KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...709 >

17,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum se rostogolea la vale pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
încăpățânat! Bine, spune ce ai de spus dar pe urmă te rog să te liniștești. Bătrânul se opinti și se ridică în șezut. Se întoarse cu fața la Cristian și îl prinse strâns de braț. Trase adânc aer în piept după care rosti foarte serios: Nu știu ce părere ai tu, dar eu simt că mor dacă nu dau peste cap un ciocănel de pălincă. Poftim? nu-i veni să-și creadă urechilor inspectorul. No, ce te miri așa? întrebă candid Calistrat. Hai să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
culoar, abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit? întrebă el văzându-l pe Cristian în pragul ușii. Nu, sigur că nu! adăugă el văzând-o și pe Ileana că intră și ea în încăpere. Lasă glumele proaste, rosti domnița, pe un ton foarte autoritar, scoală-te imediat pentru că avem treabă! Mi-am amintit! îi explică Cristian. Pe drum am reușit să-mi dau seama ce trebuie să facem ca să scăpăm de vâlvă. No, bine! spuse Calistrat, ridicându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a venit ideea asta mai devreme! Ușor de zis, spuse Calistrat. Nici de făcut nu-i chiar atât de greu. Nu ne rămâne decât să facem rost de niște exploziv cu care să aruncăm în aer intrarea în peșteră. Imediat ce rosti aceste cuvinte, Cristian își dădu seama că se grăbise. Era foarte simplu să spui că nu-ți trebuie decât niște exploziv dar de unde să-l iei? La magazin nu se găsea de cumpărat iar de cerut autorităților nici nu intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian îi urmări privirea. Dacă toate sfeșnicele erau din aur, bătrânul avea acolo o comoară. No, eu am plecat! rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi va trebui mai mult de două ceasuri ca să fac rost de tot ce avem nevoie, adăugă el din prag. Ne vedem la peșteră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau să știu acum, de unde ai făcut rost de dinamita asta! rosti inspectorul pe un ton mai mult decât serios. No, doar nu vrei să-ți spun tocmai ție, un polițist, cine mi-a dat-o. Uite ce e, încetează cu glumele de prost gust! Te întreb în calitate de tovarăș al tău, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
grijă, alături de celelalte în lădiță. Ileana îi privea pe cei doi, fără să mai scoată nici un cuvânt. Simțea tensiunea din aer și înțelegea că e vorba de ceva grav, legat de explozivul adus de Calistrat. Contează și încă foarte mult, rosti inspectorul Toma, ridicându-se în picioare. Își privea palmele pe care rămăsese o substanță uleioasă cu care se murdărise de pe hârtia în care fusese învelit batonul de exploziv. Dinamita asta a înghețat spuse el în continuare, a înghețat și încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
poate fi vorba de așa ceva, e prea riscant. Oricum, să știi că batonul acela nu e stabil de loc. A rămas o mulțime de nitroglicerină pe el care poate exploda la cea mai mică solicitare mecanică. Asta înseamnă că renunțăm? rosti Ileana cu voce slabă. Crezi că poți face rost de alt exploziv? se întoarse inspectorul spre Moș Calistrat. Unul care să nu fie degradat? Am să încerc! declară bătrânul. Numai că nu pot să garantez. Din păcate nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
locul unde voia să ajungă. Icni puternic și își strivi între dinți o înjurătură. Îl durea pieptul acolo unde se lovise și se întoarse furios spre moșneag pe care îl auzea râzând copios jos, în spatele lui. Nu așa, dragul meu, rosti bătrânul printre hohote, mai încet! Trebuie să vezi cu ochii minții drumul pe care vrei să-l parcurgi și mai ales, cât de repede vrei să ajungi acolo. Nu-i nimic de râs, spuse Cristian coborând lângă cei doi. No

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
primăria noastră e săracă. N-am putut face mare lucru, a fost o înmormântare modestă dar să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am spus, rosti nedumerit Pop. Nu te supăra, îmi pare nespus de rău că n-am putut asista și eu la funeralii. Dă-mi mai multe detalii! Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am spus, rosti nedumerit Pop. Nu te supăra, îmi pare nespus de rău că n-am putut asista și eu la funeralii. Dă-mi mai multe detalii! Cum era îmbrăcat bătrânul? Cum să fie? Am avut grijă ca totul să fie în ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
