4,863 matches
-
maturitate creatoare, Însumând cunoștințe vaste și profunde, un orizont istoric uriaș, o experiență profesională fructuoasă. În istoria omenirii, Marea Neagră a fost, În viziunea lui Gh. I. Brătianu, un factor de apropiere și de unitate Între regiunile al căror litoral Îl scaldă, mai mult decât o barieră ce separă popoarele și civilizațiile, o mare fără egal Între mările euro-asiatice, prin greutatea economică și importanța sa politică, În istoria ultimelor trei milenii. Este vorba despre o mare aproape Închisă care, datorită marilor fluvii
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând că sunt orfană. Eram prea mică pentru a judeca cine e vinovat. După multe lacrimi, care îmi scăldau zilnic obrajii, într-o zi, ochii mi s-au luminat, inima a început să tresalte și viața să capete o altă întorsătură, căci l-am văzut pe tata, acea stea călăuzătoare care venise să mă ia. Mă simțeam protejată, ocrotită
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori! Dar e teribilă-n mânie, Când brațul ei liberator Lovește-n cruda tiranie Și luptă pentru al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ucenicii Lui prânzând cu mâinile necurate,adică nespălate. Fariseii însă, și toți Iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor. Și când se-ntorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și Fariseii și Cărturarii l-au întrebat: "Pentru ce nu țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ tot timpul ce era destinat a trăi. CEREMONII LA MOARTE. Indienii mor arareori în casele lor, pentru că ei îndată ce se simt bolnavi, pun de-i transportă pe malul Gangelui spre a se scălda în apele lui. Li se mai pune încă și o coadă de vacă în mâini și îi udă cu udul acestui animal, ca pentru a-i curăța de întinările lor. Pentru văduvele fără copii este o datorie de a arde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în agonie, se pune lângă el o icoană și unul al casei sau oricare alt creștin îi pune-n mână o lumânare aprinsă. După ce moare, în mijlocul rugăciunilor, pe care le spune la capul lui vreuna din rude sau preotul, îl scaldă, îl îmbracă cu haine curate și-l așează în sicriu, cu mâinile la piept. A doua zi vine preotul și după o mică slujbă, mortul, însoțit de rude și de prieteni este dus la biserică, unde după ce i se oficiază
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se în bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste începe însă după înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu sora ei și cu Maximin, unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
erau destul de bogați ca să aibă fiecare propria cameră și propriul ventilator. Totuși, Sampath decisese că ar fi spre binele său să își înăbușe iritarea. Poate că familia sa era incapabilă să respecte liniștea sfântă în care ar trebui să fie scăldat somnul, dar el nu avea de gând să-și piardă firea. Făcând un nou efort și un nou început, își mută trupul în așa fel încât capul să ajungă în locul în care fuseseră picioarele. Adierea slabă prinse o șuviță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca guvernul să declare pământul ca parte a zonei rezervate pădurilor naționale. Ascuns între ramurile copacului în care se cățărase, Samapth simți cum i se dovedește respirația și-l cuprinde un val de pace și mulțumire. În jurul lui, livada era scăldată în razele unui soare de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la zâmbetul ei misterios de pe raftul din baie. Ghemuindu-se pe grătarul de lemn mucegăit în timp ce făcea baie cu apă din găleată, trecuse printr-o serie de întâlniri imaginare cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul femeii cu nuca de cocos și urma curbura flaconului. Sampath privea în jos, la femeia acoperită cu văluri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stea așa, curați și puri, în astfel de împrejurimi plăcute, fără soți, soții și familii extinse. Ce frumoase erau poalele dealurilor himalaiene! Ce abundență și belșug! Fluturii zburau prin peisaj, plăcintele-de-copac și prinzătorii-de-muște zburau din pom în pom, șopârlele se scăldau în soare pe acoperișul de tablă al adăpostului paznicului, alunecând uimite în după-amiaza caldă, iar briza răscolea frunzișul. Ici-colo se zăreau pâlcuri de flori sălbatice, flori de culoarea și cu aroma fructelor, flori cu guri larg deschise și limbi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alți câțiva polițiști. Se bucura că-l mușcase pe băiatul de la Hungry Hop. Toți polițiștii se urcară pe scară să primească binecuvântarea lui Sampath. Superintendentul puse capul lui dezgustător și unsuros sub degetele de la picioarele lui Sampath și se simți scăldat în sfințenie, de parcă era spălat cu delicatețe și purificat de binecuvântarea cea dulce; starea aceea îi amintea de zilele de festival, când i se aduceau cadouri. Îmi poți spune, Baba, când mă pot aștepta să am un fiu? îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care după mine e mai frumos decât cerul? Dar mai există printre noi, românii, o categorie de oameni care sânt chiar așa cum îi vrea poetul, contemplativi... Tatăl meu era un astfel de om. Ar fi putut să stea pe prispa scăldată de soare, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, nu ore, ci zile întregi, spectacolul lumii, atât cât se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca să-l uimească și să-l încînte fără slăbire. Mama era disperată, fiindcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
