5,495 matches
-
aventurii. Fără îndoială, e mai confortabil să scrii despre autori străini, unii deja clasicizați, deveniți parte din canon. Ei nu-ți vor scrie misive dezamăgite, nu te vor acuza că n-ai înțeles nimic din cartea lor, nu-ți vor reproșa că nu le dai o șansă. Te încolonezi frumos într-un imens cor al exegeților ce nu fac decât să confirme frumusețea, valoarea, perenitatea unor texte-reper. La baza acestui joc stă, la fel de simplu, un principiu franc al plăcerii. Am preferat
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
confunda cu Noica ("Ce să-i spun? "Stai, domnule, să vezi, că eu sunt M. Ivănescu, cel mai mare poet român în viață, dar mai mult mort decât viu".), iar campionul absolut al maratonului bahic, Pâcă, de la bufetul "Singapore" îi reproșează "Dumneata ești un tip care te învârtești pe lângă ziduri, așa, te prelingi...", Mircea Ivănescu a fost mereu, indubitabil, conștient de valoarea operei sale, cu tot refuzul instinctiv de a se integra în "spiritul" alterat, ambiguuu și mâlos al timpului său
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care acesta le denotă. Conform teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav, există două tipuri de verbe inacuzative − derivate și de bază −, argumentul lor fiind existența unei clase universale de verbe care nu au variantă tranzitivă. Reinhart (1996: 30) le reproșează celor două autoare faptul că nu explică de ce inacuzativele și reflexivele, care au o istorie derivativă atât de diferită, au aceeași morfologie. Și Sorace (2004: 246−248) consideră că regulile formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) sunt prea laxe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în contrast cu minuția cu care a descris efectele diabolice ale comunicării confuze. Bernard Miège în Societatea cucerită de comunicare întreprinde o critică a teoriilor "generale" referitoare la comunicare, printre care se înscrie și investigația metaforică a lui Lucien Sfez. Miège îi reproșează autorului cărții de față că refuză să ia în considerare complexitatea mizelor sociale și culturale ale comunicării, discursul său plasîndu-se la un nivel atît de general, încît nu-ți lasă ca alternativă decît să aderi la perspectiva sa sau să
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
față că refuză să ia în considerare complexitatea mizelor sociale și culturale ale comunicării, discursul său plasîndu-se la un nivel atît de general, încît nu-ți lasă ca alternativă decît să aderi la perspectiva sa sau să o respingi. Îi reproșează, de asemenea, că interpretările "generalizante" sînt constituite doar de la cîteva caracteristici ale noilor practici mediatice, dar are ambiția de a cuprinde toată comunicarea plecînd de la o problematică limitată și suprapune nelegitim informatizarea și comunicarea, iar paradigma calculului este transformată în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
o neutralizează, fragmentînd și divizînd la infinit oamenii între ei. Babel modern, modelul unei noi pedepse divine. Al doilea: teologia tehnicii. Prin această alienare totală, pe care o provoacă, ea declanșează comunicări specifice potrivite structurii sale. Eu nu-i voi reproșa lui Ellul faptul de a nu fi ales comunicarea ca obiect de analiză. C) Critica lui Ellul Dar cînd, incidental, el tratează tehnologiile comunicării rămîne imprecis și adesea inexact 10. Eu nu pot, în nici un caz, să împărtășesc mînia sa
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nespecificată... în clasificarea de care eu mă servesc. Clasificarea este justificată, și nu diagnosticul. Pe plan teoretic, aceste clasificări sînt pe drept numite "a-teoretice", ceea ce este culmea, și "obiective", ceea ce este, probabil, cel mai rău lucru care se poate reproșa unei decizii medicale... Totuși, prima de plăcere nu este neglijabilă: medicul de clinică are în buzunarul său, la îndemînă (DSM IIIR este un "mini"-manual) ceva care să echilibreze ecranul-expert. Și dacă el nu dispune de ecranul magic, posedă cel
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
1935, Parsons i-a prezentat lui Sorokin manuscrisul care avea să devină The Structure of Social Action. Sorokin a considerat manuscrisul drept "ilizibil", adăugând remarca "lucrări confuze pe care nu le înțelegem pot trece drept mari opere". El i-a reproșat autorului manuscrisului abuzul de neologisme și ideile fără fundament empiric. Acest dezacord a fost urmat de peripețiile descrise foarte bine de Barry V. Johnston 21. După lupte feroce, Sorokin a fost eliminat și Parsons a devenit marele maestru de la Harvard
