6,418 matches
-
căruia Eminescu însuși a asistat, spunea: „A fost pentru prima dată în istoria lumii, cel puțin din ceea ce știm noi, când un om a avut îndrăzneală să dărâme toate barierele ridicate de deosebirile de rasă și de popor și să revendice un destin egal pentru toți oamenii”. Iluminatul promitea eliberarea tuturor oamenilor, a regilor și a sclavilor, a celor „puri” și a celor „impuri”, a compatrioților dar și a străinilor, dovedindu-se a fi astfel întemeietorul unei religii cu caracter universalist
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
castronul și alte rămășițe au fost împărțite între discipoli. Întrucât Preafericitul murise pe teritoriul lor și aparținea aceleiași caste, cei din neamul Malla au hotărât să-i păstreze osemintele și să țină un festival în onoarea lui. Populațiile vecine își revendică și ele partea. Tribul Malla refuză inițial, dar, amenințați cu o coaliție, sfârșesc prin a accepta împărțirea osemintelor în opt părți egale. Deasupra fiecărei relicve, a urnei și a cărbunilor rugului au fost ridicate stūpa (păli: thūpa). Rămășițele pământești ale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și Univers? Oare ai suferit pentru cunoaștere?” Și într-adevăr, anvergura și profunzimea unui spirit, spune Cioran, se măsoară prin suferințele pe care le-a asumat pentru a dobândi cunoașterea. Nimeni nu știe fără să fi trecut prin suferințe. Măra revendică atunci locul de sub arbore, în virtutea meritelor pe care le câștigase cândva, ca urmare a unui sacrificiu voit. Śăkyamuni acumulase și el merite în cursul existențelor sale anterioare, dar, deoarece nu avea nici un martor, el o invocă pe „mama nepărtinitoare a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nici unul. Și sunt fericit și mă felicit că nu m-am Înscris... E o plăcere, după cum văd că se-ntâmplă lucrurile... Sigur că am rămas un om de dreapta, dar nu, nu m-am Înscris nicăieri... Ați avut proprietăți de revendicat după 1989? Acuma, de curând, am primit un brevet de luptător anticomunist, fără de care nu-mi puteam recupera averea confiscată de la Hunedoara. Și am fost la Judecătoria din Hunedoara, unde mi s-a restituit parte din casă și terenul respectiv
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ten dința fiecăruia de a ajunge la locul cel dintâi este firească. Dacă în sânul maselor rivalitatea politică nu există, de la individ la individ, motivul e ușor de înțeles, motivul este că în sânul acestei mase nu există întâietăți de revendicat. Astfel se explică de ce partidele, atât timp cât sunt în opoziție, își păstrează disciplina și nu o pierd decât după ce au ajuns la putere. În opoziție nimeni nu râvnește locul celuilalt, care este un loc de o egală resemnare, pe când la guvern
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care, deși se plecase în fața evenimentelor și pusese surdină ideilor sale democratice, revenea acum la asalt. Rosetti cerea ca țara și instituțiile sale să fie democratizate. Bineînțeles, din vorbele lui Rosetti nu se desprinde nimic precis, reformele pe care le revendică nu erau deloc formulate, însă se știa că, în linii mari, Rosetti era partizanul reformei agrare și a legii electorale. Rosetti cerea desființarea legii cu 4 colegii și adoptarea colegiului unic. În fața lui Rosetti sta Ion Brătianu, susținut de toți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plimba singur prin fața Comitetului Județean. Purta șapcă și canadiană la fel ca ale lui Ceaușescu în vizitele de lucru. Privit din spate, chiar aducea cu „șeful cel Mare”, pe care, imitîndu-l în ținută, îl maimuțărește. În cuvîntul său însă, a revendicat pentru sine o anumită originalitate: „Eu nu vin la dumneavoastră - a ținut el să specifice - cu lucruri cumpărate”, adică exemple și aprecieri preluate de la alții. însă observația sa că „o serie de comuni (sic!) s-au învățat să mănînce de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîncării. Un anunț că undeva „se dă” ceva închide orice alt subiect. Cît despre atitudini, ele sînt adesea oscilante. Cine-ți satisface un interes e „băiat de treabă”, chiar dacă pentru alții e un ins detestabil. Un șef de alimentară e revendicat ca „prieten” de vreo patru dintre colegii mei. Să vezi cu cîtă căldură-i strîng mîna, cînd îi primește pe ușa din dos a magazinului! *„Ce bine ar fi ca Crăciunul să dureze tot anul” (Charles Dickens). *Cei mai mulți dintre bolnavii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce trimiteau scrisori Europei Libere a unor comuniști dezamăgiți, ilegaliști, activiști și cadre din aparatul de partid și de stat. Iată o listă sumară pentru anii 80-84: Un grup de femei [multe ilegaliste] din 12 județe ale țării, ce revendică pentru grupul lor numele lui Constantin Pârvulescu care, cu toate greșelile lui, a spus adevărul la al XII-lea Congres (vara 1981); Un posibil prim-ministru (30 mai 1982); Un fost ilegalist (iulie 1984); Un român care mai speră ([noiembrie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de complicitate cu „Stăpânul lumii”, Într-adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui și a lumii, fără rebelul care Își revendica Întemeierea proprie. În suferința acestei retrăite răzvrătiri, Diavolul nu pare deloc amestecat. Nici măcar „mecanismul” mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu „muchii reci ca șerpii”, În