5,716 matches
-
unui nou început, scăpat de sub fatalitatea valorilor uzate ale libertății (tip terapia sexuală la care se expune Viola în cel mai recent roman). Din această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât printr-o "sublimă catastrofă". Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele lecturii "Marelui Inchizitor"). Dacă Horia are accese eliadiene de exaltare a sacrului înrădăcinat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cel mai de taină al casei, al palatului fiindcă fata și-a luat toate măsurile de prevedere, acum nu mai poate da greș. Două forțe acționează asupra fetei de Împărat: una care vrea să o sacralizeze, să o Înalțe către sublim, către staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
influență străină. Mai presus de toate aspirăm domnule agent, să câștigați de la binevoitorii protectori ai noștri, făgăduiala că în nici un caz nu se va face violență națiunii române, în scopul de constrânge să înnoade din nou legăturile sale anterioare cu sublima poartă”. Nota a fost comunicată către toate puterile. În Rusia ni s-a opus oarecare jenă față de dificultățile noi și un sentiment de neplăcere față de o națiune mică pe cale de a fi eliberată de alții și care se eliberase singură
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
respinse învinuirile de „complicații cu țările răsculate”aduse României dar pe de altă parte, se motivau pregătirile militare inițiate între timp, se declara motivat că țara noastră nu făcea „în nici un fel parte integrantă din Imperiul Otoman, așa cum îi plăcea Sublimei Porți să pretindă” și se afirma anacronismul unor prevederi ale tratatului de la Paris din 1856, deoarece acesta nu îngăduia transformarea României într-un stat puternic și complet independent. În notă se formula și ipoteza că neatârnarea va fi dobândită în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii lui Petru Aruștei ascultă în primul rând de propria conștiință, una paralizantă, a morții resimțite, cioranian, drept o realitate lăuntric verificabilă, venită din sine și mereu egală cu sine. Fiecare dintre acești alteri pare a trăi cu o maximă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un act de substituire sacrificială prin care eul liric speră să domine timpul, așadar să se proiecteze în infinit: "O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina celor trei calzi sâni/ Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate să și-o revalorizeze. În miturile vechii Elade, mai ales, un scriitor cu disponibilitățile și inteligența scripturală a Carmeliei Leonte poate descoperi irizări vizionare, spasme existențiale, revelații și alegorii sublime ale destinului etern. Din această incredibilă fervoare existențială și meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru a le recrea. "Carte de recitire", așadar, din acest unghi perceptiv, Melancolia pietrei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-adevăr, s-ar putea ca Valeriu Stancu să aibă dreptate: exceptând credința religioasă, numai Poezia să rămână șansa elevației spre sublimul care ne este îngăduit... Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 51, 1980; Liviu Antonesei, în "Opinia studențească", nr. 2, 1981; Lucian Vasiliu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1981; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 7, 1981; Nicolae Turtureanu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin relevarea a tot ce ține de corp, a tot ce Zola numește "bestia umană", prin atenția intensă acordată raporturilor umane. Femeia franceză, si mai cu seamă cea pariziana, sfidează structura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui feminine: fie că persoana colectivă, cum
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi, în chip inevitabil, pe a noastră" [1971, p.63]. Important pentru demersul nostru este faptul ca Baudelaire face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'une saison ou d'une décade" [Giraudoux, p.145]. Dragostea este, și ea, supusă exigentelor modei: "ce qui redevient à la mode, c'est tout simplement l'amour, le parfait amour d'autrefois; l'exclusif: niais, contemplative, dupe et sublime! En un moț, cette année le genre troubadour est généralement adopté. Le genre dédaigneux de l'école byronienne a fait son temps" [Girardin, 1843, p.92]. 404 Zola însoțește fastuoasele toalete ale Parizienelor cu notă de plată a renumitului creator
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care se pare că ambii se regaseau. Zei, dimprejur cuvinte ușoare, dar nevinovate Numi, intorno parole eteree, mă innocenti cântă Safo în traducerea sicilianului.482 Chiar în primele pagini ale culegerii de însemnări Zibaldone erau definite trăsăturile principale ale poeziei sublime și ale cuvântului străvechi. Opțiunea de a traduce și de a studia opera lui Safo s-a bazat, în esență, atât la Quasimodo, cât și la Leopardi pe dragostea pentru manieră simplă în care aceasta știa să redea natură, altfel