își închipuie că au de partea lor pe Sadoveanu și pe Matei Caragiale, mari scriitori, pe care îi citez tocmai pentru opoziția lor, definind astfel cu două nume o întreagă geografie a valorilor stilistice majore. Dar făcătorii de cuvinte se scaldă într-o dulce iluzie crezând că stilul folosit de acești mari scriitori ar avea vreo contingență cu stilul lor. La marii scriitori, stilul se încadrează perfect cu întregul lor univers de substanță. Deci substanța există. Ori, tocmai lipsa de substanță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurările întîlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente de altfel și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu-l au!? ÎNSUȘIRE PIERDUTĂ ...Am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care cred că în apele miraculoase li se vor spăla păcatele. Este o binecuvântare să mori pe malurile Gangelui. Cu toate că este atât de venerat, în apele sale sunt aruncate toate impuritățile orașului, ceea ce nu-i împiedică pe hinduși să se scalde zilnic în Gange, să-i bea apa și să se simtă purificați. Din punct de vedere științific, apele Gangelui au o abilitate neobișnuită de a reține oxigen dizolvat, iar cauzele sunt încă necunoscute. Din punctul nostru de vedere, la început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pe jumătate Încheiat, tras peste cămașa de noapte. Fața ei lată, copilărească i se păru lui Fima deformată, parcă puțin lovită. Dar cam așa, mai mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul scăldat În lumina palidă a neonului, se iviră ochii soțului său, un bărbat păros și atletic, mult mai Înalt decât ea. Vecina Îl Întrebă cu Îngrijorare dacă s-a Întâmplat ceva. Fima spuse: —Dimpotrivă... scuzați... nimic... am crezut că a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o dorise, responsabilitatea asupra Întregului oraș și, spre surprinderea sa, reieșise că nu eșuase total În sarcinile sale. Azuriul dimineții se transformase acum Într-un albastru intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Poate că va izbucni Într-un râs tăcut, cum obișnuia să râdă uneori fără să scoată un sunet. Sau poate că va pleca și se va Întoarce la Pasadena, lăsându-ni-l pe Dimi mie și lui Ted. Ultima posibilitate scăldă mintea lui Fima Într-o lumină celestă. I se părea cu adevărat emoționantă: o comună, un kibbutz urban, prietenia dintre trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din noul centru comercial, situat la câteva minute de Indian Hills. Eu a trebuit să merg cu mașina o jumătate de oră ca să îl văd. Dimineața proaspătă de primăvară era scăldată în soare. Nu era o zi în care să stai într-un cinematograf întunecat. I-am spus lui Madeleine că trebuia să merg la birou și apoi să mă opresc pe șantier. Am intrat în parcare, dar apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
asigurate la tabăra de vară NEW PARADISE din Eforie Nord, chiar pe malul mării ceea ce ne-a oferit prilejul, pe lângă emoții, să ne bucurăm de aerul proaspăt al mării, de minunata priveliște, de valuri, chiar și de câteva clipe de scăldat în apa caldă, dar și ocazia de a admira cu toții momentele de neuitat ale răsăritului soarelui în cele trei dimineți de pe parcursul perioadei competiției. Sâmbătă, 29 mai 2010, ziua cea mare a competiției ce a avut loc la Casa de
,,?nving?torii?? by Marieta Negru [Corola-publishinghouse/Journalistic/84369_a_85694]
-
criterii clientelare ori politice, în prezent, majoritatea artiștilor români semnificativi au fost susținuți financiar pentru a expune în afara țării. Proiectele inițiate de ICR-urile din New York, Londra sau Stockholm au fost gândite profesionist și au depășit condiția unor manifestări propagandist-birocratice, scăldate cu vin și pișcoturi și care atrăgeau doar emigrația românească. Cred că scena românească, chiar dacă e în continuare mică, este într-un proces de maturizare și afirmare internațională. Rămâne de văzut cum reușește să devină relevanță și în context local
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Hermann Scherchenă Festivalul Primăverii la Praga - 2007 Victor ESKENASY, Radio Europa Liberă, Praga O nouă ediție a Festivalului praghez și mă întreb ce s-a schimbat în deceniul de când trăiesc la Praga. Poate doar faptul că Festivalul nu se mai scaldă în bani de la stat, ca în anii ce au urmat revoluției de catifea. În program sunt câteva nume sonore, dar nici gând să se compare cu lista Festivalului Enescu. Vremea fuduliei a trecut. Echipa organizatoare trebuie să se alinieze mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs din păr ? Jina ștergea trupul scăldat de transpirații al copilului cu cârpe răcorite și-și mușca buzele ca să nu-l întrebe cum de știa de bărbatul respectiv când ea nu-i pomenise nimic despre râu, nu-i povestise ce i se întâmplase lui taică-su. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era mult mai dificil să-și mai aducă aminte ce uși închisese întâi și pe care la urmă. Până la sfârșitul zilei, Maria cea fără de prihană și-a dat demisia de la serviciu, și-a pus apartamentul în vânzare și, cu ochii scăldați în lacrimi, i-a plasat pe Frisky și Smoky la un vecin iubitor de pisici. Până la sfârșitul zilei, tot ceea ce Mary construise în două decenii fusese demolat, ca și cum o viață trăită sub imperiul fricii avea trăinicia unui castel din cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]