5,627 matches
-
satul Buciumi, pe moșiia mănăstirii Dancul, și neputându cuprinde numai cu a sfințâi sali au cerut de la domniia mea milă de agiutoriu cum și de la dumnalor velițâi boieri. Si din osăbită milă...am rânduit ca ori câte cară s-ar sui în dealu la piatră: or domnești, or boierești, or mănăstirești, ori neguțitorești sau ori a cui ar fi, să aibă a lipăda de tot carul cu piatră câte o piatră...la biserica ce va să se facă, ca cu acestu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de-ași povesti fiecare la întoarcerea din vacanță cum și-a petrecu-o, și se-ndreaptă spre poarta școlii tehnice militare spre a lua mașina care-l va duce la gară. Își spunea că totul e în regulă. S-a suit în trenul ce l-a dus pân‟ la Brașov. A coborât și a urcat în trenul de București cu trecere prin Ploești Sud, unde trebuia să schimbe, pentru a ajunge la Vaslui, iar de acolo va vedea ce mijloace de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și el... nu-l mai poate ajunge! Ce-i de făcut acum Săndel ? Îl întrebă o voce interioară. Ce să fac? Cum să prind trenul, să intru în vagon și să-mi iau cufărul, sau măcar să ajung trenul să mă sui în el, că apoi mă discurc eu, își zise. Atunci se gândi că singura soluție ar fi să meargă la impegatul de mișcare să i se plângă lui de cele întâmplate, spre a fi ajutat a prinde trenul ce-i
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trenul promis de impegat. - Stai, stai domnule, că ăsta-i trenul de pe linia întâi, trece fără oprire prin stația noastră. Eu am spus că va trece și bineînțeles va opri pe linia trei, va sta un minut, suficient să te sui în siguranță în el și să călătorești în continuare... Zis și făcut, dar « socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg » zice o vorbă înțeleaptă. Trenul de marfă în care era Săndel suit lângă un manevrant, într-o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
un minut, suficient să te sui în siguranță în el și să călătorești în continuare... Zis și făcut, dar « socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg » zice o vorbă înțeleaptă. Trenul de marfă în care era Săndel suit lângă un manevrant, într-o cabină, nu a mai putut depăși trenul de călători până la Ploești-sud, deși el a oprit în stații, mai mult de cât marfarul. În schimb a prins trenul de București-Vaslui-Iași, în care s-a urcat, dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de 23 august, credeam că am scăpat, să vin acasă. pe data de 26 august eram pe malul Prutului, îmi schimbasem chiar și hainele militare, mă îmbrăcasem în civil. Am găsit o bicicletă părăsită, probabil de vreun neamț. M-am suit pe ea și gândeam să vin acasă, la Valea-Oanei. Mergeam pe ea pe lângă Malul Prutului, cu gândul să nu mă vadă rușii. Dar m-au văzut, cred vreun comandant cu binoclu. Nici nu știu cum am fost înconjurat de către o patrulă rusească
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
specificându-se în mod clar, pentru a îndepărta unele stări de nemulțumire apărute, atât la nivelul familial, cât și al grupului socio-uman dominant economic, al proprietarilor de pământ, că scopul școlii "nu este să fie copiii de țărani învățați să sue în cele mai mari și înalte școale pre sine", ci, "copiii cei de țară au să învețe numai a ceti spre împlinire și a scrie și numărul hambacului mic"125. În comparație cu marea deschidere a perioadei iosefiniste, "Instruction"-ul consemna faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din Europa speranțelor sale - parcă ne e contemporan -, respectiv simbolicul titlu de despot și o coroană... Era anul 1424. Am dat și bacșiș, aceluiași Constantinopol, subvenționând Muntele Athos. Nu peste mult, am dat și peșcheș, dar turcilor, pentru a-l sui pe tron pe Ștefan al II-lea, În 1433. Iar peșcheșul avea să conducă la acele domnii efemere ale secolelor 16 și 17, pentru a-și mări frecvența. Și, cum fiece domn - de-o zi chiar - avea nevoie de pomenire
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajuns Încă la apogeu, pentru că În fiecare „zi“ dispare un genom specific, à propos de atâtea specii dispărute, atâtea În curs de extincție. Cum? Prin băncile de gene care devin, chiar de stau pe loc, o „arcă“ În care se suie genomul pentru care mediul a devenit ostil. Semantic, ar fi mai nimerit a spune tezaur, nu bancă, căci accesul la o bancă e condiționat de o dobândă, care nici nu există, nici nu și-ar avea rostul, căci ar impune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
parafrazez: s’au văzut plângând - eventual - mai multe văduve decât văduvi. Și, iartă-mă Moti, suntem mai dihai: noi satisfacem nevoia de antinomie, condiția vieții, Între noi, nu Între noi și restul lumii ca voi, patrupezilor. Măcar o dată să mă sui și eu pe soclu. - Miau Las’ că mai vine o vinere... „Meridian“, 25 mai 2001, ora 11,50 În viața oricărei pisici vine o vreme când, fără a se uita În urmă, Își ia codița, precum bipezii traista’n băț
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foarte bine. Dar așa, am decis să devin profesoară, În ale „călcatului ușor pe pământ“. Asta fac și acum, chiar dacă ar trebui mai degrabă să ciuliți urechile printre rânduri. Zice Cristi că Învățul are și dezvăț, mai ales când mă sui pe masă. Jignitor pentru mine, căci asta, adică dezvățul, o fi valabilă la el. Cât de tare se umflă În pene, vă spun eu că nu-i În stare să urmeze nici măcar clasa Întâia: a uitat tabla Înmulțirii, de când s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă să converseze cu prietenul lui, dar Întins pe canapea: Suit pe el, Îl „frământă“ cu lăbuțele dinainte, „ștampilându-l“, „tipărind“ mesajul către mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult mai rezistentă decât cea din stilou: feromonii. À propos: Poate nu știți de ce noi, pisicile, nu ne Încăierăm niciodată când e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
