5,253 matches
-
întrebări în legătură cu declarația pe care tocmai o făcuse, el deja băga ciocanele și patentele înapoi în cutia cu scule. — Are un cronometru cu douăzeci și patru de ore, deci îl poți programa să ai apă caldă oricând vrei. Ne vedem mâine și scuze că am venit fără să anunț. Nici o proble... Dintr-odată, dispăruse. Casa părea goală și Lisa se simțea singură, mult prea singură, cu gândurile ei. Lui Oliver îi păsa de haine, de petreceri, de artă și muzică, îi plăceau cluburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când va mai face un număr, dar mă ții tu la curent? — Da, sigur. Ia zi, de ce nu ieșim noi să bem ceva în seara asta? Ne trotilăm, poate dansăm puțin. Poate Dylan să stea cu copiii. Nu pot, se scuză Ashling. Ies cu Marcus. Noul meu prieten, explică ea. —Noul tău ce? —Prieten, spuse Ashling, cu o mândrie ciudată în voce. Nu ne-am văzut de prea multe ori, dar ne-am petrecut toată ziua de ieri în pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe buze, după care începu să fiarbă de ciudă. Ashling era o tută norocoasă. O tută norocoasă și fabuloasă. O făcea intenționat, doar pentru a-i face în ciudă lui Clodagh și vieții ei plictisitoare. Nu prea pot vorbi, se scuză Ashling. Trebuie să mă pregătesc. Trebuia să fiu la Marcus acum cinci minute. Clodagh era distrusă. Trebuia să rămână acasă cu noua ei coafură și cu noile ei haine și cu noii ei pantofi și să se uite la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Clodagh. Dar Clodagh? Ea insistase să vină fără Dylan. Ted vorbea cu admirație, până când și-a dat seama dintr-odată că îi vine să vomite. Emoția lui obișnuită era exacerbată de prezența lui Clodagh. Alb la față, s-a scuzat și s-a îndreptat către baie. Ashling privea. Clodagh nu l-a urmărit cu privirea în timp ce el se îndepărta. Bine. A reușit să treacă peste teama ei ridicolă. Clodagh și Ted, ce idee! —Bună. Joy sosise și îi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
insistă Clodagh, amețită. Dumnezeule, îmi pare foarte rău. Ah, sărăcuța, empatiză Ted. La unison, întreaga masă cântă: —Nu prea iese. Mark Dignan tocmai li se realăturase și admira scena. Bicycle Billy frecându-și pantalonii cu mâneca jachetei, Clodagh cerându-și scuze frenetic. Înainte ca cineva să spună ceva urât despre ea, Mark le împărtăși niște vești bune: Are doi copii, se confesă el și ridică din sprâncene pentru a stârni compasiune. Deci nu prea iese. Apoi Clodagh s-a implicat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care se sprijineau de bar o priveau de asemenea pe Clodagh. Cât pe ce, remarcă unul dintre ei, deoarece paharele și-au restabilit echilibrul înainte de a cădea. A, da, replică celălalt. Dar ea are doi copii și nu prea iese. —Scuză-mă, poți schimba un Red Square cu Red Bull? îl întrebă Ashling pe barman, din reflex, gândindu-se că Clodagh băuse destul. Dar uimitor, deși era beată, Clodagh știa că fusese păcălită cu o băutură non-alcoolică și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Facem petrecere în pijama diseară. Eu și Chloe și Trudie și Phoebe. Vrei să vii? —Mulțumesc, dar am deja planuri. —Bine. ăăă, ai ceva măști pentru față în plus, pe care să le folosim? Lisa se abținu să nu explodeze. —Scuză-mă, Oliver. O secundă doar. Vino la mine în dormitor, Francine. —Slavă Domnului! exclamă Oliver, după ce Francine ieși cu o pungă plină de măști pentru față, lacuri de unghii, exfolianți și alte nebunii pentru petrecerea în pijamale. Lisa avea spasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în timp ce inima îi bătea îngrozitor. Oare se întâmplase ceva mamei sau tatălui ei? Înainte să poată ajunge la telefon, a pornit robotul și cineva a început să vorbească. Oliver. Și părea chiar și mai zgomotos decât de obicei. Să mă scuzi, Lisa Edwards, strigă el, dar chiar te-ai schimbat. Ea ridică receptorul. —Poftim? —Bună și ție. Ziua aceea în Dublin când jucai fotbal cu copiii, ți-am spus că te-ai schimbat, dar tu ai spus că nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
