4,515 matches
-
Primar general Gabriela Firea, Primăria Municipiului București Domnului Primar Emil Boc, Primăria Municipiului Cluj-Napoca Domnului Prefect Gheorghe Ioan Vușcan, Prefectura Județului Cluj Domnului Primar Barbu Nicolae, Primăria Giurgiu Domnului Primar Negraru Silviu-Călin, Primăria Mizil Domnului primar Pravăț Ion, Primăria Valea Seaca Domnului primar Nicolae Robu, Primăria Municipiului Timișoara <img class="aligncenter size-full wp-image-4303" src="http://artapolitica.ro/wp-content/uploads/2017/04/Bucuresti.jpg" alt="București" width="784" height="295" /></a> Cu ocazia zilei de 8 Aprilie - Ziua Internațională a Romilor, noi
APEL PENTRU O POLITICĂ JUSTĂ ȘI ANTIRASISTĂ DE LOCUIRE () [Corola-website/Science/296182_a_297511]
-
legate de problematica la adresele de email sau cele poștale de mai jos. Pentru a atrage atenția asupra acestor probleme, organizațiile inițiatoare vor derula evenimente publice în mai multe localități de Ziua Internațională a Romilor (Cluj, București, Giurgiu, Mizil, Valea Seaca și Timișoara), ocazie cu care îi chemăm la solidaritate și acțiune comună pe toți cei interesați de acest demers. </strong> Organiza</strong><strong>ții inițiatoare: </strong> <strong>Asociația E-Romnja</strong> (Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome)</li> <strong>Cași Sociale
APEL PENTRU O POLITICĂ JUSTĂ ȘI ANTIRASISTĂ DE LOCUIRE () [Corola-website/Science/296182_a_297511]
-
Locuire</strong></li> Organiza</strong><strong>ții/ persoane fizice susținătoare ale demersului: </strong> Grupul de inițiativă Giurgiu</li> Grupul de inițiativă al femeilor rome din cartier Mizil</li> Grupurile de inițiativă ale femeilor rome din Pălămida și Cucova (comună Valea Seaca)</li> Asociația Femeilor Rome "Pentru Copiii Noștri", Timișoara</li> CPE: Centrul Parteneriat pentru Egalitate, București - prin Irina Sorescu</li> Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, București</li> Asociația FRONT, București</li> Asociația Nevo Parudimos, Reșița - prin Jurj Florica</li> ActiveWatch
APEL PENTRU O POLITICĂ JUSTĂ ȘI ANTIRASISTĂ DE LOCUIRE () [Corola-website/Science/296182_a_297511]
-
cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. In general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torențial. Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se pentru piatră de construcții sau fiind folosiți ca pășuni pentru oi, parte din transhumanță. Clima se caracterizează prin temperaturi
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
unice pe tot cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brâna Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750 m altitudine, arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de larice, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația pajiștilor de o deosebită bogăție, prezintă un caracter mixt, cuprinzând atât elementele silvicole montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite amintim: crinul de pădure, coada
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brâna Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750 m altitudine, arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de larice, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația pajiștilor de o deosebită bogăție, prezintă un caracter mixt, cuprinzând atât elementele silvicole montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite amintim: crinul de pădure, coada cocoșului, măcrișul, iarba
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
au urmat , Spania s-a văzut însuși, ca bastion al catolicismului și purității doctrinare. Spania a dus catolicismul spre ”Lumea Nouă” și Filipine ,insă regii Spaniei au insistat asupra independenței față de ”intervenția”papei,episcopii având interzis să raporteze acestuia.In sec.XVIII,conducătorii spanioli s-au tras mai departe de papalitate,alungând iezuiții din imperiu în 1767.Inchiziția a fost în cele din urmă eliminată în 1830,si chiar după,libertatea religioasă a fost negata în practică,daca nu și în
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor. Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini“: „echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“, precum și litera „G“, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
