5,013 matches
-
nostru "Sub frunze de măslin" s-a născut din nebănuitele intersecții umane menite să dăruiască, devenind o clipă de pace lăuntrică atât de necesară pentru a ne hrăni visele. (Paulina Duta). Am fost puțini dar plini de entuziasm: Bianca Marcovici, scriitoare (Israel), Paulina Duta, fotograf (România), Ovidiu Ioan Manole director Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, Adrian Grauenfels traducerea și adaptarea textelor (Israel) și desigur Dvs. Angela Baciu, care ne-ai surprins cu forța și talentul organizatoric. Mulțumesc aici Angelei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
petrecut acest lucru? Și, mai ales, de ce? Aaa, aici e o poveste... Înainte de toate, numele meu de familie inițial nu mi se părea deloc un nume potrivit de poetă. Apoi, în 1996, când am publicat prima mea carte, editoarea și scriitoarea Doina Uricariu a gândit ca și mine și mi-a zis: "Cartea ta este valoroasă, eu o public, dar va trebui să îți găsesc un pseudonim, un nume adevărat de poetă, cu rezonanță!". Și, după o noapte de căutări, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în comunicare și psihologii au evidențiat faptul că, în ciuda multiplelor avantaje ale dezvoltării tehnologice din partea New Media, pe plan personal, aceste mijloace de comunicare în masă însingurează tot mai mult oamenii, izolându-i și alienându-i. A.B.Cum este scriitoarea, femeia și fiica Cristina Rhea? Deși încă de mică am fost autodidactă, impulsivă și originală de felul meu, cred că sunt un om obișnuit, cu bucuriile, tristețile, împlinirile și nereușitele mele. Cred în Bunul Dumnezeu, lucrez mult cu mine în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Statul le garantează așa numitele rezervații. Dar nu mai e vânatul de odinioară, În special au dispărut turmele nesfârșite de bizoni. Iar agricultura Îi atrage mai puțin. Pe șoseaua principală de aici, a murit Într-un accident unicul fiu al scriitoarei Gina Lambrosso, autoarea multor cărți de mare răsunet. În cursul zilei suntem urmăriți insistent de o mașină cu doi indivizi. E prima oară când am impresia că urmează să fim opriți. Circulația mașinilor e slabă. Am fost depășiți de două
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Caraimanul, Peștera Ialomiței, Ceahlăul, Valea rea, Balta. Râul doamnei, Dâmbovița, Puiul. Poeme romnești, traduse în limba germană, publicate de Mite Kremnitz, prietena și în multe colaboratoarea Reginei. Trei romane: Din două lumi, Poșta de război, Astra, scrise în colaborarea ambelor scriitoare și publicate sub pseudonimul Dito și idem. O serie de novele, tot de Dito și Idem sub titlul În rătăcire conțin: Răzbunare, Romanul Zoiei, Pablo Domenec, Vera, Noria și tot în aceeași colaborare tragedia istorică Ana Boleyn. Volumele de poezii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Alix care prin frumusețea și cultura ei stăpânește asupra inimii Țarului. Regina Italiei, Margareta, fiind și ea de o frumusețe rară, cultă și de spirit, are de asemenea mare influență asupra soțului său Umberto. Regina României, cunoscută în lume ca scriitoare și poetă sub numele de Carmen Sylva, încă trece ca o femeie foarte pricepută în ale politicii și se zice că sfatul ei înțelept a contribuit mult la propășirea României. Ce ar mai putea obiecta sexul frumos de-am putea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la valorificarea cărbunilor de pământ”, „J.R. Mayer și principiul consumării energiei”, „Mașinile de calculat” etc. Se publicau recenziile unor cărți: „Sarn” de Mary Webb - Cartea țăranului de pretutindeni”, „Oamenii Măriei Sale” de Mihail Sadoveanu, Lumea cosmică de Robert Heuseling. „Femeia română scriitoare” se intitulează tema semnată de Strungariu Dorina, care își începe relatarea cu Carmen Sylva, venită de departe, aducând cu ea poezia vechilor balade și a lăsat să răsară pe pământul României duioase poezii de dor și de bucurie, de suferință
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
