6,309 matches
-
una dintre cele mai proaspete dâre de pulbere lăsate și aceasta acum milioane de ani; își recunoștea drumul și auzea încă urletele ca pe niște mângâieri aduse rațiunii unei entități primordiale ce își simte chemarea la fosta formă de existență. Regretă adeseori greșeala făcută, amintindu-și încontinuu căderea - cel mai tragic moment al exilării. Se simte mereu plutind în noua atmosferă, într-un gaz mai murdar, mai palpabil decât vidul și vrea mereu să se ridice forțându-se de coada acum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
negri și cu părul de aur. I se zicea Tuki, adică „dulceață”. Toate femeile se întreceau în avea grijă de ea, după ce mama ei adevărată, Huna, murise. Huna fusese o moașă pricepută, faimoasă pentru râsul ei gutural, o femeie mult regretată de celelalte. Nici una nu se plângea că trebuia să aibă grijă de această copilă fără mamă, și chiar și bărbații, pentru care copii erau la fel de atrăgători ca oalele de gătit, se opreau s-o atingă tandru pe obraji ei frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul nupțial - râsete și gemete de plăcere. Rahela plânsese pe umărul Bilhei, care o dusese să vadă doi câini acuplându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în șoaptă. Eu o să rămân aici și o să țin vulturii la distanță. Am regretat imediat cuvintele care mi-au ieșit din gură. Iosif nu s-a sinchisit să-mi răspundă, dar s-a smucit și a rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors cu spatele la cadavru, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avem vești bune. Dar Iacob nu zâmbea. - Nu-mi place orașul și nici regele lui, a zis el. Dar îmi plac încă și mai puțin o fiică nedemnă de încredere și o soție mincinoasă. - Nu spune ceva ce ai să regreți mai târziu, a răspuns Rahela. Sora mea te-a stârnit împotriva mea și împotriva singurei tale fiice, care e mult iubită de mama ta la Mamre. Această unire e potrivită. Regele spune că se plac unul pe altul, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai văd. Eram În port. Mi s-a părut că ai fost foarte curajoasă. Și foarte frumoasă... adăugă el după o clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de solidari În neîncrederea lor față de străinul care era el... Adoptă un aer amabil. - Îți mulțumesc pentru vizită. Marie făcu imediat stînga-mprejur spre ieșire. Lucas se ținu după ea, continuînd pe un ton ușor: - În orice caz, am să te regret... Ea se Întoarse spre el. - Ce vrei să spui? - Eu sînt cel Însărcinat cu ancheta și am de gînd s-o fac singur. În fața stupefacției Mariei, continuă imediat: - Procurorul e de părere că ești prea implicată personal pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe cât posibil, să repare ceva; și oricum, era o afacere bună, fără doar și poate. Cercetând locul cu privirea, bătrânul se Însufleți un pic. „O să poți aduce și fete!”, Îi scăpă din nebăgare de seamă. Văzând chipul fiului său, Își regretă cuvintele. Michel se Înscrise până la urmă la universitatea din Orsay, la mate-fizică; Îl Încântase mai ales proximitatea unui campus universitar: așa judeca. Firește, au luat bacul amândoi. Annabelle Îi Însoțea În ziua afișării rezultatelor, chipul Îi era grav, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Apoi, mai era și fiul Christianei; și pentru asta mai trebuia așteptat. Totuși, era posibil; pentru prima oară după atâția ani, ceva părea posibil. A doua zi, Bruno Îi scrise o scrisoare scurtă și emoționată lui Michel. Se declara fericit, regreta că ei doi nu reușiseră niciodată să se Înțeleagă perfect. Îi dorea să cunoască și el, În măsura posibilului, o anumită formă de fericire. Semna: „Fratele tău, Bruno.” 17 Scrisoarea Îl găsi pe Michel În plină criză de descurajare teoretică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
recunoști. Nu-ți cer nici măcar să-l iubești, sau să mă iubești; dar fă-mi un copil, atât. Știu că am patruzeci de ani: nu-i nimic, Îmi asum riscul. E ultima mea șansă, acum. Uneori mi se Întâmplă să regret că am avortat. Dar primul bărbat care m-a lăsat gravidă era un ticălos, iar al doilea un iresponsabil; la șaptesprezece ani nu-mi imaginam că viața e atât de scurtă, că posibilitățile țin atât de puțin. Michel Își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simți cât se poate de binevenită în casa noastră. — A ! Înghit în sec, stresată. Mersi. Doamnă Geiger, trebuie să vă spun ceva. Nu sunt menajeră. Însă, nu știu de ce, sunt incapabilă să rostesc aceste cuvinte. Trish mijește ochii de parcă își regretă deja gestul amabil. — Să nu crezi însă că vei avea parte de acest tratament în fiecare zi, firește ! Însă, dat fiind faptul că azi-noapte nu te simțeai bine... Bate ușor cu degetul pe ceasul de la mână. Acum cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prima întâlnire la televizor, știu regulile. E vorba doar de priviri, limbajul trupului și conversație pe ton de flirt. Mă duc la oglindă și, pentru prima oară de când am ajuns aici, mă privesc cu sinceritate, cât de critic pot. Și regret instantaneu. Era mai bine să nu fi știut. În primul rând, cum ar fi posibil să-i stea cuiva bine cu un halat de nylon ? Înșfac o curea, mi-o strâng în jurul mijlocului și-mi ridic halatul până când e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dintre pălăriile de pai ale lui Trish. După care ies cu grijă și pornesc pe aleea de pietriș din fața intrării, unde cei patru ziariști mă înconjoară imediat. — Sunteți Samantha Sweeting ? spune unul dintre ei, băgându-mi un reportofon în față. — Regretați că ați refuzat parteneriatul ? întreabă un altul. — Numele meu este Martine, spun, cu capul în jos. Ați venit la casa greșita. Eu cunosc Samantha Sweeting și ea locuieste... acolo. Flutur din mână către celălalt capăt al satului. Aștept să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