intenționată, încât Ashling se simți atinsă. Și se pare că - plusă Ted, pentru că observase că Ashling se simte bine, citind printre rânduri -, Dylan nu îi dă mai deloc bani lui Clodagh, pentru că Marcus a făcut un număr despre prietena lui - scuze. A făcut o pauză, pentru a o lăsa pe Ashling să respire. — O glumă despre soțul prietenei lui, care îi dă acesteia o alocație care e mai mult o bătaie de joc. Sosi Joy. —Despre ce vorbim? Despre numărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
m-am întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie să ți-l prezint pe señor Tomas Dos Santos, pe numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea de omor din culpă. Tomas îi smulsese geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și-i șopti ceva lui Russ. Russ mă împunse cu genunchiul sub masă. Dulange renunță la mutra lui impasibilă și afișă un rânjet larg. — Răspunsul meu este un port drapel de douăș’cinci de centimetri, caraliule! — Te rog să-l scuzi pe detectivul Bleichert, Joe. E iute la mânie. — Ba are o pulică bleagă. Toți nemțălăii sunt așa. Eu sunt francez și știu cum stă treaba. Russ râse cu poftă, de parcă tocmai ar fi auzit un banc bun la Elks Club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o imediat. — Da. Dacă-mi arătați locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă scuzi, vreau să mă ocup un pic de grădină. A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera, am trecut peste bandă și m-am întrebat de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în jur după șef și privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea lângă casa de marcat. M-am apropiat și ceva m-a împiedicat să-i arăt insigna. − Scuzați-mă, vă rog. Sunt reporter și scriu un articol despre Elizabeth Short. Am înțeles că a lucrat aici în ’42 și m-am gândit că mi-ați putea spune câte ceva despre ea - cea de atunci. − Elizabeth și mai cum? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am parcat în fața unui hidrant și am alergat pe scări, ca să-mi iau agenda. Tocmai mă îndreptam spre telefonul din hol, când acesta mi-a luat-o înainte și a început să sune. — Alo? — Bucky? Dulceață, tu ești? Era Madeleine. — Scuză-mă, nu pot să vorbesc cu tine acum. — Ieri trebuia să ne-ntâlnim. Ai uitat? — A trebuit să plec din oraș. Chestiuni profesionale. — Ai fi putut să mă suni. Dacă nu mi-ai fi spus despre ascunzătoarea asta a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pereche de mănuși de cauciuc și Începu să Își scoată instrumentele. — Mda, bine, zise el, dă-ne de știre un țâr dacă ai nevoie de ceva, OK? Isobel Îl asigură că așa va face, el făcu o scurtă plecăciune, scuzându-se, și se strecură pe lângă Logan, făcându-se nevăzut În noaptea ploioasă. Logan privi În jos, spre creștetul capului lui Isobel, gândindu-se la toate lucrurile pe care Își propusese să i le spună prima dată când avea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dragoste. Acum că se concentrase asupra subiectului, Logan realiză că trecuse ceva vreme de când văzuse ultima dată un animal mort pe străzile din Aberdeen. Tipul de la consiliu Îi lăsă chiar În fața sediului poliției, mulțumindu-le pentru ajutor și cerându-și scuze pentru miros Înainte de a dispărea În ploaie. Logan și Steve fugiră până la intrarea principală, picioarele lor făcând adevărate fântâni de apă cu fiecare pas. Erau amândoi uzi leoarcă atunci când Împinseră ușa și intrară la recepție. Agentul cu față ascuțită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de Gerald Cleaver fu explicată ca fiind fantezia