4,482 matches
-
cine dorește, o casetă originală se găsește la Slatina, la doamna Maria. O copie am adus-o colectivității din Arad. Noaptea am petrecut-o la un ceai în trei, completând cu povești noi sumarul celor din ajun. Nu ne mai săturam de noi înșine, doar insistentul și convingătorul Moș Ene ne-a decis să mergem în așternuturi și să i ne abandonăm. A doua zi - puja. Fetele, adică Dana și Carmen, au adus cumpărăturile pentru amrut, iar noi am organizat sufrageria
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mătuși, apoi în ale alteia, până a adormit în baia de vibrații... Finalul unei zile fericite și pline din viața noastră ne-a găsit reuniți în fața prasad-ului și a mâncării indiene. Totul a fost delicios - uneori, inedit - ne-am săturat, am inspirat doar vibrații, ne-am hrănit din propria substanță... A trebuit, până la urmă, să ne despărțim. Doru ne-a condus la gară. Aghi, Daniela, Janina și subsemnatul - adică Aradul - am plecat acasă. În același tren, dar în alt vagon
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dansau notele muzicale emise de fete. Toți manifestau bucuria cântului. Iar bucuria avea profunzime. Fețele lor erau angelice... Nu se mai percepea diferența dintre lumea fizică și cealaltă... Beatitudinea experimentată de tineri s-a transferat înspre noi. Nu ne mai săturam, așa că i-am rugat să ne mai cânte. Și ei neau mai cântat, fără mofturi, cu aceeași bucurie nedisimulată și ar mai fi cântat de n-am fi fost condiționați de timp. Așa înțeleg eu muzica în Sahaja Yoga: muzică
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
păreau acum străinii de mai devreme! Câtă iubire primeam și ce intensă era iubirea pe care, la rândul meu, o emiteam fără restricții! Cât despre ură, invidie, răzbunare, mânie, egoism... cine-și mai amintea de aceste noțiuni? Nu mă mai săturam de această nouă... hrană și aș fi vrut să comand stop scurgerii timpului. Exersam o stare de euforie conștientă, negenerată de vreun drog înșelător și periculos, ci doar de iubirea dintre spirite. Toți îmi deveniseră prieteni, toți îmi deveniseră frați
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Nicio problemă, magazinele noastre au o ofertă variată: alegeți ce vă dorește inima!... Chiar așa? Dar la 1$ n-aveți nimic? Inima noastră poftea multe, dar punga nu ne era... asezonată pretențiilor rusești. Așa că m-am mulțumit și m-am săturat cu oferta de fructe (gratuită și... vibrată!) venită de la Mukesh, căruia îi întorc toată recunoștința mea. În noaptea (ce parcă nu se mai sfârșea) ce a urmat, ne-am plimbat îndelung privirile pe rafturile inundate de lumină ale vitrinelor încărcate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atâtea deziluzii de când se mutase în agitata capitală de la capătul de Est al Europei, vocea lui își găsise în sfârșit un loc și putea intra în poveștile și miturile despre faimă, și nu despre ratare, de al cărei gust se săturase, decizia de a da curs invitației lui Răcaru și de a merge să cânte și următoarele nopți era incredibil de grea. Între el și această cale, de-a lungul căreia mulți se frân- seseră prea cruzi, în care succesul obținut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muncise și sacrificase atât timp pentru a ajunge aici. Zilele și nopțile exasperante de repetiții, banii pe care-i cheltuia pe cămin și mâncare și care nu-i mai ajungeau nici de-un parfum, iar dincolo de sărăcia de care se săturase, deziluziile și nesiguranța care în ultimul timp puseseră stăpânire pe el. În cealaltă parte era Răcaru. Nu era un local select ca acelea din centru, unde cei care începuseră să cânte deveneau tot mai cunoscuți, dar era un început bun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mă simt bine și azi, dar să pun la ciorap și pentru zile negre ! — Pui la ciorap, auzi... Cum să strâng bani, când am atâtea de trăit și de văzut ? Când iubesc viața atât de mult și nu mă mai satur de ea ? — Dar trăiește-le, Bibi, pe toate, dă-le în mama lor ! Trăiește-le ! Dar ia-le și tu, omule, pe rând ! Ia-le, pentru