celor mai importanți iraniști. LXXIVtc "LXXIV" 1. În discursul de primire a onorului academic, Eliade face un elogiu aloperei principesei, mai ales al lucrării sale Izvor, carte despre al cărei succes la apariție (Paris, 1922/3) un bun prieten al scriitoarei remarca în epocă: „Rar s-a scris atâta de bine despre o carte a unei femei” - cf. Vasile Pârvan către Ioan Bianu, Roma, 7 mai 1923, în Scrisori către Ioan Bianu, Minerva, București, 1976, vol. III, ediție îngrijită de Marieta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este încă momentul "să analizăm, cu decență, nuanțe și durere fără a le nega "opera" și pe oportuniștii de vază", de la G. Călinescu și T. Vianu, la Tudor Arghezi și M. Sadoveanu. Nu putem să nu repetăm și noi cuvintele scriitoarei de la Paris: pentru responsabilitate și adevăr este mereu momentul. Am avut parte, de-a lungul celor treisprezece ani de la Revoluție, de un refuz aproape generalizat de a afla adevărul; s-a urmărit obliterarea memoriei și obscurizarea faptelor pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care În termeni „sociali” se exprimă prin nostalgia după tirajele de altădată, sărăcia atâtor oameni de talent, absența dureroasă a unui Premiu Nobel etc. etc. Această „indiferență” clară, marcată, a trăit-o pe propria-i piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută a scrisului În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde lucrurile nu prea sunt luate În serios. Pentru scriitorul francez, mentalitatea cu totul neoccidentală ar fi mai curând o calitate, lecția pe care românul o oferă occidentalului: adaptabilitatea, indulgența, optimismul, trecerea nepăsătoare prin istorie. Exact ceea ce o irită pe scriitoarea britanică! Până la urmă, rămâne faptul că românii sunt percepuți ca fiind altceva, un popor animat de alt spirit decât cel al națiunilor occidentale: o anumită „ușurință“ de a trăi Îi separă de seriozitatea responsabilă a celorlalți. În timp ce Occidentul se definește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
caracteristic: elemente românești și orientale (inclusiv un minaret!) și, se Înțelege, o grădină În stil englezesc. Spre sfârșitul vieții, Maria și-a scris, În englezește, memoriile, sub titlul Povestea vieții mele. Surpriza este de a descoperi În ele o adevărată scriitoare, cu o mare capacitate de descriere și portretizare și cu un ascuțit simț al umorului; se perindă prin fața cititorului galeria aproape completă a Împăraților și Împărăteselor, regilor și reginelor, prinților și prințeselor din Întreaga Europă, mai toți veri, unchi, mătuși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
curios, Într un târg unde toată lumea se cunoaște. Casele noastre erau doar la o distanță de câteva minute. Aflasem Însă că Lucreția Andriu fusese și era Încă bolnavă de o boală ireversibilă care până la urmă a răpus-o; că e scriitoare, că tradusese din marii poeți. Așa că am Întrebat-o, mai mult din curtoazie, ce tradusese În ultimul timp. Socoteam că traducerile dintr-un mare poet sunt cvasi imposibile și că, dacă se poate reda sensul, magia verbului și a imaginei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Prof. univ. Ifrim (moldovean) stand de vorbă cu ei, mi-a comunicat aprecierea elevilor: „Îl stimăm și-l iubim...”. A fost cea mai frumoasă... decorație pentru mine. Acum cu „Șezătoarea”! D na Prof. Maria-Luiza Ungureanu, directoare de liceu În București, scriitoare, are multe și valoroase legături În București În lumea intelectuală. E Însăși folcloristă. E gata să ne-ajute la reapariția Șezătoarei. I-am scris. Iată ce vrea dânsa: Să pornească ceva oficial din Flt., fie de la Comitetul Județean pentru cultură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Sevgi Oktay, attendentul românilor și francezilor. O tânără turcoaică, foarte grijulie față de colegii noștri. Este născută în Germania, dar locuiește la Paris. Nu reprezintă singura ciudățenie de acest fel printre „pasagerii” Literatur Express-ului. Grupul german, de pildă, include o scriitoare pe nume Dubravka Ugrešic, care este croată stabilită la Amsterdam. Dacă tot veni vorba de nemți, revelația acestei dimineți a fost Richard Wagner, scriitorul german din Banat, cu care făcusem cunoștință la micul dejun. Un bărbat de statură medie, barbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
obișnuit al reuniunilor de acest fel, cum aveam să aflu, este șocat că nu are în cameră televizor. Mă uit la expresiile celor prezenți: unii zâmbesc, alții îl compătimesc. Are ceva de replicat - pe un ton foarte hotărât - și o scriitoare care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas - nu-i așa? - unei nemulțumiri generale, adică vorbește în numele colectivului. Tonul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