boieresc, ci o casă modestă de țară, dar încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de o anumită eleganță rustică. Era o construcție geometrică, puțin ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în lături. Un pridvor înalt în față, la care suiau pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și de alta a largului pridvor, doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pridvorului pereții sunt sprijiniți cu proptele din lemn, cel dinspre drum este serios fisurat între cele două ferestre, jumătatea din față este lăsată, căci o fereastră se află mai sus, alta mai jos; o balustradă a treptelor pe care se suia în pridvor lipsește, tencuiala este dusă (pe alocuri măcinată), burlanul din stânga lasă apa să curgă direct pe perete, geamurile sunt sparte, curtea plină de bălării. Că fotografia din 1909 a fost executată de către Teodor Goilav o atestă și o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mama; și mi se părea că eu nu sunt eu, ci că sânt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de aur se suia cu noi... am trecut printr-o noapte de nouri, prin o zi întreagă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și cântec, de-o grădină frumoasă deasupra stelelor. Copacii erau cu foi de nestimate, cu flori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și mi se părea că eu nu mai sunt eu, ci că sunt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de aur se suia cu noi... am trecut printr-o noapte de nouri, prin o zi întregă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și cântec, de-o grădină frumoasă deasupra stelelor. Copacii erau cu foi de nestimate, cu flori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bomboane pentru frățiori. Mi-au ajuns banii că luasem ce era mai ieftin, peștele era mai scump, că era mare și știam că tata se bucură. Mi-am luat trei zile învoire, copilul a rămas singur la leagăn, m-am suit într-un tren de marfă - că nici trenuri de persoane nu mai erau - toate erau echipate pentru război, și m-am dus acasă după trei ani. De la gară am mers greu pe jos că nu era cu ce mă deplasa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
an al vieții sale, înainte de a pleca, de a se strămuta în casa de lut a moșilor și strămoșilor săi, Sadoveanu știu și au văzut mulți dintre fălticenenii contemporani cu dânsul Măria Sa a revenit pe Ulița Ion Creangă, s-a suit în deal la Casa și livada pe care le-a stăpânit odinioară, a privit îndelung peste Dumbrava Minunată și spre iazurile din vale, spre Nada Florilor, a privit îndelung și-a oftat. Apoi, a oftat iarăși și a plecat... 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să iei un tren, care traversează podul suspendat peste golful Mării Nordului, ajungi după două ore la Malmö, iar de-acolo mai ai încă două ceasuri bune până la Vöxjö, cu alt tren. Așa că, îți vine lehamite de avion. Mai bine te sui în omnibuz. E și mai ieftin. Și vezi, cât traversezi, părți însemnate din Ungaria, Austria, Germania, pe care-o străbați de-a lungul, ajungi în portul Rostock, iei bacul și traversezi spre Gedsar, în Danemarca, iar de-acolo, în aproximativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i dăm cu banu’ jos Într-o oră Într-o noapte și ne suim În tren și ne pierdem urma oriunde cu zece-cinșpe mii la noi. Că tăntălău’ de moș Victor habar n-o avea să se urce În tren. Da’ nici n-ar mai trebui să se deranjeze, cu relațiile lui la plutonierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mai strângem pe-aici. * Era vineri noaptea și dincolo de toate era târziu. Mai bine am fi mers cu Rabele cu clienții noștri, dar Andrei nici nu vrusese să audă. Cine știe ce le-o mai da proștilor prin cap dacă ne suim În mașinile lor? Și nu trebuie să știe ei Încotro o luăm și bine că le-am luat banii și lasă-i dracului să se ducă. Nu avea rost și eram prea vlăguit ca să-l contrazic. A trecut de unșpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
regretăm amândoi. Mă agățam aiurea de Laur tot așa cum se agățase și el de moș Victor. Păi ce-ar fi fost dacă ne-am fi făcut de lucru cu mortăciunea aia? Poate n-am mai fi apucat niciodată să ne suim În trenul ăsta din care uite cum nu ne Îndurăm să mai coborâm. Cine știe cine s-o fi Încărcat de păcate cu moșu', fii-su ori nevastă-sa ori Cosmescu, să-i ia dracu’, nu ne interesează. Noi trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebui să ne grăbim. Acum să mâncăm, părințele, am spus. Să ne grăbim fără să ne pripim. N-aș fi vrut să mă abat de la maxima asta de căpătâi care ne călăuzise atât de bine până aici. Să nu ne suim cu burta goală În alt autobuz greșit. Zici că-i mult de mers până la băiatu’ ăla? — Vreo jumătate de oră. Oricum nu-l găsim acasă mai devreme de unșpe. Lucrează de noapte la o centrală termică și ajunge cam pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-am suit totuși Într-un tren de București. Ceasul de pe peron arăta ora nouă și am auzit la megafon că trenul ăsta pleacă peste cinci minute. Când s-a pus În mișcare, am văzut revărsându-se pe peron dintr-un tren care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la galben putred... la roșu ruginiu, culori care ți umplu sufletul de tristeți. După mai multe zile friguroase și umede, o geană palidă de soare se ivi printr-o spărtură de nori, și încet-încet începu să se lumineze. Soarele se suise la vreo două sulițe pe cer. Dimineața era călduță... dar tristă și puțin apăsătoare. În Grădină, la ora aceea aproape pustie, era o liniște ca de cimitir... Doar câțiva bărbați, cam la vârsta senectuții, să i numeri pe degetele de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]