4,646 matches
-
cei de alături. „Nimic deosebit, prostioare vulgare. Ea râde după fiecare propoziție, automat” - mi-a răspuns Richard, fixându-mă cu privirea lui imperturbabilă. Situația e de un comic irezistibil. Abia îmi stăpânesc hohotele de râs, mai ales că Richard nu schițează nici o urmă de zâmbet. E calm și detașat ca întotdeauna. Alte două personaje de care mă feresc sunt un albanez și un grec, care fumează aproape non-stop: în vagon, pe peron, în autobuz, la recepția hotelului, la restaurant etc. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o reprezentație la Théâtre du Nord, situat în Piața Charles de Gaulle. E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și cel mai vorbăreț. Rolul său este să nareze. Ceilalți doi schițează din când în când niște gesturi dezordonate, spre a ilustra cumva interminabila poliloghie a colegului mai vârstnic: fac exerciții fizice, cântă la instrumente muzicale, se încurcă în propriile haine. Spectacolul îi nemulțumește pe toți. La Paris, unde piața de teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în mâini a început de la o vreme să ne trezească unanima ilaritate. Zâmbește și el, ușor jenat, ușor complice. E o convenție, dar trebuie dusă până la capăt. Primarul, cel care primește cadoul - de fiecare dată altul, firește... primarul, nu cadoul -, schițează invariabil aceeași expresie de surprindere plăcută, pentru el este prima dată, pentru noi - a n-a oară. De aceea, nu are cum să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Până atunci nu băgasem de seamă urmă de echipaj, de fapt, nici nu mă gândisem că ar fi putut să-l aibă - era, în definitiv, treaba gazdelor să-și bată capul cu serviciile. Atunci, cine avea grijă de noi? Am schițat la repezeală trei răspunsuri, unul mai suprarealist decât altul: 1) nava era programată, aidoma unui computer, să se deplaseze pe un anumit itinerar; 2) era ea însăși o ființă vie și sensibilă care-și cunoștea bine obligațiile; 3) la timonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
boicotându-l pe Ceaușescu doar pentru „naționalismul” său ori pentru autocrația dinastiară pe care încerca să o omologheze, tot așa, în mișcarea de idei și de curente de la vârful partidului, cei care s-au opus lui Ceaușescu când acesta a schițat primele gesturi de eternizare a sa în postul de secretar-general nu i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu și destule imagini. Completați urmând linia punctată." Generații întregi de scenariști și-au trecut una alteia condeiul și penelul, vreme de veacuri, pentru a complica trama inițială dând puțin câte puțin relief, caracter, individualitate rolurilor secundare sau terțiare, abia schițate în distribuția originară din secolul I: Iosif, Fecioara Maria, Maria-Magdalena, Nicomed, Iuda... Cum frații lui Hristos aduceau o anumită notă de dezordine, ei n-au mai avut dreptul la același tratament. Fie că rezultaseră dintr-un prim mariaj al lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
celălalt și față de trecut acest dublu exotism propriu culturii noastre este privită de musulmanul pios aproape ca o tulburare a personalității. Crezând într-o revelație care va veni să pună capăt istoriei și să oprească, înainte chiar de a fi schițată, canavaua viitorului, islamul sunnit (mai ferm decât cel șiit) s-a instalat confortabil într-un prezent perpetuu și liniștit. Ceea ce putea exista înainte de Mahomed e ignoranță și păcat, jahiliya. Iar viitorul nu aparține decât lui Dumnezeu. Cu curiozitățile noastre pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vor să termine cu noi", exprimând atât mânie, cât și resemnare. Și toate acestea agravate de lenta extincție a măicuțelor clarisse, carmelite, benedictine, surori ale Carității, de sentimentul de abandon din partea protectorilor tradiționali, Vaticanul, Franța, Italia, abia temperat de revirimentul schițat pe linie charismatică. Consulatul Franței acționează cât poate mai bine și, în ciuda indiferenței opiniei publice din țara noastră, respectă riguros tratatele și nu-și menajează sprijinul adus acestor supraviețuitori tenaci. Tăcerea Vaticanului este cea care provoacă perplexitate în rândul fiilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dinastie: autoritățile noastre intelectuale și morale sunt acum autorii de scheciuri, actorii și cântăreții (pun totul la genul masculin ca să nu șochez prea tare). Au venit timpuri grele peste tot, îi zic eu scrutându-l cu privirea. Oare