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
o poziție de putere sunt uneori corupătorii și alteori cei corupți. În La Democratie en Amerique, Tocqueville distingea, trebuie să recunoaștem într-o manieră impresionistă, două tipuri de regimuri: aristocratic și democratic. Ilustrul comparatist nota astfel: "Aristocrația și democrația își reproșează reciproc facilitarea corupției: o distincție trebuie făcută. În guvernările aristocratice cei care ajung să conducă sunt oamenii bogați dornici doar de putere. Oamenii de stat din democrații sunt săraci, cu averi care urmează să fie făcute. Prin urmare, conducătorii din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a avea „talentul” propriei lansări În social și În lumea Închisă și oarecum tiranică a acestei profesiuni de vârf, a creației de valori literare, pentru care Încă nu există școli de vreo două mii de ani! Sigur, unii răutăcioși Îmi vor reproșa că eu Însumi nu am „făcut succes” la Paris, precum Cioran sau Kundera. 23 Cioran, Însă, după propria sa mărturisire, a avut cu adevărat „succes” abia după vreo trei decenii de la prima sa carte apărută În ’49, Précis de décomposition
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
definitiv” Parisul, unde mă chemau prietenii mei Aurora și Aurel Cornea și unde, după un an, am semnat primul contract cu Flammarion pentru En l’absence des maîtres, ce a apărut În mai ’83. Unii, mai ales familia, mi-au reproșat că am părăsit Germania: nu neg, dacă aș fi insistat, probabil că aș fi găsit un editor, dar nu refuzurile de care am amintit m-au făcut să părăsesc această țară cu o cultură mare și veche, În spiritul căreia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest caz - vorbesc de „cazul meu”, nu-i trag după mine și pe alți creatori, poate mai onorabili! -,avem cu certitudine de-a face cu reflexe tipic maniacale; „cineva” care, la modul evident, nu are „simțul realității” (mi s-a reproșat și asta, ca și faptul că „nu cunosc limba română” etc.Ă și Încearcă, prin eforturi ce multora, În decursul anilor, le vor apărea ca „dizgrațioase” (vezi ultimele atacuri grosolane din ziarul „de prestigiu” - Adevărul!Ă, să-și impună pur
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai potolite, unde nu se cultivă În mod exacerbat calitățile native, replica mereu promptă, fără acel minim „spațiu al „neînțelegerii” - unde candoarea, măcar sub forma atenției, a „calmului privirii”, este Încă prezentă. (Fănuș Neagu, prieten vechi și prestigios prozator, Îmi reproșa nu de puține ori, În tinerețe, când cronici elogioase despre nuvelele și volumele sale umpleau coloane În presa literară, zgârcită, a vremii și când N.B. părea „a se rata” „cu seriozitate și Îndărătnicie”, pentru că am „greșit” trecând Carpații din Ardealul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a avea „Încredere” În „fidelitatea”, „Înțelegerea” și spiritul lor de sacrificiu, În numele unei „alte credințe” (pe care, chiar și după moartea sa tragică, ei n-o Înțelegeau prea bine; ne amintim scena Întâlnirii pe drumul spre Emaus, când Iisus le reproșează celor doi ucenici Înspăimântați de cele Întâmplate și care Îl recunosc cu greu, că nu au Înțeles sensul sacrificiului său absolut, aducându-le aminte că regatul de care le vorbise În atâtea rânduri nu era din lumea aceasta!...Ă. Și-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și mental prin spiritul burghez. O poză ce a devenit cu timpul o mască, un destin, o Înghețare a unei mimici și a unei gestici creatoare și revelatorii. I s-a reproșat „absența capodoperelor”, dar aceasta duce la o altă discuție, unde nu lipsesc argumente pro și contra. Să nu uităm că și sinuciderea - măcar În unele dintre formele ei, În istoria recentă europeană - e o „față” a libertății: nu numai pentru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă apropii de un grup literar cât de cât convenabil și... dacă era posibil, chiar să și public câteva rânduri, indiferent pe ce temă, sub semnătură proprie, semn al ieșirii din blestemul anonimatului, din non-existență. Sigur, nu puțini Îmi vor reproșa aceste „sfaturi ale bunului arivist” pe care eu, azi, aflat Într-o senectute care ar trebui să fie pilduitoare, Îndrăznesc a le da mai tinerilor care se’ncearcă pe terenul de gheață al carierei artistice. E adevărat, o fac și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra egalității și a demnității umane, conform dedicației inserate pe revoluționara sa dramă, Hoții - in tyranos - jos tiranii! Sigur, unii dintre corifeii vechii emigrații pariziene Îmi reproșau că nu am dat prevalență luptei politice; chiar și unii jurnaliști și critici francezi erau nedumeriți că puneam accentul În primul rând pe calitățile estetice ale cărților mele, punând o surdină revoltei mele față de situația din țară. Aici, desigur, discuția
