărut în 1946 și Blocada în 1947 au fost retrase din librării, iar autorii interziși și obligați moral
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
Mihail Villara, apărut în 1946 și Blocada în 1947 au fost retrase din librării, iar autorii interziși și obligați moral la exil. Al. Vona nu și-a putut publica Ferestrele zidite în 1947, dar când romanul a apărut în 1993 receptarea critică a întrecut așteptările. Deja toate discuțiile asupra prozei scurte recuperate parțial în volumul Misterioasa dispariție... (Cristina Ionică a scris, la timpul respectiv, o recenzie în nr. 30/2002 al României literare) au pornit de la simbolistica ferestrei preluată din romanul
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
plac artele și literatura, limita exprimarea sau posibilitatea de exprimare, premia exprimarea dirijată și chiar pe cea limitată. În această situație, artele, mai ales cele bazate pe manifestări verbale, și-au câștigat un loc cu totul aparte în sfera de receptare a publicului, adică ele au trebuit să corespundă unor solicitări extraliterare. Ceea ce nu se putea spune pe stradă, în presa scrisă și vorbită, se putea exprima într-o formă adecvat-metaforizată în poezie, în nuvelă, se prezenta într-un roman sau
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
că teatrul românesc este unul foarte puternic și sunt curios ce valențe noi îi va descoperi piesei mele, sunt curios ce diferențe, alterități îmi va fi dat să descopăr la premieră, dacă voi reuși să ajung la Piatra Neamț. Funcționarea și receptarea piesei într-un alt mediu lingvistic, într-un alt orizont al așteptărilor teatrale e un pic riscantă. Tânărul și talentatul regizor Szabo K. Istvân dorea de mult să monteze această piesă și aștept cu nerăbdare noile deschideri interpretative oferite de
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
față de regimul constiturii unei ediții, se desfășoară metodic, amănunțit, ramificat, realismul notațiilor lui Alexandru Ruja, din studiul introductiv, din notele, comentariile, variantele ambelor volume. Strânsă de editor cu plăcerea colecționarului deprins cu valorile asupra cărora este chemat să se rostească, receptarea istorico-literară este, după cum a fost așezată în pagină, portret al epocilor în materie de gândire, și perspectivă de relații de pe urma frecventării atâtor straturi de idei și de livresc. Documentul închide viață și este revelație a ei. Un rol similar îl
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
apreciat, diluarea epicului și utilizarea prozei ca vehicul problematizant - metodă comparabilă mai degrabă cu poetica generației ’80, a punctat Carmen Mușat, în special cu scriitura lui Gheorghe Crăciun. Inevitabil, discuția a ajuns și la textul Felix culpa, punct nevralgic al receptării românești a lui Norman Manea. Astăzi, textul se citește ca o analiză calmă și echilibrată a implicării unui intelectual de renume internațional într-o aventură politică, a mai spus Carmen Mușat. Așa a fost citit și în străinătate, a confirmat
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
într-o cameră este însă entitatea”. În finalul discuției, Paul Cernat a concluzionat că Norman Manea este, ca și Mihail Sebastian la vremea sa, un intelectual critic și singur, remarcând că Jurnalul acestuia din urmă a servit ca paratrăsnet la receptarea Întoarcerii huliganului. În aceeași notă, intervenind din sală, Ion Vianu a expus sintetic o frumoasă concluzie a discuției: „Norman Manea îi spune lui Eliade ceea ce Sebastian n-a îndrăznit să-i spună”.
