4,293 matches
-
reprezentativă, aproximativ 900.000 de persoane au început cursul de suedeză pentru vorbitori de limbă engleză oferit de Duolingo. În mod oficial, suedeza este limba principală a Suediei. Deși a fost pentru mult timp utilizată în guvernul local și al statal și a fost prezentă în majoritatea sistemului educațional suedez, ea a rămas în mare parte o limbă primară "de facto", fără niciun statut oficial. O propunere pentru o lege mai largă, care ar fi desemnat suedeza ca limba principală a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
jumătatea secolului XIX, alți istorici (precum francezul Georges Bensoussan) subliniază și ei faptul plin de semnificații că națiunea germană a fost strânsă laolaltă în 1871 de niște politicieni, și așa s-a întâmplat, de altfel, întotdeauna în istoria laxelor forme statale federalizatoare pe teritoriile germanofone, neexistând așa, cum s-a întâmplat în Franța, de exemplu, un moment de simbolism național unificator și egalizator, precum revoluția: națiunea n-are ce celebra ca moment în care s-a unificat "de jos" (cum e
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Chronica Nestoris" sau "Povest vremennîh let" („Povestea anilor care au trecut”) - redactate între secolele XII-XIV -, menționează pe teritoriul Transilvaniei, al Crișanei și în zonele învecinate, spre vest, prezența unor grupuri de blachi, „blazi” sau vlahi, mai puțin existența unor formațiuni statale românești anterioare începutului procesului de extindere spre est a regatului Ungaria. Aceasta în pofida faptului că Anonymus și cronica nestoriană prezintă chestiunea totuși mai nuanțat (liderul transilvan Gelou (sau Gelu), un ""blachus"" potrivit cronicarului notar Anonymus, este prezentat ca lider al
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
începutului procesului de extindere spre est a regatului Ungaria. Aceasta în pofida faptului că Anonymus și cronica nestoriană prezintă chestiunea totuși mai nuanțat (liderul transilvan Gelou (sau Gelu), un ""blachus"" potrivit cronicarului notar Anonymus, este prezentat ca lider al unei formațiuni statale cu teritoriu destul de mare). Cronicile cele mai vechi păstrate, a lui Anonymus și a lui Símon de Kéza (circa opt decenii mai târziu), chiar dacă s-au inspirat din izvoare interne, regale arpadiene (după cum a stabilit exegeza istoriografică maghiară, v. de
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
al Ungariei (1172-1196), prin atingerea zonei centrale a Carpaților Meridionali. Cucerirea s-a consumat în trei sau patru etape principale, prin avansarea treptată, dinspre vestul spre sud-estul Transilvaniei, a fortificațiilor de graniță. Aceste întărituri, datorate gepizilor, care au avut organizare statală bine configurată în Transilvania, întărituri menționate în izvoare ca indagines, gyepũ sau presaka (prisăci), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină, română), clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
care era partea austriacă. În această perioadă, s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor, șvabilor, slovacilor, sârbilor, croaților (în Banat) și, spre sfârșitul secolului XIX, chiar a sașilor, datorita unei puternici politici de maghiarizare implementata de autoritățile maghiare, urmând modelele statale și politicile naționale uzuale în acea vreme în Europa (Franța, Germania). În paralel și independent față de politicile naționale, locuitorii Imperiului Austro-Ungar și a Transilvaniei participau la dezvoltarea economică intensă a acelei perioade și beneficiau de avantajele unei administrații publice relativ
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