bolnavă a unui copil cu o nevoie disperată de atenție. Până când, În cele din urmă, Martin sărise la avocat, urlând: — Te omor! Fu imobilizat. Sandy Șarpele clătină din cap cu tristețe și scuză martorul. Watson Înjură tot drumul Înapoi spre celule, dar se Înveseli când Logan Îi spuse despre noua misiune. — Inspectorul Steel vrea să mă ocup de Geordie Stephenson: cadavrul pe care l-au pescuit din port, zise el În vreme ce străbăteau coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stare avansată de descompunere ca pe-un curcan? Îi zâmbi tristă, dar la colțurile ochilor Îi sclipeau lacrimi. Exista o legătură Între ei preț de o clipă. Un moment de tandrețe Împărtășită. După care Brian, asistentul ei, strică tot. — Mă scuzați, doamnă doctor, aveți un apel pe linia trei. V-am făcut legătura În birou. Clipa dispăru și la fel și Isobel. Hoitarul era supus unei evaluări psihiatrice În timp ce Logan se Îndrepta spre cealaltă parte a orașului, spre adăposturi și conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu e mort. Noi... — O, slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase. Sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inepțiile și cineva vine și-l altoiește. Bang! Trânti un pumn uriaș Într-o palmă uriașă, făcându-l pe polițistul care stătea lângă el să tresară și să-și rateze gura cu lingura, trimițând o cascadă de supă pe cravată. — Scuză-mă, fiule. Insch Îi oferi un șervețel polițistului stropit. — Direct În nas! Se opri și rânjetul i se lăți și mai tare. O să fie diseară la știri! O să Înregistrez faza și de fiecare dată când vreau să râd... Mimă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prinde, spuse În cele din urmă, sigilând plicul. Am fi pândit locul și s-ar fi Întors. Napier continuă să-l fixeze pe Logan. — În orice caz, oftă Insch, strecurând plicul maro plin cu bani Într-un buzunar interior. Mă scuzați, domnule inspector, autopsia e la nouă. Doar nu vrem să.ntârziem. Fosta prietenă a lui Logan ne-ar scoate mațele și și-ar face din ele jartiere. La subsol, Logan și Insch o găsiră pe Isobel MacAlister Însoțită. Iubițelul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ești altcineva. Coborî de pe Rennie și-l ajută să se ridice. Ești OK? S-ar putea să trebuiască să ne uităm dacă e pe sus vreo pereche de chiloți curați, dar În afară de asta sunt bine. Ea Își ceru din nou scuze și-l ajută să ducă la bucătărie cumpărăturile. — Am luat și niște Pot Noodles, spuse el, golind punga pe blatul de lucru. Vrei cu pui și ciuperci, vită și roșii, sau curry picant? Watson o luă pe cea cu pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scaun: un mic panou cu butoane de culoare verde legat la un difuzor. - Un panou cu butoane mic? Definește mic. Suprafața unei cărți este mică în comparație cu un metru pătrat. Dar și un metru pătrat este mic în comparație cu un hectar, Sachs. - Scuze. Are cam 5 centimetri in lățime și 15 în lungime. - Hm. E mare în comparație cu o monedă, nu-i așa? replică Rhyme pe un ton destul de tăios. - Am înțeles mesajul. Încă de prima dată. Mulțumesc. Sigilă tot mecanismul într-o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lincoln Rhyme din New York. - Imediat îl chem. După câteva momente, putu fi auzită vocea unuia dintre cei mai reputați experți în examinarea documentelor de orice tip. - Salut, Lincoln. De mult nu ne-am mai auzit... - Am fost cam ocupat, se scuză Rhyme. Dar zi-mi cum ți-a mai mers în ultimul timp. - Nu foarte bine, drept să-ți spun. Am fost aproape de a crea un scandal internațional. Societatea Culturală Britanică a dorit să autentific un caiet din vremea Regelui Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sulfat de hidrogen. - Aha. - Aha ce? întrebă nerăbdător Sellitto. - Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]