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
vrea să mă opresc, discutându-le cu unele detalii, la temele din primele două categorii (I și II), care sunt mai clar legate de comunicare, procesul ca atare al comunicării fiind în cazul acestora mai explicit (prin polii emitere și receptare). Sunt teme încă prea puțin supuse cercetărilor în Lingvistica generală sau în Lingvistica aplicată, în Psiholingvistică sau în Psihologie - inclusiv în ariile lor direct legate de Sociologie și în genere de integrările sociale. (Abia recent s-a publicat "primul volum
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
B către A, astfel încât A poate eventual s-o întrerupă, când "a ghicit" restul literelor). Intercomunicarea prin C mai implică șí o altă fațetă, ale cărei particularități aș vrea să le semnalez. Și anume, emiterea (redactarea) prin mijlocirea C și receptarea (citirea) unor mesaje (texte) lungi pe ecran. Aceste activități sunt realizate prin procese psihice sui generis, adică pe de o parte printr-o redactare (scriere) relativ asemănătoare dactilografierii, cu posibilitatea corijării imediate (fără ștersături, ca în cazul hârtiei ca suport
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
Am întâlnit-o pe Mădălina Diaconu cu prilejul conferinței sale despre Constantin Noica și moștenirea europeană, organizată la Viena, sub egida Institutului Cultural Român și a Österreichisch-Rumänische Gesellschaft. A fost o bună ocazie să o provoc la un dialog despre receptarea filosofiei și a culturii românești, în spațiul austriac. Ce se știe, în mediul cultural filosofic vienez din care faceți parte, despre filosofii români și despre filosofia românească? Dar despre literatura română, despre România, în general? Prea puțin, traduceri filosofice germane
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
apărut tot în 2012, la Editura Humanitas.) Scrisori despre logica lui Hermes este o altă carte a lui C. Noica publicată în germană, la o editură germană. Cui aparține inițiativa editării acestor cărți? Cine face selecția lor? Ce știți despre receptarea acestora în spațiul cultural și filosofic germanofon? Un rol important, din partea românească, l-au jucat Societatea Română de Fenomenologie, precum și - în cazul lui De dignitate Europae - Editura Zeta Books (București), care achiziționase inițial drepturile de autor de la doamna Mariana Scherg
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
Hans-Rainer Sepp, editorul colecției „libri nigri”, în care au apărut ambele cărți ale lui Noica și care cunoștea faptul că prezentasem De dignitate Europae deja la conferințe și publicasem despre el, să scriu o introducere și să editez lucrarea. În ce privește receptarea celor două cărți, aceasta se înregistrează în domeniul nostru în decursul anilor, ceea ce însă, evident, nu ne scutește de obligația de a da un impuls corespunzător. Am discutat cu câțiva profesori și filologi din Viena care vorbeau la unison despre
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
fapt de literatură mai nou de 1750. Nu și George Ardeleanu: criticul alcătuiește un adevărat corpus de referințe, constând strict din textele care au întâmpinat, la apariție, volumul Incertitudini literare. Precedeul redă referințelor critice utilitatea exegetică și restabilește, totodată, peisajul receptării volumului și a autorului în epocă. Am lăsat intenționat la urmă studiul introductiv, deoarece merită o discuție aparte. Se știe că George Ardeleanu este și autorul monografiei de referință N. Steinhardt și paradoxurile libertății (2009). Studiul introductiv nu reia, totuși
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
director de editură și de revistă culturală, conducător de cenaclu) ceva excesiv, o consistentă vanitate care merge, până la un punct, alături de orgoliul scriitoricesc, pentru a-l substitui apoi și a se prezenta ca o caricatură a lui. Foarte atent la receptarea operei sale, pe toate laturile acesteia, autorul forțează regulile jocului literar și ale bunei cuviințe sociale, efectuând asupra potențialilor comentatori o presiune constantă, ba chiar alergând să-i placheze, ca la rugby, pe cei ce au trecut indiferenți pe lângă volumele
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
experiment. Și-a susținut studenții pînă la capăt, a simțit sincer nevoia discuțiilor relaxate, constructive, discuții care ne reamintesc mereu, sau ar trebui să o facă, că nu sîntem unii de o parte și alții de cealaltă a baricadei percepției, receptării teatrului. I-am văzut emoționați și fericiți pe doi dintre profesorii cu care au lucrat, pe Andreea Vulpe și pe Marius Gâlea. Și m-au contaminat cu toții. 6 și 9 Sau O noapte furtunoasă. O analiză a textului pînă la