sau religioasă. Dezvoltându-se la fel ca și sonata, în tipurile da chiesa și da camera, concertul baroc italian a fost alcătuit la început ca o suită din cinci părți, apoi s-a redus la trei-patru, după care, la începutul sec. al XVIII-lea, s-a stabilizat la trei părți, având ca model tiparul uverturii italiene. Partea întâi și a treia, vor fi mișcări repezi sau moderate, cuprinzând o serie de expoziții, fie complete, fie parțiale ale unei teme (de multe
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
din ele, observând totodată că au tendința să se piardă. Însă odată cu asimilarea, acestea au fost parțial practicate în limba croată, apoi, în procesul de modernizare a societății, au dispărut aproape total. Se mai păstrează la Žejân obiceiul de Lăsatul secului al „zvonciarilor” (clopotarilor), care nu este specific istroromân, dar are unele particularități față de același obicei practicat în mai multe regiuni ale Croației. Ține de ritualurile precreștine existente în mai multe țări, de alungare a spiritelor rele ale iernii. În prezent
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
această impresionantă întreprindere, dusă la bun sfârșit în 2010, i-a avut în ultimul deceniu ca redactori responsabili pe Marius Sala și M. În aceeași direcție de cercetare se înscrie o altă lucrare fundamentală: "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", apărut în 1974, în care, pe lângă cuvintele moștenite din latină și unele împrumuturi din limbile vecine, o atenție deosebită este acordată cuvintelor autohtone, atestate în texte slavone și latine medievale începând cu secolul al X-lea
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
dusă la bun sfârșit în 2010, i-a avut în ultimul deceniu ca redactori responsabili pe Marius Sala și M. În aceeași direcție de cercetare se înscrie o altă lucrare fundamentală: "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", apărut în 1974, în care, pe lângă cuvintele moștenite din latină și unele împrumuturi din limbile vecine, o atenție deosebită este acordată cuvintelor autohtone, atestate în texte slavone și latine medievale începând cu secolul al X-lea. Contribuția lui M.
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Antologie, introducere, ediție îngrijită și note de G. Mihăilă și Dan Zamfirescu, București, 1969; "Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi", București, 1972; "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești", București, 1973; "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", București, 1974; "Cultură și literatură română veche în context european." "Studii și texte", București, 1979; "Studii de lingvistică și filologie", Timișoara, 1981; "Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
îngrijită și note de G. Mihăilă și Dan Zamfirescu, București, 1969; "Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi", București, 1972; "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești", București, 1973; "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", București, 1974; "Cultură și literatură română veche în context european." "Studii și texte", București, 1979; "Studii de lingvistică și filologie", Timișoara, 1981; "Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea - al XVIII
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
legume, urmată de livada de pomi fructiferi. Curtea este închisă aproape ca o cetate, cu poartă înaltă din blană de brad sau stejar și zid de piatră. Ferestrele sunt ferecate cu obloane de lemn gros cu balamale metalice. La începutul sec. al XX-lea gospodăriile locuitorilor din această zonă prezintă așezarea cu case risipite pe coamele dealurilor, printre fânețe, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului fiind ocupațiile de bază ale locuitorilor. Caracteristică zonei este casa cu moară, constituită din cameră de locuit
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
fructe fermentate), țuică, șură cu grajd, cămară pentru unelte, cotețe de porci, cuptoare de uscat fructe în livada gospodăriei. Gospodăria se închide cu poartă înaltă și deține cel mai adesea fântână cu roată. Această zonă viticolă se caracterizează spre sfârșitul sec. al XVIII-lea prin gospodăria cu curte simplă, caracteristică așezărilor răsfirate. Casa prezintă două camere de locuit, cămări, pridvor pe trei laturi și pivniță. Sistem de încălzire: vatră liberă cu ploatăn - cuptor de pâine în tindă, șură cu grajd, fânar
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