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sacri" ai perioadei preși postdecembriste, lista neagră fiind destul de lungă. Multe victime l-au acuzat pe întocmitor de "paranoia". Doar Marian Popa îl citește pe înfierator printr-o grilă a cruzimii descinse parcă din teatrul lui Artaud. I s-a reproșat autorului și limbajul suburban tocmai de către aceia care lăudau acest mod de exprimare la alde Mihail Gălățanu sau H.-R. Patapievici. Lui Theodor Codreanu care pledează strălucit pentru achitarea lui, strălucitului transmodernist i se pare neadecvată o lectură în cheia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
textele într-un mod neașteptat și descoperă explicații în locuri ignorate de ceilalți. Sau băgate în seamă, dar fără a scoate concluziile necesare. Sunt dese situațiile în care, după un parcurs în comun cu alții, autorul se desprinde de ei, reproșându-le că "n-au înțeles până la capăt" cutare sau cutare lucru. Ori în care căuta să pătrundă "ceva mult mai adânc" decât au făcut-o. Asemenea autosugestii constituie combustibilul care-l ajută să înainteze în incursiunile sale. Animată de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne convingă că le-a intuit bine problematica, sensul și mesajul. "Trilogia culturii este Voronețul filosofiei românești" (p. 34). Sau: "dacă Eminescu a dezvăluit geniul poetic al limbii românești, Noica i-a dezvăluit geniul ei filosofic. Primii detractori i-au reproșat lui Eminescu siluirea limbii. Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturii este Voronețul filosofiei românești" (p. 34). Sau: "dacă Eminescu a dezvăluit geniul poetic al limbii românești, Noica i-a dezvăluit geniul ei filosofic. Primii detractori i-au reproșat lui Eminescu siluirea limbii. Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Piaget. Ceea ce aduce Carta transdisciplinarității și Manifestul transdisciplinarității este o preconceptualizare a transmodernismului, deși premisele unui enunț sunt identificate de către Theodor Codreanu în preocupările sale care datează încă din 1984, în preocupările lui Radu Enescu (istoricul și criticul literar) care "reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și formalismului 10. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
masă pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la real, conștiință textuala, biografism, ironie parodică etc. Nu întâmplător R. Enescu reproșa postmodernismului dezontologizarea limbajului și punerea lui sub semnul formalismului. Transmodernismul e susținut de noul ethos al transdisciplinarității, orientare susținută de B. Nicolescu. El "vede în logos, în întoarcerea la "sacru", șansa viitoare a umanității" (idem, p. 156). Transmodernitatea deschide o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nevoia noastră de desăvârșire spirituală. Theodor Codreanu nu uită să ne readucă aminte că toate marile nenorociri ce s-au abătut asupra Europei au venit "din trădarea creștinismului" care înseamnă în primul rând comunitate dialogică, înainte de a fi ontologică. Ceea ce reproșează gânditorul român modernismului, dar mai ales, postmodernismului, ar fi încetarea dialogului cu Divinitatea, într-o lume care treptat "și-a pierdut transparența", s-a opacizat. Acesta este motivul pentru care Theodor Codreanu adoptă modelului propus de D. Stăniloae, construit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apoi descoperim unele lucruri despre un heraclitean transmodern, și anume poetul basarabean mai puțin cunoscut Victor Teleucă, autor al volumului Ninge la o margine de existență, de un holism transmodern (cum apreciază Th. Codreanu). Singurul lucru pe care îl putem reproșa acestui volum este că mai avea nevoie de o secțiune finală și că, altminteri, se încheie brusc, fără concluziile așteptate. În rest, modestele noastre comentarii nu pot acoperi în întregime toate ideile cuprinse în această carte, și care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]