6,757 matches
-
rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
referințele „urmuziene” prezente în comentariile lui Boz, merită evidențiată, cu deosebire, o observație surprinzătoare din capitolul despre Bacovia: „Nu cunosc în linia aceasta a explorărilor tragice din literatura noastră decît pe unul care să se fi întors cu aceeași stranie strălucire în ochi din călătorii subpămîntene: Urmuz”. Despre Arghezi, Boz scrisese un articol amplu în primul număr din Ulise (15 mai 1932): „Glosse la poezia «Florilor de mucigai»”. Comparația între arghezienele Tablete din Țara de Kuty și Urmuz va face carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de două ori în sud, în Kagoshima, unde locuiau bunicii, dar acum călătoreau pentru prima oară spre nord. Pe cerul albastru se vedeau câțiva nori ca de vată. Un vânt ușor unduia crengile copacilor. Frunzele adiate de vânt aveau o strălucire argintie. Până și munții Nasu sclipeau în razele soarelui. — Tomoe, aici începe prefectura Tōhoku, spuse Takamori. Intrăm în zona de nord. — Vezi să nu scapi înghețată pe pantaloni. — Ce bine că am plecat din Tokyo. Orașul acela contractează inimile. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care avea o strălucire uluitoare. Îi apăsa același gând. Cele trei zile care au urmat descoperirii lui Endō au fost foarte agitate. Proprietarul hotelului lor i-a condus chiar în seara respectivă la secția de poliție din Yamagata, unde un polițist i-a înștiințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
frică. Chiar și puștii dintr-a șasea. Părea a zîmbi doar foarte rar și pîndea pe coridoarele clădirii, cu părul de culoarea oțelului Încadrîndu-i chipul ca un coif, cu fruntea Înălțată și privind la mică distanță Înaintea ei, cu o strălucire teribilă În ochi. În vreme ce ne uitam cum se răsucea mînerul ușii, toată lumea Încetă să mai respire. Apoi, ne-am trezit față În față cu ea. Voia să discute puțin cu doamna Packer, profesoara de istorie. Au ieșit amîndouă pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Eram convinsă că urma să fie o invitație aruncată pe apa sîmbetei, dar el a venit pînă la urmă. În timpul ceremoniei, tata și soția lui au stat În rîndul al patrulea, Înțoliți În hainele de duminică, părînd lipsiți de orice strălucire și demodați În comparație cu prietenii foarte chic ai Lindei și ai lui Michael. De fiecare dată cînd mă uitam la ei, observam că nu se simt În largul lor, că sînt copleșiți și - oare mi-aș fi putut vreodată imagina una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de mîndră sînt de noua formă a corpului meu. Mă mîndresc cu ea, mai degrabă decît s-o țin ascunsă și mă simt sexy și strălucitoare În pulovere strîmte și pantaloni cu talie joasă pentru femeile Însărcinate cu stil. Iar strălucirea pe care mi-o dă sarcina pare a fi contagioasă. Oriunde merg, oamenii Îmi zîmbesc, remarcă felul „extraordinar“ În care arăt și, spre surprinderea mea, atrag mai mult atenția bărbaților decît oricînd Înainte. N-am fost niciodată genul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți pur și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În plus, ai strălucirea pe care ți-o dă sarcina și despre care vorbește toată lumea. Bărbații ar trebui să fie nebuni de legat să nu li se aprindă călcîiele după tine. — Așa, bravo! Îi ținu isonul Marcus, cînd i-am prins din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
altul. — Bine, bine, bombăne ea, n-or să fie surprize cu burlaci. O să fim doar eu, tu și Marcus. Intru În vîrful picioarelor În camera lui Tom, ca să văd ce face, Înainte să mă duc la culcare. Veioza Împrăștie o strălucire palidă, suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în clipa de față. Spune. ― Umblă vorba că limba ta ascuțită ți-a adus mulți dușmani și că n-ai suportat nici să fii ignorat, nici să fii contrazis. Mintea ta având ― cel puțin așa bârfesc gurile rele ― mai multă strălucire decât caracterul tău. Oricine te contrazicea se trezea considerat imbecil. I-ai batjocorit pe filosofi, spunând că au adormit în brațele lui Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i lingușești pe protectorii de care ai avut nevoie. Iezuiții
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
faptul că ai vrut să trăiești în afara dogmelor lor. ― Am vrut să trăiesc după capul meu. ― Mai rămâne să afli că înțelepciunea începe acolo unde nu mai există nimic echivoc ― Și ce este echivoc în vorbele mele? ― Ele au o strălucire tristă. ― N-am dorit niciodată să fiu un înțelept. ― Mă silești, Galilei, să-ți spun că nu iubești adevărul în același fel în care iubești un cer senin. ― Dacă aș fi putut în cele din urmă să-i condamn pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lucească în el, ca și cum ar fi ascuns o piatră prețioasă sub stratul de murdărie. Desigur, era vorba despre o iluzie optică, despre o răsfrângere a luminilor pe aurul icoanelor. Totuși, mie îmi plăcea să cred că fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