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
pe care Arcimboldo le întinde privitorului spre a-i dezvălui precaritatea certitudinilor și a-i flata stereotipiile experienței. Iar contemporanii i-au înțeles provocarea cu o remarcabilă promptitudine. Madrigalul canonicului Gregorio Comanini, dedicat lucrării Nimfa Flora, este un model de receptare exactă și de analiză implicită, atît în ceea ce privește viziunea cît și tehnica lui Arcimboldo: ,, Sunt oare Flora sau flori? / De sunt flori, cum de am, ca Flora, / Zîmbet și chip? Iar de-s Flora, / Cum de e Flora doar flori? / Ah
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Catrinel Popa În receptarea unui text dramatic funcționează, în general, un paradox. Există, mai totdeauna, o anumită distanță între lectură și "performance", între reprezentarea mentală și reprezentația scenică. Orice piesă de teatru, citită pur și simplu, îi lasă lectorului sentimentul frustrant că a ratat
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
deopotrivă, regizorul, scenograful și scena, într-un pariu, destul de riscant cu sine însuși și cu textul dramatic al cărui coautor devine, vrând-nevrând. Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat că, tocmai ceea ce ar putea părea un obstacol în receptarea teatrului, înlesnește, până la urmă, stabilirea unei complicități, cu totul speciale, între textul dramatic și cititorul său. Se deschid piste inedite de lectură, indicațiile de regie stimulează imaginația, iar replicile - citite, și nu rostite sau ascultate, deturnate, adică, într-un fel
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
momentul de față, polemicile între cei care nu văd necesitatea împrumutului din engleză, considerînd că acesta dublează inutil termenul marcă, și cei (mai ales din interiorul domeniului) care susțin specificul profesional brand-ului, constînd tocmai în aspectele subiective, emoționale, ale "receptării": "Semnificația termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raționale și emoționale între o organizație sau un produs și publicul/publicurile acesteia." (Marius Ursache, "Brand sau marcă?", brandingromania.com). Impus rapid într-
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, absent aproape cu desăvîrșire în ultimii douăzeci de ani din orizontul culturii noastre, George Apostu merita un alt tip de întoarcere acasă, un alt spațiu de expunere și un alt cadru al receptării. Expoziția de la Muzeul municipiului, mai degrabă un inventar naiv de lucrări decît o expoziție propriu-zisă, este expresia pură și nefericită a întîlnirii dintre două exteriorități: sentimentalismul familiei, pe de o parte, și amatorismul curatorial, pe de alta. Ceea ce se impune
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
pentru impunerea definivă nu doar a noii poezii, ci și a unui nou mod de a vedea și de a discuta literatura. În esență, mesajul e același ca și la Eugen Simion: diversificare a literaturii (...) și „prejudecăți restrictive” în zona receptării (...). O foarte frumoasă poezie de Petre Stoica, „Duminica veselă”, în pagina 6, un articol de un evazionism aproape demonstrativ despre iarna în deltă, de A.E.Baconsky (la rubrica „Carnetul scriitorului”), întregesc acest număr 3 al Gazetei literare, un număr
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
la propria-ți performanță artistică, iată o ispită a redefinirii originalității, paradoxală chiar prin actul recunoașterii explicite și chiar apăsate a precedenței. Ai spune că asemenea miză dublează atenția criticului, în sensul sporirii exigenței acestuia: el va revedea textul originar, receptarea lui, urmând să valideze, dacă acceptă, evident, premisa ludică, spiritul dezvoltării survenite, uneori, la decenii distanță, interval în care s-au acumulat tot felul de diferențe între manierele de a înțelege lumea și, mai ales, de a o transpune într-
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
de Simona Popescu, Editura Polirom, Iași, 2011, 781 p. Deși Gellu Naum a plecat dintre noi de peste un deceniu, opera sa a așteptat până acum să fie editată în mod științific. Dornică să recupereze timpul pierdut în perioada comunistă, când receptarea poeziei sale a fost oarecum ocultată - din motive politice binecunoscute -, critica noastră a preferat să ne furnizeze mai întâi studiile și eseurile de care opera lui Gellu Naum fusese privată. S-a încetățenit astfel, dintr-o insuficientă cunoaștere a întregului
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]