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al tinereții, epoca fericită, vârsta a speranței și iluziilor trecătoare. Creatorul romantic o numește pe autoarea greacă acea mare femeie, Safo, de la care ne-a rămas ceva mai mult decât nimic.492 O cunoscuse în anul 1815, prin intermediul Tratatului despre sublim al lui Pseudo-Longinus, citind capitolul X al acestei lucrări în care se păstrează și cea mai cunoscută oda a poetei, cea despre dragostea neîmpărtășita, compoziție ce avea să fie tălmăcita mai târziu și de laureatul Nobel. Leopardi, care tocmai scria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tempo, Mondadori, Verona, 1943. 167 Nume tutelare della nuova poesia italiană, apud Mario Petrucciani, op. cît., p. 115. 168 Una figură così bella, così poetica; tra le părți e gl'istrumenti principalissimo dello stile poetico o anche prosaico ornato e sublime; nelle quali la molteplicità delle idee resta e și sente tutto îl diletto della metaforă; massime s'ell'è ardita cioè se non è presă sì da vicino che le idee, benché diverse, par quasi și confondano insieme în Giacomo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sine și celălalt, prima schismă, urmată de o multiplicare în cascadă. Acum încercăm să parcurgem drumul invers, folosind metode euristice, autocorectoare. E ca și cum am încerca să reunim diferiți soliști individuali într-o mare orchestră, pentru a ne bucura de frumusețea sublimă a muzicii. Așa-numitele părți nu sunt de fapt reale, ci distincții analitice și abstracte, și nu exprimă cu adevărat și adecvat ce anume face ca ceva să fie cu adevărat o orchestră, un întreg (Jan Smuts). Gîndirea sistemică vede
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului radical înlocuirea sacrificiului de sine, cu tot ce are acesta mai sublim, cu banala dorință de a trăi. Cum spunea Bin Laden într-un interviu: "Noi iubim moartea. Americanii iubesc viața. Aceasta este marea diferență dintre noi"17. În aceiași termeni gîndeau și generalii lui Franco, al căror strigăt de luptă era
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se recompune în însăși negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Budd ca "studiu de caz" oferă imaginea "creaturii", în aparență, "perfecte", a cărei armonie fizică (marinarul are o frumusețe masculină aproape ireală) intră în joncțiune cu virtuozitatea etică (personajul dovedește o principialitate și o corectitudine cumva obsesionale), părînd a friza sublimul uman. Totuși, un defect (tragic), la început minor și greu sesizabil, apoi esențial, va deveni călcîiul lui Ahile, prin care măreția omenescului se surpă abrupt și irecuperabil. Billy Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zi strălucitoare. De aceea, se poate constata că trilogia Răstignirea trandafirie (dublată de Tropice...) reprezintă segmentul central atît din opera, cît și din existența lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul și ficționalul intră în joncțiune, într-o imagine de sublimă împletire. De altfel, aici trebuie localizată și convingerea artistică a autorului lui Black Spring/Primăvara neagră (convingere implicită, nu explicită, deși prozatorul a scris și nenumărate eseuri de critică și teorie literară): în capacitatea realului de a se metamorfoza literar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Opere rare îți stau la dispoziție, opere care acum nu mai există nicăieri altundeva. Toate acestea sînt ale tale. Cu onestitatea ta fermă, poți desluși lecțiile istoriei /.../. Istoria ne-a învățat că omul e rău din fire, de o răutate sublimă. Binele nu e perfectibil; maleficul e. De ce să nu-ți folosești atunci calitățile în slujba a ceea ce este perfectibil? /.../. Împreună vom duce munca de istoric dincolo de orice limite cunoscute azi. Nu există puritate mai mare decît cea a chinurilor istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute sub numele de etaireia, moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat împotriva acelorași contemporani/discipoli revoltați). Autoritatea maestrului deși frizează sublimul într-o fază inițială coboară treptat către disoluție. Identitatea discipolului (în expansiune) rămîne cauza majoră a acestei discontinuități. Povestea cea mai impresionantă din volum brodată pe amintita ruptură dintre maestru și discipol e cea a relației lui Edmund Husserl (profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronică de familie (1968). Capodopera din 1955 ne oferă un protago nist descompus identitar de apăsarea propriilor instincte erotice necontrolabile. Humbert Humbert trăiește cu obse sia "nimfetelor" ("nymphets"), a căror materializare sublimă o găsește în fetița de 12 ani, Dolores (Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun de pasiune, el se căsătorește cu mama acesteia Charlotte numai pentru a avea acces, pervers, la obiectul obsesional al reveriilor sale. Cu disciplină autoscopică, eroul își descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]