8,304 matches
-
pe fata ta. Își șterge fața cu un colț al păturii. Aburii beției încep să se risipească. Ciudat, își aduce perfect aminte ce au discutat el și ră posatul lui socru cu mulți ani în urmă, însă nu reușește să smulgă din întunericul minții ce a făcut aseară. Oftează descurajat. Cu tatăl Vipsaniei s-a înțeles neașteptat de bine. Pentru mulți a fost o surpriză mai mult sau mai puțin plăcută să constate că omul nou al epocii revoluționare și moștenitorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
leagă cu o panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui chiar și cu barba de o zi. Doar circumstanțe grave sau dureroase l-ar scuti de această forma litate neplăcută, devenită un fel de datorie de stat. — Gata! anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai rămas am să le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tu ești un erou, murmură un pic crispat. Nici măcar nu minte. În bătălia de la mlaștinile Volcaean, Plautius Silvanus și-a asigurat o glorie eternă. Bazându-se numai pe câțiva centurioni răniți, a restabilit disciplina și tenacitatea soldatului roman și a smuls victoria unei înfrângeri aproape sigure. Lipsa de entuziasm a interlocutorului său nu-l demobilizează pe senator. Exclamă cu patos: — Suntem cu toții mândri de tine! Tiberius Nero se forțează să adopte o mină binevoitoare. Cu siguranță, fiul Urgallaniei nu s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că religia, ca instituție oficială, reprezintă un aspect major al relației în continuă schimbare dintre Roma și imperiul său. De aceea trebuie păzită cu strășnicie. Într-un târziu, Germanicus rostește, cu un suspin: — Am fost și la Delphi... Herodes tresare, smuls din visare. — Te-ai dus să consulți oracolul? Și-mi spui asta după ce adineaori ai făcut o adevărată profesiune de credință? ar vrea să-l întrebe, dar se stăpânește. — Mda... ca tot omul, mărturisește celălalt, cu jumătate de gură. S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
monument celebrează întoarcerea principelui după ce a subjugat Spania și a pacificat Galia, scena aceasta simbolizează venirea eroului acasă, pe pământul Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zadar s-a tânguit Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în genunchi și a îmbrățișat picioarele împăratului în văzul întregii Curți. Degeaba. Atât Augustus, cât și bărbată-său au rămas de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria în picioare și i-a scris și lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare bătrânul Pollio, bunicul fetiței, de ce n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acasă dacă moare pe pământul geților. Schimbă-i măcar locul de exil. E bolnav. Principele se închide într-o tăcere îmbufnată. Îl zărește pe Tiberius în spatele său și-i dă sulul: — Citește-l și fă ce crezi cu el. Își smulge toga din mâna bătrânului și o pornește mânios spre trăsurică. Mormăie printre dinți: — Cât trăiesc eu, o să-și vadă țara, casa și nevasta doar în vise. Se întoarce pe jumătate către Fabius și Marcia și-i amenință cu degetul: Voi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și pe mine mă urăști pentru că sunt născută din cerescul lui sânge... Cei prezenți se foiesc neliniștiți. Nici unul nu are curajul să se uite la cele două femei. Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă un răspuns neobișnuit. Se apropie de ea și o scutură cu putere de mână: Dacă nu domnești încă nu înseamnă neapărat că ești jignită, fetițo, și nici nu-ți dă dreptul să mă insulți pe mine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grase care-și croiesc drum încet, în jos, pe obrajii mei. Capitolul șapte Jemima Jones n-are o zi prea bună. Aseară norul aducător de ploaie a urmărit-o până acasă: i-a adus lacrimi în ochi și i-a smuls speranțele din inimă. S-a târât în josul străzii, conștientă de faptul că oamenii se uitau la ea, dar nu-i păsa dacă se uitau la dimensiunile sau la lacrimile ei. Nimeni nu îndrăznea s-o întrebe ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Interne o telegramă semnată de către domnii Luca Oancea, președinte al Consiliului General al județului Constanța, și Dimitrie Butărescu, vicepreședinte, în cuprinsul acesteia arătându-se că "domnul prefect de Constanța (...) i-a terorizat și amenințat pe o parte din consilierii județului, smulgându-le demisiile"2860. Din această cauză, în opinia celor doi semnatari ai telegramei, aceste demisii "nu aveau nici valoare morală, nici legală"2861. Urmare a raportului înaintat de către prefectul județului Constanța, "prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1 194 din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mână rece. O vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasă a petrece Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere; Iar când te văd zâmbind copilărește, Se stinge-atunci o vieață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înainte-ți răsturnat-ai val-vârtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji? Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iară, Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nțelese, pline de-nțelesuri - Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O ceas al tainei, asfințit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
exprimă adânca recunoștință față de bunătatea seniorului. Nu e nevoie să-mi mulțumești. După cum am mai spus, acum că ne construim o corabie a noastră, avem și noi câte ceva să vă cerem! zâmbi seniorul Shiraishi zeflemitor. Voiau ca marinarii spanioli să smulgă guvernatorului Nuevei España promisiunea că-și vor trimite vasele pe domeniul Stăpânului multă vreme de aici înainte. Stăpânul avea de gând să obțină permisiunea naifului și să construiască un port comercial care să rivalizeze cu Nagasaki din Kyushu. Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie și că acea corabie avea să le hotărască soarta întru totul îl lovi pe samurai drept în inimă. Simțea că viața liniștită pe care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască el Stăpânul așa o corabie!” Ca simplu ostaș, samuraiul îl văzuse pe Stăpânul care locuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse cuvintele samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred că un ocean nesfârșit de ape ca ăsta se întinde până în Nueva España. Probabil că Matsuki nu-l auzi, căci rămase nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se aplecă peste el și-l ucise cu un puntillo. Mulțimea trecu peste barrera și-l Înconjură pe toreador; doi bărbați Îl ținură cât Îi tăie cineva coada. Apoi Începu s-o fluture-n aer și un puști i-o smulse și fugi cu ea. L-am văzut la cafenea după ce totul s-a terminat. Era foarte mic de statură, cu o față măslinie, destul de beat, și zicea că, În definitiv, nu-i ca și cum i s-ar fi Întâmplat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hai Înapoi la hotel. Apoi s-a auzit din nou muzica și el a sărit În sus, s-a depărtat de mine Învârtindu-se și a-nceput din nou să danseze. L-am apucat de braț, dar el s-a smuls și mi-a zis: — Of, lasă-mă-n pace, că n-oi fi taică-miu. M-am Întors la hotel și Maera era pe balcon, așteptând să vadă dacă-l aduc Înapoi. Când m-a văzut, a intrat Înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atât de frumos era. Niciodată nu mai existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bușteni, și imediat după ei, se formase un bazin adânc. Merse pe fâșia pietroasă de lângă malul cu mlaștina, până ajunse În locul cu apă mică. În stânga sa, unde se termina pajiștea și Începea pădurea, văzu un ulm mare, scos din rădăcini. Smuls de vreo futună, acum zăcea răsturnat În pădure, cu rădăcinile pline de praf și noroi, cu iarba crescând printre ele, ținând malul deasupra râului. De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]