55,270 matches
-
Din spatele canapelei, de sub masă și din coridorul întunecos ce ducea spre bucătărie apărură vreo douăzeci de mogâldețe, niște copii bătrânicioși ai fi spus, unii cu trăsături mongoloide, alții cu gura strâmba și ticuri nervoase oribile. Nu păreau agresivi, dar numai spectacolul lor sinistru o făcu, de data asta, să își piardă cunoștință cu adevarat. Când se trezi din acel scurt leșin nu putu să distingă decât figură unui băiat de vreo doisprezece ani, cu sprâncene extrem de groase și împreunate deasupra unui
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Și atît de ovreiasca, încît mi-a amintit prin transpunere de Marcel Iancu! Cum se mai răzbuna elementele bastarde ale unei rase pentru că nu au fost luate în seamă". Această "Walkyrie excepțională" (astfel aprecia ea însăși un personaj dintr-un spectacol de operă dirijat de Furtwängler), prietena o vreme cu Nae Ionescu (la Băneasa se găsea vila filosofului), nu se dă în lături a admira nazismul incipient, în manifestările căruia își va fi oglindit propria năzuința similimasculină, de autoritate și dominație
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Băneasa se găsea vila filosofului), nu se dă în lături a admira nazismul incipient, în manifestările căruia își va fi oglindit propria năzuința similimasculină, de autoritate și dominație. Iată impresiile Cellei, din iulie 1937, cînd participa la o serie de spectacole muzicale de la Bayreut: În timpul pauzelor oamenii se îmbulzesc în fața unei ferestre la etaj și toată lumea strigă în cor: ăwir wollen un-ser Führer-se-henă pînă cînd acesta deschide fereastră și salută cu brațul ridicat, fără ostentație, cu o expresie de bunătate fermecătoare
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
îmbulzesc în fața unei ferestre la etaj și toată lumea strigă în cor: ăwir wollen un-ser Führer-se-henă pînă cînd acesta deschide fereastră și salută cu brațul ridicat, fără ostentație, cu o expresie de bunătate fermecătoare pe chipul sau blînd. Asista la toate spectacolele din lojă doamnei Siegfried Wagner, împreună cu Blomberg și Goebbels, care are o figură nervoasă, bruneta, slabă și atrăgătoare. Lumea e pasionată de Führer. La sfîrșitul pauzelor oamenii rămîn în picioare privindu-l pînă la ridicarea cortinei. Viața e ușoară și
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror "semantică" îl inspiră, transpunîndu-i-se în verb cu o aură de obiectivitate secret-autoritară și absolutorie. Personalitatea creatoare însăși e modelată de obiectivitatea
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Scriitorilor, să lucreze ca redactor-șef adjunct la Nouăzeci, supliment al revistei Luceafărul (1990-1993) și ca redactor la ziarul Adevărul (1994), să colaboreze cu poeme și eseuri la multe alte publicații, să pregătească, împreună cu regizorul Alexander Hausvater textele pentru două spectacole de teatru de mare succes ("...au pus cătușe florilor" de Fernando Arrabal și La țigănci de Mircea Eliade). A reușit, totodată, să-i farmece pe mii de cititori cu un mod nemaiîntâlnit de a scrie poezie în limba română, să
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
surorile ei -, Michael Caine a remarcat o interesantă schimbare de optică: pe vremuri se spunea "Oscarul e cîștigat de...", acum se spune "Oscarul îi revine lui..." Pentru că toate sînt relative, inclusiv Oscarurile. Importanți nu sînt atît cîștigătorii; important e că spectacolul, cum remarca un invitat, iradiază o energie pozitivă; important e ca statueta să fie privită cu o oarecare detașare (așa cum a încercat s-o facă Almodovar, laureatul celui mai bun film străin - Totul despre mama, pe care, din păcate, nimeni
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
de bună credință trebuie să recunoască că, deși sub alte raporturi, perioada de până la 1989 era restrictivă, sub aspectul participării României și a românilor la dialogul cultural european și internațional, noi, românii, întotdeauna cunoscuți pentru apetitul lor pentru carte sau spectacolul muzical-artistic de calitate, am avut, în general cu greutăți, posibilitatea de a cumpăra, în traducere românească, cele mai reprezentative lucrări ale literaturii și chiar și filozofiei universale, adesea tipărite în chiar anul publicării lor în țara de origine sau, oricum
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