și pridvor pe două laturi, cuptor de pâine, cu vatră, șură cu două grajduri și colnă, piuă de ulei, presă cu pene, fânar, două cotețe de porci, poartă înaltă și gard din șipci de brad fântână cu roată. La începutul sec. al XIX-lea forma cea mai des întâlnită este gospodăria cu curte simplă, casă cu cameră de locuit, tindă și pridvor la fațadă, cuptor de pâine cu „băbătie” (sistem care apără acoperișul de scântei); șură cu grajd și colniță, cămară
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
de graniță, a căzut victima marii prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea - al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă. Din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea încep să apară documente istorice ce fac referire la Mănăstirea Lainici. Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici, în 1780, și se pomenește într-un sinet în care donează mănăstirii o moșie. El adună de pe văile munților
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
construcție, acesta fiind muchia unui deal de piatră. În septembrie 1939 se pune piatra de temelie a bisericii, săpându-se fundația. Din nevoie de bani s-a organizat în comună un cor mixt care împreună cu fanfara Ghelarului (înființată la sfârșitul sec. al XIX-lea) a făcut un tur al țării, pe la marile întreprinderi pentru a strânge banii necesari construcției. Până în anul 1945 zidurile bisericii erau înălțate la cota 3m. În perioada 1945-1955 lucrările la biserică s-au oprit datorită prigoanei comuniste
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
, poreclit "Oaie Seaca", a fost Domn al Țării Românești între iunie 1568 - aprilie 1577, cu o scurtă întrerupere în primăvara lui 1574). Este fiul lui Mircea al III-lea și nepot al voievodului Mihnea cel Rău, așa cum apare în tabloul de familie din
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
relatata de Maciej Stryjkowsky care, în călătoria s-a, a văzut capul nefericitului Vintilă, domnitorul de 4 zile . Revenit pe tron impune noi biruri, printre care și birul pe oile sterpe, de la care i se trage și porecla de "Oaie Seaca" cu care a rămas în memoria urmașilor. În 1576 un grup de 70-80 de boieri (40 după opinia lui A.D. Xenopol), nemulțumiți, se duc la Murad al III-lea să ceară o anchetă în țară privind abuzurile domnitorului. Sultanul, în
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
a fost transferată convențional la 25 decembrie. Paștele este serbat de armeni în aceeași zi cu românii, deși conaționalii lor din celelalte țări îl serbează decalat, după calendarul Bisericii Catolice. Așa s-a procedat și în România pînă la sfîrșitul sec. XIX, cînd armenii de aici, ca să nu existe încă un motiv de a fi considerați eretici din cauza sărbătoririi separate a Învierii Domnului, au cerut și au obținut de la Patriarhul Suprem al armenilor această derogare, de atunci încoace respectată. De Crăciun
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
breslelor din Moldova, Bucovina și Transilvania se prevedea, de asemenea, ca membrii "frăției" respective să-i felicite de Paște pe conaționalii lor, trecînd din casă în casă și cîntînd Tatăl nostru și Hristos a înviat. Deși trecuseră la catolicism pe la sfîrșitul sec. XVII, armenii din Transilvania continuau, totuși, să-și păstreze vechile datini cu care veniseră ca ortodocși: sărbătorile religioase, cîntecele liturgice, zilele de post, odăjdiile bisericești etc. Abia la 26 martie 1763 au hotărît, în cadrul unei adunări generale, să adopte ritualul
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
de episcopul Eusobius de Nicomedia în ritul arian, rit care nu recunoștea natura divină a lui Iisus Christos. Cert este că împăratul Constantin cel Mare a sprijinit creștinismul în imperiu pentru a respecta credința mamei sale, Helena. Atunci, la începutul sec. al 4-lea, Nicomedia a atins maxima sa importanță și bogăție. Cu două secole înainte, pe timpul împăratului Traian (98-117 e.N), guvernatorul Plinius cel Tânăr lăuda monumentele orașului: senatul, forul și templul zeiței Cybele. După fondarea Constantinopolului (330 e.N.), Nicomedia
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, între 1204 și 1240. In final orașul a fost recuperat de bizantinul Ioan al III-lea Vatatzes, împărat de Niceea. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul a căzut în stăpânirea turcilor selciukizi. Incă pe atunci se redusese la o locuire numai pe acropolis, într-un patrulater fortificat cu laturile de 200-300 de metri lungime și circa 150 de
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]