secundă! Am înțeles, șefule! Întoarcem chiar acum. Fii cu ochii în patru și pune-ți oamenii de pază în dispozitiv! continuă Mihailovici să dea indicații, vorbind cât putea de repede. Păstrați o distanță sigură între camioane, mai apucă el să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea drumul sinuos pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care apăruse la masa de joc. Fiecare fișic de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt. Faites vos jeux! rosti într-un târziu crupierul punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea mea, te sfătuiesc să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum fața. Atingerea ei îi făcea bine și își lipi obrazul de palmele ei catifelate. Calistrat?! rosti el dintr-o dată, sărind din pat. Ce a făcut bătrânul aseară, pe munte? Bună dimineața! Te-ai trezit, în sfârșit. Cum te simți? S-a dus acolo, nu-i așa? Trebuia să fiu și eu la peșteră cu dânsul. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
faci să tacă? Găsim noi o cale, n-ai decât să te ocupi tu de treaba asta. Nu merge, înțeleg că eu rezolv treburile murdare dar nici chiar așa. Sunt prea mulți. Îți dai seama ce ar însemna asta? Bine, rosti Vlad agasat, am să mă gândesc mai târziu la problema aceasta. Altceva? Cum vrei, ridică Boris din umeri. De ce crezi că te-am întrebat de cantitate? Ia spune! Păi, una e să scoți din țară câteva sute de grame de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spus. Am timp. Sunt deja două zile de când nu te-ai odihnit și nici în noaptea asta nu cred că vei dormi. Lasă, dădu Cristian din mână, sunt obișnuit! După ce terminăm de vorbit, voi încerca să ațipesc puțin. Cum vrei, rosti Ileana dându-și seama că nu-l va putea convinge. Nu știu cum să încep. Cu începutul! Explică-mi mai întâi care este relația ta cu zeii. Nici una. Nu există așa ceva. Și atunci, ce rol ai tu în toată povestea asta? Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în definitiv, era în casa lui și trebuia să-l asculte. O politețe elementară îl obliga să o facă. Absolut deloc, rosti el, chiar mă bucur că ai venit. Lucrurile s-au mai schimbat pe aici de când ați plecat, spuse stingherit bărbatul mai în vârstă, dar ușurat că ginerele său nu-l refuză. Se vedea că își căuta cuvintele. Era clar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
interogatoriu și mai amănunțit. După mai bine de o lună, Cerkatov îi propusese să meargă la școala de subofițeri. Nu vreau, tovarășe căpitan! răspunsese răspicat Boris, nemișcat în poziție de drepți și cu privirea ațintită undeva deasupra capului ofițerului. Nu? rostise acesta, descumpănit. Nu, tovarășe căpitan. Nu-mi doresc să fiu subofițer. De ce, soldat? întrebase acesta scurt. Nu-ți place armata? Ba da, tovarășe căpitan. Atunci? Eu vreau să fiu ofițer, tovarășe căpitan, așa ca dumnea voastră! Se mira și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreau să spun. Adică, nu vreau să-l duci acasă și să-l pui la loc în pat. Găsești tu o soluție! adăugă el după o clipă. Fă de așa natură ca să nu-l mai găsească nimeni niciodată! Am înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putea baza pe el. Nu își dorea deloc să dea nas în nas cu bestia dar știa că nu mai e mult până atunci. Am uitat cât de greu e să mergi pe aici. Știu drumul ăsta de când eram copil, rosti Pop, la un moment dat. Respira greu, gâfâind și se oprise puțin ca să-și tragă sufletul. Galeria urca acum extrem de abrupt și bătrânul obosise. Eram împreună cu niște prieteni când am descoperit-o. Ne jucam jos, în poienița de pe malul pârâului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de jos, din vale, pe același drum pe care veniseră ei. Trebuia să facă ceva ca acest lucru să nu se întâmple. Se întoarse și îi puse din nou mâna pe umăr: Nu stai aici mai mult de două ceasuri, rosti el. Dacă n-am revenit până atunci, te întorci acasă! Cu aceeași privire pierdută, Pop înclină din cap ascultător, rămânând mai departe tăcut. Cristian era mulțumit, mai verificase o însușire a toiagului. Până acum, nu se folosise niciodată de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin altă parte. Uită-te cu atenție la mine și fă și tu la fel! Simion se așezase între ulmul bătrân și versantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așa? Inspectorul dădu afirmativ din cap. Era, într-adevăr, o capcană. Bine, dar ce vor să prindă în ea? se întrebă bătrânul cu voce tare. E prea mare, nici un animal de asemenea dimensiuni nu trăiește pe aici. Hai, să mergem! rosti Toma încet. Nu mai avem ce face aici. Plecăm? Eu cred că e bine să mai rămânem, mai tragem un ochi pe aici, ca să vedem ce pun la cale. Nu se mai petrece nimic important, acum, spuse Cristian care începuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de la pământ. Se concentră asupra omului îmbrăcat în negru. Trase aer în piept, pregătindu-se să vorbească. Lovitura în ceafă se abătu fulgerător asupra lui. Scăpă toiagul din mâini și se prăbuși moale la pământ. 33 Vino imediat la mine! rosti răspicat Vlad Mihailovici în telefonul mobil. Privea pe fereastra biroului său când camioneta cu care sosise Boris își făcuse intrarea în curtea Pinforest-ului. În mod normal, nici n-ar fi băgat de seamă dar în lada zăceau trupurile a doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]