primit vestea morții fratelui său, care l-a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până în secolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Austriei, cu denumirea oficială "Regatul Galiției și Lodomeriei" (). Purtând titlu "Rex Galiciæ et Lodomeriæ", diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei ungare — pentru a controla teritoriile cucerite. În 1861 Galiția a primit autonomia cu parlament statal și guvern local în Liov. În 1867, după crearea monarhiei dualiste, (Regatul Galiției și Lodomeriei a rămas în Imperiul Austriac), autonomia a fost mai extinsă. Guvernul austriac a garantat că guvernatorii vor fi aleși din populația locală. Parlamentul a avut
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
la data de 11 noiembrie 1918. Această dată este sărbătorită actualmente ca Ziua Independenței. Contemporanii au numit statul polonez din perioadă înterbelică "A doua Republică" (în poloneză "II Rzeczpospolita"). Această denumire este folosită pentru a arăta continuarea Primei Republici — uniunea statală între Polonia și Lituania. Începutul ei a avut loc la data de 11 noiembrie 1918, când Józef Piłsudski a primit conducerea militară în Varșovia și, apoi, trei zile mai târziu, pe 14 noiembrie, când a primit și conducerea civilă. Două
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
spațiul Schengen. Din 2009 până în 2012, Jerzy Buzek, fostul prim-ministru, a fost ales Președinte al Parlamentului European. Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre care 440 km reprezintă o frontieră maritimă (coasta Mării Baltice, care nu formează frontiera statală, are o lungime de 528 km). Vecinii Poloniei sunt: După suprafață, Polonia ocupă locul 9 în Europa și 69 în întreaga lume. De la nord la sud Polonia se întinde pe o lungime de 649 km sau 5°50'. Acest fapt
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
deține această funcție maxim 10 de ani (două mandate). Președinte al Poloniei este Andrzej Duda. Conform Constituției, Președintele este reprezentantul suprem al statului în relațiile interne și externe, este comandantul Forțelor armate ale Republicii Poloneze, garantează inviolabilitatea și indivizibilitatea teritorului statal, precum și respectarea Constituției. Principalele sale atribuții sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internaționale, numirea judecătorilor, acordarea cetățeniei sau folosirea dreptului de clemență. Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală este Consilul Siguranței Naționale ("Rada Bezpieczeństwa Narodowego
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Republicii Poloneze, garantează inviolabilitatea și indivizibilitatea teritorului statal, precum și respectarea Constituției. Principalele sale atribuții sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internaționale, numirea judecătorilor, acordarea cetățeniei sau folosirea dreptului de clemență. Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală este Consilul Siguranței Naționale ("Rada Bezpieczeństwa Narodowego"). În cazuri importante pentru interesul statului, Președintele poate convoca Consiliul Cabinetului ("Rada Gabinetowa") - o ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar al Președintelui, care îl ajută în executarea îndatoririlor
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
mai importantă sarcină economică în viitor este pregătirea economiei pentru a permite Poloniei să îndeplinească criteriile necesare pentru adoptarea euro ca monedă națională. Cea mai mare companie care lucrează în transportul feroviar este gruparea Polskie Koleje Państwowe S.A. ("Căile Ferate Statale Poloneze"), compusă din 17 companii autonome, dintre care cele mai importante sunt: În câteva voievodate se creează companii autonome PKP S.A. împreună cu organele administrației locale, de exemplu "Koleje Mazowieckie" ("Căile Ferate Mazoviene") în voievodatul Mazovia. În Trioraș și Varșovia există
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal. Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma. Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în hinterlandul Histriei, având capitala la Argedava, iar
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele. Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie. La romani apare sub numele de Minerva.