împreună cu cardinalul Adeodato și cu Pompeianus, carul fiind flancat de două șiruri de soldați călare. Pe când treceam peste podul lui Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nemișcat În fața monitorului. — Înseamnă că n-am reușit, n-ați fost reales, onorabile. Și apoi Fabio Merlo, secretar impecabil și cu un limbaj elevat, Îi spuse tu, lucru care nu-i fusese permis până atunci, lăsând să-i scape o strălucire de bucurie malițioasă și folosind o expresie pe care Înainte nu și-ar fi permis-o În prezența lui. — Ai fost mazilit. Elio se clătină, recunoscu sediul partidului, recunoscu oblonul negru și se recunoscu pe sine Însuși. Își pierdu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un ochi toată noaptea. Oboseala ei avea un farmec erotic, sugerând Împreunări și orgasme multiple. Ceva indefinibil părea să izvorască din femeia aceea cu atâta putere, Încât Își căuta un mod de exprimare - Împotriva voinței sale - În surâs și În strălucirea privirii. — Bună dimineața, Camilla, bună dimineața, doamnă Fioravanti, spuse Emma. Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Veșnica lună Din cer veșnica lună Coboară-ale ei raze De parc-ar fi străbună Printr-ale ale ei faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la țărmul mării Într-o seară, Dumnezeu a ieșit în pridvorul cerului. A luat o mână de pulbere de stele și a aruncat-o în văzduh pentru a-l lumina. A pictat astfel cerul negru dantelat și i-a dat strălucire. Îndepărtându-se un pas înapoi pentru a-și privi opera, a trimis jucăuș o undă de lumină care a ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
către infinit... Masca, unealtă a cunoașterii civilizației, eleganței și a bogăției sufletești... Masca, tezaur al speranței și al visurilor... Masca, echilibrul dintre lumea reala și cea fantastică... Masca, forma delicată a fineței umane... Masca, aur pur al clasicului... Masca, simpla strălucire divină presărată pes te sclipirea ochilor... Masca, atingere de neuitat a idealului... Masca, oglindă sufletului. Chiriac Robert-Cătălin, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care domnea peste un ținut mare de tot, Împărăția Fericirii, ți avea o familie minunată. Soția i-a dăruit-o pe Stela, o fiică atât de frumoasă încât stelele și luna surâdeau la vederea ei și soarele era invidios pe strălucirea fetei. Un zmeu de pe tărâmul Nicăieri auzind de minunata prințesă a hotărât să o rărească pentru a deveni regina sa. Într-o noapte întunecoasă, când luna și stelele erau acoperite de nori groși, acesta a intrat pe fereastră în camera
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aceea aproape ireală despre care auzise vorbindu-se la televizor. Pe fața Ramonei se poate vedea dezamăgirea. O lacrimă îi coboară ușor pe obraz. Lasă, Ramona, că vedem noi ce facem, o liniștește Iris. Dintr-odată soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-a îndreptat grăbită către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de încântare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
familii. Culoarea verde, în care și este îmbrăcată școala pe dinafară, ne asigură siguranța, stabilitatea și rezistența. Un asemenea climat de liniște, de pace, propice activităților intelectuale, plutește în timpul activităților noastre. Culoare și cuvânt...Sunt o floare care-și arată strălucirea și își împrăștie mireasma, între celelalte flori ale școlii mele. Sunt o floare care primește în fiecare zi mângâierea duioasă a dascălilor, care primește și dăruiește putere. Sunt o floare, iar școala mea este o grădină de flori. Pop Sergiu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în direcția opusă satului bunicilor, cu o viteză enervant de mare, mai ales când trebuia să și evite rădăcinile și crengile căzute ale arborilor. O potecă ar fi fost mai mult decât binevenită. Sidney abia mai putea respira, când văzu strălucirea oprindu-se în fața unei stânci. Stătea fără să facă nicio mișcare, așteptând ceva... dar ce? Nu conta, putea și ea să aștepte. Se așeză în spatele unui copac, ascunsă de tufișuri, cu ochii fixați pe acea luminiță. Aruncă o privire și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tufișuri, cu ochii fixați pe acea luminiță. Aruncă o privire și către cer: soarele tocmai dispărea. Iar în același timp, când ultima lui rază se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră, iar Sidney o urmă la câțiva pași distanță. Se opri la intrarea peșterii și privi înăuntru. Erau străluciri, multe, de toate culorile. Parcă, văzute mai deaproape, nu erau doar niște globuri. Păreau niște păpuși... cu aripi. Dar se mișcau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]