voi vedea schițându-se semnul vreunui front de solidaritate anti-people? Dacă aș fi fost un mediolog adevărat și aș fi stăpânit și araba (una e să lansezi tu o marcă și alta să fii doar furnizorul) aș fi studiat mai îndeaproape efectele Ordinatorului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a fi un fel de coadă a cometei păgânismului greco-roman. Niște idolatri, periculoși și impuri în același timp. S-au mirat nespus, alaltăieri, când le-am spus că noi, benedictinii, ne rugăm și cântăm intonând psalmii lui David". Obișnuita genuflexiune schițată la adresa "credinței părinților noștri" devine, la copiii mici, o chestiune serioasă. De altfel și la musulmanii din apropiere, cea de-a doua generație respectă ramadanul, cea de-a treia merge la moschee. Iar la Sarcelles, în Franța, pe măsură ce se integrează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
JURNAL ȘI DOCUMENTE INEDITE Transpunere dactilografică a manuscriselor, ordonare cronologică: Constantin MITRU, Maia MITRU, Olga RUSU Machetă, Introducere și Note: Constantin CIOPRAGA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2005 UN SADOVEANU NECUNOSCUT I Privind în jurui și în propriul eu, tânărul Sadoveanu își schița la douăzeci și șase de ani (la Fălticeni) o linie de conduită: "Mă simt, prin suflet și intelect, singur și unic. Mă simt al poporului meu, al părinților și cerului meu. Tocmai de aceea vreau să văd în alt individ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
călugări!) acestea vor trece din fișe de lucru în amplul roman istoric. Comisoaia Ilisafta (cu "glas frumos ca o strună de argint") încearcă fără succes "să așeze în căsnicie pe Ionuț". Finalul apoteotic al bătăliei cu turcii din 1475 fusese schițat într-o scurtă notă de laborator: "Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și a biruit măria-sa Ștefan -Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
punctul de plecare nu era bazat pe nimic. Cercul filosofiei spiritualiste germane se deschide cu Leibnitz și, continuând cu Wolf, Kant, Fichte, Schelling, se închide cu Hegel. Leibnitz dă o teorie complectă a ideilor înăscute, teorie pe care Descartes o schițase numai; continuă cu teoria monadelor, atât de admirată azi, (ființe simple din care decurg toate ființele viețuitoare) teorie care a fost demonstrată în principiu, mai târziu, de Geoffroy Saint-Hilaire; și sfârșește prin admirabila teorie a determinismului. Wolf condensează și vulgarizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu chiote și râsete. Când a venit generalul Pătrașcu în tabără la Zimnicea, măgărița Bălcănița mânca oleacă de ovăs. Generalul s-a apropiat cu calul de ea: imediat Bălcănița s-a întors cu partea de dinapoi spre el și a schițat cu picioarele de jos în sus un ușor gest de protestare. Generalul a ieșit iar în fața ei: aceiași manevră, acelaș gest, ca și cum voia să spuie foarte lămurit: lasă-mă, domnule, în pace să-mi mănânc în tihnă pumnișorul de ovăs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește cu maiorul, cearcă apoi să aline durerea Mariei și s-o împace cu soarta. Vine pe la ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnie - prin octombrie-noiembrie 1457 - Ștefan îi încunoștințează pe negustorii brașoveni că vor putea veni cu mărfurile lor în Moldova. În martie 1458, el întărea acestor negustori privilegiul pe care îl aveau de la Alexandru cel Bun. Acest document ne îngăduie să schițăm parțial aria legăturilor comerciale pe care Moldova le întreținea în secolul al XV-lea. Prin intermediul negustorilor brașoveni pe piața târgurilor moldovenești se desfăcea, printre altele, postavul de Colonia și de Louvain, care era cel mai scump și după aceea postavul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și două fete, Ana, care moare în anul 1499, și Maria, care se stinge în anul 1518. Cu toate că relațiile cu regele Matei își arătaseră roadele în 1477, regele fiind de acord cu ajutorul transilvan, Ștefan, în ciuda faptului că regele Cazimir nu schițase nici un gest ca să vină în sprijinul Moldovei, duce tratative cu polonii. Acțiunile sale politice erau dictate și de faptul că, din 1478, se duc tratative polono-maghiare care se vor încheia cu pacea semnată la 2 aprilie 1479. Papa îi îndemnase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Înainte de a trece Prutul, lumea se înghesuie la ferestre, așteptând traversarea râului, ce va despărți Basarabia de România, ca pe un moment istoric deosebit. Unii își fac cruce, altora le curg lacrimile, iar alții privesc imobili, nefiind în stare să schițeze vreun gest, datorită zbuciumului sufletesc care îl trăiau. Intrăm pe teritoriul Patriei-Mamă care, după cum vom constata în curând, va fi și ea tristă, văzându-și fiica ei, Basarabia, din nou înstrăinată. Din acest moment înainte vom avea calitatea de refugiați