Atena (mitologie) () [Corola-website/Science/296862_a_298191]
-
dacice scoase la lumină în zona Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru. Bogăția descoperirilor arheologice (relicve, inscripții etc.) este dovada locuirii neîntrerupte a zonei de către daco-romani, care mai tarziu au format Principatul Țară Românească, prin unirea cnezatelor și voievodatelor (primele organizări statale) în secolele XII-XIV. Încă de la întemeire, la sfârșitul secolului al XIV-lea, sub domnia lui Basarab I, multe așezări și orașe au prins viața până în secolul XVI, cum ar fi Snagov, Chitila, Afumați sau Tâncăbești și care au supraviețuit până în
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
a gasconei (devenită din 1990 limba oficială a văii). Rămâne în uz și în Gibraltar, dar acolo doar limba engleză este folosită oficial. este la fel vorbită (neoficial) în Andorra, unde doar limba catalană se bucură de statutul de limbă statală. Este și una dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Există comunități vorbitoare de spaniolă și în alte state europene: Elveția, unde castiliana este cea mai vorbită limbă minoritară, Regatul Unit, Franța și Germania. Majoritatea vorbitorilor limbii spaniole
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
colonii spaniole, iar acum este în curs de revitalizare datorită migrației umane din America Latină. Este cea mai studiată limbă străină în școlile Statelor Unite. Deși Statele Unite ale Americii nu au desemnat nicio limbă drept oficială, spaniola este recunoscută formal la nivel statal în New Mexico, unde este vorbită de către 30% de locuitori, și rămâne limba principală în Puerto Rico. În speță, SUA ocupă poziția a cincea pe lista țărilor cu cea mai numeroasă populație hispanofonă din lume. Deși spaniola a fost limbă oficială
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
-lea Porfirogenetul (913-959), "De administrando Imperii"). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă "Moravie Magna", care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi. Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. Profitând
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
Maghiarii și-au extins statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, Carol Robert de Anjou a luat tronul. Fiul său Ludovic a pus capăt anarhiei, a extins statul maghiar și a creat o uniune statală maghiaro-polonă. Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică și militară, care îl va transforma în centru de rezistență anti-otoman. După bătălia de la Mohacs, partea centrală a Ungariei este supusă Imperiului Otoman. În partea nord vestică va guverna o dietă
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
Buda, 16 pe partea Pest, iar una 1 pe insula Csepel situat între cele două părți. Consiliile locale - exclusiv între consiliile locale din Ungaria - au derptul la autodenumire. În acest fel sectoarele au două denumiri oficiale: unul fiind denumirea administrativă statală "(ex. Sectorul III al Capitalei Budapesta)", iar cealaltă denumirea administrativă consilială "(ex. Óbuda-Békásmegyer)". Budapesta este din 1993 al doilea sediu al Arhiepiscopiei de Esztergom, care de atunci poartă titulatura "Archidioecesis Strigoniensis-Budapestinensis" (Arhidieceza de Esztergom-Budapesta). Arhiepiscopul de Esztergom-Budapesta are totodată titlul
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
și în principatele române, sau denumiri precum Blahnița, Vlăhița, Vlăsia sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau Bulgarii. Toate aceste formații statale prevoievodale pot cel mult fi denumite „state medievale pre-românești”. Despotatele Vidinului, Tărnovei și Dobrogei, provenite din destrămarea Țaratului Vlaho-Bulgar, erau deasemenea multinaționale, „Vlahii” fiind doar una din componentele populației acestor state. Marile Puteri vecine Țărilor Române: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Wasilo din Cracovia, fost duhovnic al reginei Elisabeta, sora lui Cazimir cel Mare și mama lui Ludovic de Anjou. Odată cu urcarea la tron a lui Petru I Mușat , Moldova a făcut pași importanți în direcția afirmării internaționale și a organizării statale. Noul domnitor a inițiat o politică de apropiere cu Polonia, dar și cu Țara Românească. În 1387, printr-un act omagial, la curtea de la Liov a regelui Vladislav al II-lea al Poloniei și a soției sale, Jadwiga, l-a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în românește doar Bugeacul, turcesc din 1484). De acum încolo, nu se mai poate vorbi de state medievale românești (mai ales că Evul Mediu este teoretic terminat din momentul când Turcii au intrat în Constantinopol) ci de "state" (sau "formații statale") "cu populație românească", a căror istorie proprie se încheie, pentru Moldova și Țara Românească, prin Unirea Principatelor din 1859, iar pentru Transilvania prin anexarea sa la Regatul Ungariei în 1867, odată cu instituirea dublei-monarhii Austro-Ungare. Din 1856 încoace pentru Moldova și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
trei benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine începând de la lance în verde, alb și roșu. În forma sa actuală, el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial începând cu 1 ianuarie 1948. Prima entitate statală care a utilizat tricolorul italian a fost "Repubblica Cispadana" (Republica Cispadană) în 1797, după ce armata victorioasă a lui Napoleon a traversat Italia. În această perioadă, mai multe mici state republicane de inspirație iacobină au înlocuit vechile state absolutiste și aproape
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]