cruzimea morții, poeta stabilește un numitor comun cu experiența erotică. Moartea în chip de violență nu e decît o metaforă criptată a Erosului. "Pasărea tăiată" alcătuiește secvența memorabilă a unui Eros trăit la nivel dramatic, tăvălit în sînge, agrementat cu spectacolul torturant al unei execuții savante. E o deflorare atît fizică precum și psihică, împinsă în hiperbolă. Nu întîmplător, autoarea își simte trupul ca un mediu al legăturii dintre capul și corpul zburătoarei sacrificate: M-au ascuns bătrînii, după obicei,/ Să nu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol: Stau păpușile-atîrnate, fire care nu se văd/ De scufie și de brațe le-au legat frumos de sus,/ Dedesubt e păpușarul ce din cînd în cînd le mișcă/ Și în locul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
au fost fascinaț Pornografii, stăride fapt și alianțe În ultimele săptămîni politica internă a coborît atît de mult la nivelul faptului divers, încît sînt editorialiști care încearcă să aducă faptul divers la nivelul politicii. Între criza din coaliție și un spectacol porno la Sexy Club, Cristian Tudor Popescu alege comentarea consecințelor celui de-al doilea, ajungînd la un scenariu epistolar apocaliptic în care, potrivit editorialistului, prozator SF, fiul i-ar putea propune mamei, de ziua ei, un vibrator de uz intern
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
Club, deja faimosul Constantin, omul acuzat de foste angajate ale acestui local că le-ar fi obligat să se prostitueze. La Sexy Club, spun mai multe ziare, unele probînd cu imagini de la fața locului, s-a depășit orice măsură în privința spectacolului sexy, ajungîndu-se la scene în care pornografia pălește în fața actului porno, pe viu. * Dacă ceea ce se întîmplă la Sexy Club nu va fi interzis, atunci cu siguranță că scenariul lui Cristian Tudor Popescu va avea, mai devreme sau mai tîrziu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
rimează, ca două superproducții cu mii de figuranți. În prima Ioană - hollywoodiană - din istoria cinematografului (jucată de o celebră cîntăreață de operă a vremii, Geraldine Farrar) și datorată lui Cecil B. De Mille, în 1917, cronicarii au văzut, îndeobște, "un spectacol de mase cu funcție propagandistică (pro Aliați)"! Între aceste coperți, întîmplarea face ca nici unul dintre destul de numeroasele filme despre Ioana d'Arc să nu facă, într-adevăr, dată, indiferent de numele implicate (Robert Bresson, Otto Preminger, Michèle Morgan, Jean Seberg
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
de corect: un César pentru costume și un César pentru sunet ! Atît și nimic mai mult. Și totuși! Ține de performanța regizorală modul în care Besson reușește să combine scenele de masă (admirabil filmate și montate), răspunzînd gustului declarat pentru spectacolul de reconstituire istorică, cu momentele de "umanizare" intimistă plantate în plină frescă. Ține de performanță și modul în care regizorul a izbutit o construcție solidă, cu un ritm susținut, și cu trei linii melodice: una paradisiacă, solară, ingenuă (copilăria și
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice. După cum se știe, Institutul Internațional de Teatru, înființat în 1948 la inițiativa UNESCO și a unor personalități de seamă din domeniul teatrului, este cea mai importantă organizație internațională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului, având relații oficiale de consultare și asociere cu UNESCO. ITI urmărește "să încurajeze shimburile internaționale în domeniul cunoașterii și practicii artelor scenei, să stimuleze creația și să lărgească cooperarea între oamenii de teatru, să sensibilizeze opinia publică pentru a lua
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
Marina Constantinescu Uneori, atmosfera unei premiere oficiale devine irespirabilă: prea multă ipocrizie, prea multe energii negative, prea multă atenție acordată mondenității în sine și prea puțină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație. După aceea, unii, eliberați de un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație. După aceea, unii, eliberați de un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții, după cîteva spectacole, cad în extrema cealaltă, rezultat al rutinei: turația motoarelor se reduce considerabil, pot apărea tușele groase, distorsiunile, spre chinul regizorului. Prefer să sparg și eu cîteodată obișnuința premierelor și să văd noile producții în săli "normale" și neobositoare din punctul