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
stare avansată de deteriorare, se trimite la M.A.E., care se ocupă de recondiționarea lui și de conservare; la fel vom proceda și cu covoarele. Păi, nu e vorba de covoarele de pe parchet, ci de unul de pe perete. Am schițat un zâmbet cât am putut eu de disprețuitor și am decis să refacem întregul inventar noi, cei trei desemnați de șeful misiunii, conform recomandării M.A.E. "Covoarele" acestea, Dobre, se numesc tapiserii. Ele sunt opere de artă, au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o înțelegere mai complexă a evenimentelor al căror interes este departe de a se fi epuizat. Deschid volumul de față cu studiul Românii și politica externă rusească în care, plecând de la misiunea lăsată urmașilor săi de Petru cel Mare, am schițat pătimirea românilor sub “ocrotirea” puternicului lor vecin din Răsăritul înnegurat. Episodul “Tezaur” este un “studiu de caz” cu multiple semnificații. Cartea aceasta este o continuare a culegerii de documente din 1993, în noi dimensiuni istorice, cu noi abordări și deschideri
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de acțiune pe plan politic, economic, diplomatic a Germaniei naziste în Sud-Estul Europei. În ceea ce o privea, România avea în coastă și primejdia rusească, revendicările sovietice privind teritoriul național românesc devenind tot mai gălăgioase. În contextul pe care l-am schițat în rândurile de mai sus, a avut loc acțiunea temerară a guvernului român de tranzitare a aurului Băncii Naționale a Poloniei, într-o singură noapte, din Nordul Bucovinei în portul Constanța și îmbarcarea lui pe o navă britanică, preluarea și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
realizat această “recuperare”, deși doar parțial; după război, cu ajutorul noilor aliați - S.U.A., Marea Britanie - Imperiul sovietic s-a extins pe mai mult de jumătate din Europa, unde a dominat și controlat viața poparelor mai bine de 50 de ani. În contextul schițat în paginile acestea, o serie de constatări se conturează în mod firesc: -Românii - locuind dintotdeauna în spațiul geografic carpato-danubiano-pontic, unde și-au constituit și primele state de sine stătătoare după rosturile timpurilor -, vorbind o limbă neolatină și având o cultură
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
În 1935 și alta, familia colegului Tomaide, fiul generalului sibian sau a colegului Corfariu, fiul directorului Spitalului de Stat local și a altora ca ei. Posibilitățile noastre materiale și implicit cele intelectuale erau foarte diferite. La unele ore, profesorii mai schițau câte o notă de favoritism, urmarea strângerii de mână din ajun; trestia de bambus care ne brăzda pălmuțele la cea mai mică greșeală era parcă mai reținută asupra acestor colegi. Nu le păstrez gânduri urâte, căci alegând calea didactică am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
După câteva discuții profesionale am reușit să elaborez lucrarea “Date noi În etiopatiogeneza cirozei hepatice” apărută În revista “Creșterea animalelor” (1951, 4-5, 74 75). Conștiința mă obligă să revin asupra personalității prof. dr. Radu Vlădescu, membru de onoare al Academiei, schițată de studentul anului I de facultate. În relațiile cu cadrele didactice În general și cu cele tinere În special, prof. dr. Radu Vlădescu era de o colegialitate și bunătate fără egal. Analiza problema pusă, pe Îndelete, aducând din memorie sau
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
exemplifica doar prin existența În Schița program a unei "clinici de anatomie"!!! și absența totală a spațiului pentru alte discipline. Anatomia patologică era aruncată În trei corpuri de clădiri. Cei trei bucureșteni din comisie am luat În discuție cu proiectanții schiță cu schiță, ajungând În final la o formă admisă de majoritatea colegilor și aprobată de Consiliul profesoral. Lucrările au Început cu Pavilionul 6 (Anatomie patologică și Clinica de Boli infecțioase). La Începutul proiectării, pavilionul trebuia să fie etajat. Cercetarea solului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]