mână cu chibrituri pentru rug sau candelă. Jungla care i-a fost dată ca Împărăție terestră este singura pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine. În adevăr, adică. Grădina revine ca nostalgie sau vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-ar fi fost mai urgentă exprimarea refuzului global al autorului față de această rătăcire, a cărei dezbatere i se părea presantă, obligatorie, importantă și, de ce nu, „productivă”. Psihologia mulțimilor, da, ca și a Autorității care se substituie mulțimii și se revendică din ea... N-ar mai fi de adăugat decât laconica afirmație: „Ideologia și mentalitatea legionară reprezentau o formă inferioară a unui eon”, Înainte de a trimite lectorul să citească sau recitească În România postcomunistă de astăzi extraordinarul volum publicat, sub atenta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spune Ion Vartic, „frumosul este paradox”) ca o bună inițiere În capcanele exaltării, ferindu-l, apoi, sub urgia comunistă, de exaltare și prostie, de complicitatea cu umflata și mizerabila Putere, la care consimțeau atâția dintre cei ce aveau să se revendice, imediat după căderea zdrențuitei cortine roșii, eroi. Nego nu s-a sfiit să-și expună public „culpa” juvenilă și tocmai această mărturisire, de o crudă, luminoasă sinceritate, Îi legitimează și opțiunile ulterioare. În ce măsură opțiunile sale estetice, existențiale sau politice, inevitabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru cât dezvăluie (și ascunde) din enigma acestei contradicții. Stimulat de un interlocutor cultivat, inteligent, afectuos - intervievatul depășește, nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
arta iconoclastă o promovează prin alte mijloace. „Nu ești liberal decât din oboseală, democrat, din rațiune”, se explica Cioran, la maturitate, posterității. Paul Georgescu nu mai era nici el tânăr, la capătul experienței sale, mai curând dezamăgitoare, de combatant. Nu revendica, firește, perfecțiunea Dogmei, recunoștea conflictele, abjecțiile, nedreptățile comise În numele ei. Era perfect informat la ora aceea și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite, când nu și legitimează o fibră morală care Își revendica expresia. Dar și, nu de puține ori, necesara reevaluare a tensiunilor dintre solitudine și solidaritate. * Revista 22 a sărbătorit, În iulie 2004, 750 de numere de la apariție. O performanță invidiabilă pentru orice publicație, cu atât mai mult pentru una de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând comparațiile. Aveam Însă, dintr-o dată, nevoie să „văd” locurile prin care s-a rătăcit sufletul Alejandrei... Ca un lector să caute locul unde a suferit un personaj de roman este deja ceva pueril, dar când o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a firii („Părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea o găsim În finalul textului: „Și de la o mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate, era bucuros totuși că se afla, fie și ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o altă dimineață a despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se confirma, din nou și din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor de gală. Cu trecerea vârstelor, Von Aschenbach părea deja un soi de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a-și revendica și Întruchipa singularitatea, creativitatea, zonele echivoce, populate de „ființe semiorganice”, un fel de „pseudovegetație și pseudofaună” pe care doar geniul copilăriei, care este uneori geniul, pur și simplu, le poate defrișa din „fantastica fermentație a materiei”. „Demiurgos, spunea tata, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a destinului, continua să mă urmărească. „Nu mă pot obișnui cu viața”, auzeam În jur și În mine Însumi vocea lui Bérenger citind chipul de neuitat al autorului. Aveam să retrăiesc tulburarea, de fiecare dată când numele lui Ionesco Își revendica imaginea. New York, mai 1999 (Apostrof, nr. 11/1999; Partisan Review, nr. 4/2000) Între Humboldt și Herzogtc "Între Humboldt și Herzog" Am fost șocat, mărturisesc, toamna trecută, citind un doct studiu despre Saul Bellow, avanpremieră publicistică a apariției romanului său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu evreitatea sa, chiar dacă nu o mai ignoră, refuză sau neagă, ci doar o acceptă, fatalitate inexorabilă a oglinzii. Unul dintre multiplele motive pentru care naratorul refuzase să aibă un copil pare a fi și teama că acesta Își va revendica, cu totul de neînțeles, dreptul de a nu fi evreu. N-ar fi ușor de asumat responsabilitatea acestui fapt. Cum ar putea cineva fi forțat să fie evreu?, comentează tatăl care s-a decis să nu fie niciodată tată. „Ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar mai repede decât refuzul ei, care mă va ucide oricum... Doar În acest sens vreau să fiu evreu; În exclusivitate, doar În acest sens”. Cuvântul „exclusivist”, de atâtea ori manipulat și răstălmăcit În conotațiile retoricii și polemicilor post-Holocaust, Își revendică, aici, Înțelesul cu adevărat singular. „În exclusivitate din acest punct de vedere, mă consider cu deosebire norocos, chiar binecuvântat, nu că sunt evreu, căci deloc nu-mi pasă ce sunt, ci pentru că, etichetat drept evreu, mi s-a Îngăduit să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]