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
regizorului. Prefer să sparg și eu cîteodată obișnuința premierelor și să văd noile producții în săli "normale" și neobositoare din punctul de vedere al protocolului. Așadar, căutînd în programele teatrelor reprezentații pe care le-am amînat, am descoperit titlul unui spectacol despre care nu aveam știință: O zi din viața lui Robinson Crusoe, Teatrul Național din București, sala Atelier. M-a nedumerit puțin faptul că secretariatul literar, care de obicei ne informează prompt despre orice proiect, forma de lucru în care
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
petrec o sîmbătă seară în compania unui Robinson Crusoe teatralizat și nepopularizat, uitat pe insula lui pustie. Și am avut numai surprize bune. În primul rînd, sala a fost plină ochii, iar publicul extrem de receptiv. În al doilea rînd, regia spectacolului este semnată de un iscusit om de teatru, unul dintre personajele cu contribuții majore la reușita unei montări, omul "umbrelor" din regizoratul tehnic: Vlad Stănescu, regizor și tehnic al Teatrului Național din București, omul care transformă în realitate visul de peste
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
majore la reușita unei montări, omul "umbrelor" din regizoratul tehnic: Vlad Stănescu, regizor și tehnic al Teatrului Național din București, omul care transformă în realitate visul de peste noapte al unui creator și cel care veghează ca, odată ieșit la rampă, spectacolul să meargă în condiții bune. Un fel de tată adoptiv, grijuliu și tandru cu toți copiii care apar în viața lui. Acum cîțiva ani, Vlad Stănescu a absolvit secția de regie-teatru a unei Universități particulare cu spectacolul Emigranții de Mrozek
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
ieșit la rampă, spectacolul să meargă în condiții bune. Un fel de tată adoptiv, grijuliu și tandru cu toți copiii care apar în viața lui. Acum cîțiva ani, Vlad Stănescu a absolvit secția de regie-teatru a unei Universități particulare cu spectacolul Emigranții de Mrozek: un debut oarecum timid și plin de multe precauțiuni. Această a doua montare se situează cu adevărat în zona profesionalismului, bucurîndu-se de suplețe și de un aer bine oxigenat la toate palierele. Încă din foaier, strigătul unor
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd să o păstrezi, ca și pe Robinson-ul din tine. Evoluțiile actoricești ale lui Alexandru Georgescu (Robinson) și Ovidiu Moldovan (Vineri) sînt, într-un fel, surprinzătoare. După mai bine de zece ani, lui Ovidiu Moldovan i s-a încredințat un
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
de primă linie. A simțit vibrațiile acestui personaj și a rezonat cu el. Alexandru Georgescu alternează forța intempestivă a unui marinar rătăcit în pustiu cu spiritul ludic salvator, modelator al situațiilor. O zi din viața lui Robinson Crusoe este un spectacol cu farmec, simplu, curat și onest, care merită a fi văzut, deși se pare, că teatrul nu se prea mîndrește cu el din moment ce nu i-a organizat măcar premiera ce o merita (oricum, programul de sală însoțește cu eleganță montarea
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
deși se pare, că teatrul nu se prea mîndrește cu el din moment ce nu i-a organizat măcar premiera ce o merita (oricum, programul de sală însoțește cu eleganță montarea și semnalează programul în care se include: "Inițiative actoricești".) Greșește. Sînt spectacole însă, față de care ar trebui să manifeste rezerve. Și nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Versiunea scenică: Ovidiu Moldovan. Regia: Vlad Stănescu. Muzica
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
peste doi-trei ani, occidentalii vor face ordine, intervenind în România (ca și în întreg Estul Europei), încît, după încheierea studiilor printr-un doctorat, se va reîntoarce în țară. Aici, la Paris, își vedea, în continuare, de preocupările ei teatrale, înjghebînd spectacole de avangardă (a pus în scenă o primă tentativă teatrală a lui Eugen Ionescu) și încercîndu-se chiar în regia de film, deocamdată documentar. Dar, treptat, apolitica se transforma în contrariul ei. Firește, urma cursuri la Sorbona. Dar trezirea ei la
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]