voioasă „Nu e chiar atît de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret la modul cel mai sincer și că nu am avut niciodată de gînd să trag pe sfoară compania și... Nu, mai bine spun „Adevărul ăsta e, chiar am luat zece, haha, ce proastă sînt, am uitat !“ După care am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și simplu de toată povestea asta ? — Ce rost are să facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întîlnit vreodată ? — Emma și cu mine am stabilit deja că vom păstra totul În limitele decenței, spune Lissy hotărîtă. „Să trăiești bine e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atît de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De fapt, n-am avut nici cea mai mică intenție de a spune nimic. Crede-mă, Emma, și eu regret ce am zis la fel de tare ca și tine. În clipa În care s-a terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că o vor face. Am fost... Clatină din cap. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de oameni, gîndindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă acum, o vei regreta toată viața. Te vei gîndi Încontinuu la asta, dorindu-ți să o fi făcut. Se așterne tăcerea. Văd cît se poate de limpede cum Își turează la maximum creierul, pe sub pene și tot restul. — Ai dreptate, spune Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ani, În fața cetățenilor israelieni și a evreilor din dispora pentru care spiritul critic trece Înaintea conformismului și pragmatismului . Formula „industria Holocaustului” are o istorie complexă și polemică: a fost Întrucâtva lansată de publicistul și scriitorul Leon Wieseltier, care acum o regretă; Wieseltier, cunoscut la noi În urma publicării În 22 a recentei sale polemici cu Adam Michnik privind responsabilitatea poporului polonez pentru Holocaust, este redactorul de literatură al prestigioasei The New Republic și autorul unei mișcătoare cărți despre Holocaust, Kaddish, o meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
conisderată de unii (ca profesorul de filozofie Robert Paul Wolff), mai În glumă, mai În serios, un canular al lui Bellow. Se spunea că romancierul ar fi inventat tot: și autorul, și cartea! Intervievat după apariția cărții, Bellow și-a regretat cruzimea portretistică, dar nu a retractat-o: s-a plâns că oamenii sunt prea Înclinați să-l citească literal: se Întreabă dacă evocarea este veridică, dacă faptele relatate au avut loc În realitate.18 E ușor să-ți condamni cititorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar o s-aveți. Nu uitați că un cap poate fi tăiat dintr-o singură lovitură, ori din două lovituri... Ori chiar din trei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau dulci și pline de miez. Profesoara Martinescu regretase în tinerețe faptul că nu putea împărți fructele acestea cu nimeni, dar îmbătrânind nu se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e. 5 februarie Iulia privește pe fereastra sălii de repetiție de la Operă. Stoluri mari de grauri urcă și coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu. — Sunt fericit să spun, a zis Arpad, că la recomandarea noastră paisprezece SS-iști au fost împușcați. Adolf Eichmann însuși ne-a felicitat. — L-ai cunoscut, nu-i așa? l-am descusut eu. — Da..., mi-a răspuns Arpad, și regret că la vremea respectivă nu știam ce om important era. — De ce? am întrebat eu. — L-aș fi omorât, a spus Arpad. 4 CURELE DE PIELE... Bernard Mengel, un evreu polonez care mă păzește de la miezul nopții până la șase dimineața, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Hoess, comandantul lagărului Auschwitz. L-am cunoscut în timpul războiului la o petrecere de revelion la Varșovia. Era începutul lui 1944. Hoess a auzit că sunt scriitor și m-a luat de-o parte la petrecere și mi-a spus că regretă că nu poate și el să scrie. — Cât de mult vă invidiez pe dumneavoastră, creatorii..., mi-a spus el. Puterea de creație e un dar al zeilor. Hoess mi-a mărturisit că avea și el de spus niște povestiri extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să mă intereseze. Lucrul acesta a părut să-l pună în încurcătură. — Sunt indiscret dacă te întreb cum îți câștigi existența? întrebă el. — Ca scriitor, am zis. — Adevărat? se miră el. E o coincidență extraordinară. Stăteam acolo pe bancă și regretam că nu sunt în stare să scriu, fiindcă mi-am imaginat ceva ce cred că ar fi o foarte bună poveste de spionaj. — Chiar așa? am zis. — Aș putea foarte bine să-ți dau dumitale ideea, zise el. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]