moderatorul întâlnirii noastre, critic literar și eseist din Bordeaux. O încăpere ovală, de vreo 60 de locuri, unde s-au adunat deja vreo 20 de persoane. Luăm loc la masa urcată pe un podium, cu moderatorul la mijloc, Neshe Yashin (scriitoarea din Cipru), Inga-Lina Linqdvist, Adrian Popescu și eu. Bulgarul Pashov nu se vede nicăieri, se pare că ne-a pierdut urma pe drum. Sosesc între timp și alți amatori de dialoguri culturale. Nu se vor citi texte, cum am crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din start o situație incomodă și hilară. Inga-Lina Lindqvist, rusoaica-suedeză, este nemulțumită de ritmul dezbaterii, de naivitatea întrebărilor pe care le pune moderatorul, se supără decisiv după ce formulează câteva răspunsuri scurte și coboară în sală. Felicitas Hoppe, frumoasa și delicata scriitoare din Germania, privește înmărmurită scena. Atmosfera se liniștește când vorbește Adrian Popescu, „omul lui Dumnezeu”, cu aerul său ecumenic-pacificator. Intervine de câteva ori, din public, și Nicolae Prelipceanu, care are o franceză foarte bună. Georgi Pashov, „recuperat” între timp, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și neîndemânatici arată doar cei care n-au prea „ieșit” în lume: mișcări stângace, care produc uneori câte un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi deosebește de occidentali, „ființe leșinate și anemice”. Cultă, comunicativă și spontană, Corinne este tipul rar de intelectual simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
perfect justificată. Căci despre masa îmbelșugată ce a urmat vizitării beciurilor este indecent să povestesc (aș face-o poate doar într-o proză, la persoana a III-a!). Rețin însă discuția pe care am avut-o pe durata prânzului cu scriitoarea Dubravka Ugrešic, o doamnă corpolentă, care ne-a ținut companie, grupului de români, pe tema situației minorităților etnice în diverse țări din Europa, despre prejudecăți „pozitive” și „negative” susținute pe seama lor. Dubravka, cred că am mai notat undeva, este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Revista vorbită a Centrului, în colaborare cu Mission 2000. Participă patru scriitori din Expresul Literar: András Ferenc Kovács, Sylvia Treudl (Austria), Dubravka Ugrešic din Croația și Kamiel Vanhole din Belgia. Doi invitați din Paris - regizorul Costa Gavras și Natacha Michel, scriitoare și filozoafă. Doi moderatori: Marianne Alphant și Roger Rotmann. În sală - surprinzător de puțină lume. Sunt mai agreate, probabil, subiectele strict culturale. Tema discuției este de o actualitate ardentă: prezența în guvernul de la Viena a unui curent extremist și xenofob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Yalta. Locuri într-adevăr frumoase, dar inaccesibile pentru țările noastre „independente” încă mulți ani înainte. Citesc două poeme: Vara '93 și Omul deteriorat. Lectura în franceză este făcută de o actriță, Eve Griliguez, „foarte cotată”, cum mi-a recomandat-o scriitoarea Sanda Stolojan, pe care o întâlnesc tot aici, la cafenea. Eve este o evreică originară din Iași, dar nu vorbește românește, doar câteva cuvinte. În scurtul dialog pe care l-am avut cu ea înainte de lectură, mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Paris, cum spuneam, ne cam „topiserăm” uneori într-un generos anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui De Gaulle se află pe rue Princesse, dincolo de raza centrală a orașului, și, evident, nu voi avea timp să ajung până acolo. O altă figură emblematică pentru Lille și pentru întreaga regiune de nord a Franței, în general, este scriitoarea Marguerite Yourcenar, care a locuit o vreme pe aceste meleaguri. Orașul, în zona centrală, e liniștit. Case joase, de doar câteva etaje, fațade colorate discret - domină cenușiul și vernilul. O arhitectură simplă, „nordică”, economicoasă, fără prea multe zorzoane. Lume puțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ghidul, o femeie care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux de amănunte locurile prin care trecem. Vorbește neîntrerupt, deși peisajul e monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine să poarte un dialog cu ghidul, cerându-i explicații sau, pur și simplu, făcând câte o glumă mai deochiată, care să ne facă să râdem. La Mont-Noir intrăm direct în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]