numele lui Dumnezeu, mai ușor ! Te-ai gândit o clipă ce se întâmplă după ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fac și nu fac cum trebuie ? Ieși dracului afară din casa mea ! Ieși și să nu te mai văd vreodată ! — Îți dai afară propriul tău frate, acum ? — Da, îl dau afară ! Cum să nu-l dau afară, când m-am săturat să-mi spui tot timpul ce e bine și ce nu e și să mă faci albie de porci doar pentru că, ce să vezi, pentru tine viața e altfel... Întotdeauna ai fost un fricos, Pițule ! Căci te sperie, nu ? Sărăcia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aș fi făcut fără voi ? — Băi ! țipă Fernic la un chelner. Copile, adu-ne o ladă de șampanie ! — Ce șampanie, domnule ? — Chiar, ce șampanie, domnule ? Adu- ne, copile, un butoi de vin în care să ne-mbăiem ficatul, ne-am săturat să bem, ne scoatem organele direct și le punem la murat în beutură ! Iar petrecerea s-a dezlănțuit și a fost una greu de uitat, aproape să se lase cu spitalizări, la câte feluri de alcool și câte zeci de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu vrei să mai scrii, că un gardist tâmpit, ce să vezi, nu înghite evreii ? — Nu-i numai asta, știi bine, monsieur Ionel, că n-am urechile acoperite. Aud și eu ce se vorbește de- atâta vreme. Și m-am săturat. Ce urmează ? Să-i ia gâtul domnișorului Cristian ? Că i-am făcut eu câteva texte ? — Sachi, amice, nu te îmbufna. Lumea vorbește, las-o să vorbească, fiecare zice-n fel și chip, nu trebuie să le pui la suflet. — Dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu Fernic. Câte năzbâtii și aventuri. Câte cuceriri și cântece. Câte visuri împlinite și glume. Câte râsete și pahare de vin. — A dat un vis pe altul, ăsta a fost destinul lui. Întruna altă și altă îndrăzneală. De parcă nu se sătura de viață, de parcă tot timpul mai era ceva grandios de făcut. Se arunca pe val și nu conta unde îl duce acesta, dacă a doua zi murea de foame sau de vreo boală. Strivit sau spulberat pentru că nu i s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
izolate, nimeni nu pomenește de vreo federalizare. Visează poate la ea unii unguri din Transilvania și câte un român dezgustat de „bizantinismul“ din „vechiul Regat“ (ca jurnalistul clujean Sabin Gherman, autor al unui articol care a stârnit scandal: „M-am săturat de România“). A existat și un efemer „partid al moldovenilor“, dar fără un program autonomist bine definit; până la urmă, s-a integrat În P.S.D.! Deocamdată, nici vorbă de federalism. Cu atât mai grăitoare este Însă teama de federalizare, chiar În lipsa
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puțin să viseze la așa ceva. După 1990 curentul s-a intensificat. Sute de mii de români au plecat În lume, legal sau ilegal, din Europa Occidentală până În Canada și Australia. Cei mai mulți sunt tineri care — vorba lui Sabin Gherman — „s-au săturat de România“. Ani de zile, cât timp a durat sistemul vizelor, un mare număr de români a traversat clandestin frontierele Germaniei, Italiei, Greciei... Dacă erau prinși și expulzați, se reîntorceau după câtva timp, În speranța că până la urmă vor reuși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o dată pentru totdeauna după douăzeci și doi de ani? - Păi, porți un tricou cu marijuana la petrecerea de Halloween, unde tocmai te pipăiai cu o studentă în baie, așa că răspunsul la întrebare, prietene, e un nu categoric. Subit, câinele se sătură de prezența noastră și începu să latre la noi să eliberăm garajul. - Și cu asta, am spus, ne întoarcem la petrecere. Am reintrat în labirint și în timp ce îmi făceam loc prin întuneric m-am simțit agitat. Încăperile păreau și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privire câinelui, în timp ce Jayne se lipi de mine, strângându-mă atât de tare, încât aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Victor mă fixa. Mă plictisești gândea el. Ești un ticălos, gândea el. M-am zgâit la el până ce s-a săturat, și-a lins o labă și a întins-o. Nu putea să mă sufere și știa că știu. Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și-i plăcea. Când mi-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care încă îl mai aveam pe 13th Street din Manhattan mă străbătea cu un sâsâit acid. Dar viața de burlac constituia o provocare majoră. Toată lumea știe că burlacii o luau razna, îmbătrâneau singuri, devenind niște spectre flămânde care nu se săturau niciodată. Burlacii plăteau menajere să le spele rufele. Un alt pahar de Glenfiddich comandat într-un club de noapte pentru care erai mult prea în vârstă, sporovăind cu niște fetișcane bine dotate care te fac să clipești și să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai mult pe la întâlnirile scriitorilor de la Neptun. Lucrează de câțiva ani ca actriță la Paris și are succes, așa am auzit. „O, sunt plină de proiecte, nu-mi mai văd capul!” Ioana mă întreabă și ea de călătorie. „V-ați săturat, probabil, să tot cărați bagajele cu voi. Făceam și eu la fel înainte. Cu timpul, m-am învățat minte. Nu-mi iau decât un rând de haine, mai ales vara. În rest, găsești oricând cinci franci ca să-ți cumperi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se pare, am râs de noi înșine. La aceste rate de schimb, ne permitem doar o bere la o terasă mai populară, studențească, pe care ne-o recomandă ghidul nostru, o studentă foarte frumușică, rebegită de frig, care s-a săturat să ne tot vorbească. Ne spune că Riga își trage originea, potrivit scriptelor oficiale, de la 1201. Gravurile medievale, expuse în vitrine, nu lasă nici o îndoială asupra acestei vârste. Ca membru al Ligii Hanseatice, orașul a jucat un rol important în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noastre cu Expresul Literar, am înțeles că, în sensul acesta, scriitorii din Irlanda de Nord și cei din Slovenia au multe în comun). Una dintre cele mai mari probleme din trecutul recent al provinciei noastre a fost că tinerii aveau să se sature de tensiunea și amenințarea violențelor și să plece în Anglia, în sudul Irlandei sau în Statele Unite. Persoanele interesate de artă s-au confruntat cu o lipsă de posibilități. Eu însumi am părăsit Belfastul în acea perioadă, când eram mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șase de ani de practică la activ. Fiul lui, emigrat în Statele Unite, a decis să nu se mai întoarcă. El însuși, care n-a făcut niciodată politică, se consideră "tratat ca un activist" și se gândește la plecare. S-a săturat să se tot învârtă în colivie. Posesorii de diplome de studii superioare iau calea exilului, spitalul recrutează cu greu infirmieri competenți. Și totuși, un infirmier, îmi spune el, poate întreține până la optsprezece persoane cu salariul său. O bună formație echivalează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe masa din bucătărie. Funeraliile au fost festive, din câte se pare. Unul din fiii ei fusese ucis în plină stradă, cu alți doi tineri arestați ca militanți ai Fatah. Ca represalii, casa i-a fost rasă cu buldozerele. Se săturase să-i tot fie frică. Și-a pus bandoul verde al militanților Hamas în jurul frunții, și-a înregistrat testamentul pe o casetă video, a făcut un duș și apoi și-a ascuns două încărcături de TNT sub fustă. A devenit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-a săturat poate să-i tot piardă depunându-i în conturi multiple, unele în dreapta, altele în stânga. Avantajul de a nu pune toate ouăle în același coș nu mai compensa probabil aceste investiții dispersate cu randament tot mai mic. De ce n-ar imagina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar azi demnitatea de stăpân al Ierusalimului eu n-aș accepta-o?" Ar avea un motiv încă și mai serios să refuze un astfel de cadou: orașul este de trei ori sfânt, și asta e prea mult. Când te-ai săturat de compromisul molâu al "valorilor comune", de suficiența vagă care acoperă "o anumită concepție despre om" sau de reuniuni ad-hoc care nu durează mai mult de o clipă demnitari în straie multicolore dând drumul la niște porumbei de pe treptele vreunei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]