4,163 matches
-
aceleași, de la un capăt la altul al globului. Dar ceva tot sună altfel sub cerul acela mult mai aproape de pămînt ; în acea lumină stranie și tulburătoare, melancolia capătă accente depresiv-burlești, ritmul e mai lent, mai puțin spectaculos în aparență, mai sumbru. Dar aici clișeele cad unul cîte unul pentru cei care se aruncă în această aventură, căci departe de a fi sinistră și deprimantă, cum o consideră unii, mai ales cei care nu o cunosc, această literatură e originală și proaspătă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de găsit în istorie și care se întoarce pe insulă locuit de furia idealiștilor decepționați ; în fine, Aurélie, sora lui Matthieu, arheolog, figură luminoasă, deși devenită cinică prin forța lucidității. În jurul lor, o preafrumoasă Corsica, împărțită între ritualurile tradiționale, adesea sumbre și primitive, și dezagregarea contemporană, adusă de invazia turistică și dezvoltarea nesătulei societăți de consum. Lumea se năruie, dar nu înainte de a izbucni într-o ultimă, spectaculoasă înflorire, căci, împotriva tuturor așteptărilor, la început, cei doi prieteni reușesc să reînvie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nord de cîțiva ani, de cînd s-a lăsat pradă unei noi mode literare și a primit cu brațele deschise literaturile scandinave, ilustrînd îndeosebi subgenuri ca romanul polițist, "negru", sau thriller-ul de o factură specială, în care ritmul lent, sumbru, melancolic se combină cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele mai îndreptățite, nu vor avea întotdeauna cel mai mare succes; or, multitudinea lor va crește fără încetare, de unde urmează că nu vom putea mărșălui decât din revoluție în revoluție. Într-un cuvânt, se va vedea derulându-se tot spectacolul sumbru la care câteva societăți moderne, pentru că au adoptat ideea de fraternitate legală, ne oferă prefața. Nu am nevoie să o spun: această gândire își are sursa în sentimente generoase, în intenții pure. Tocmai prin acest fapt s-a împăcat ea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un întreg mod de abordare s-a întemeiat pe atenuarea anarhiei ca atare, dînd de înțeles că domeniul internațional, deși lipsit de un guvern central, nu poate fi asimilat stării naturale de care vorbea Hobbes, din care au derivat versiunile sumbre ale politicii puterii. Ca urmare, dilema securității, bazată pe un concept neatenuat al anarhiei, pare să-și fi pierdut mult din forța sa explicativă. În opinia unora dintre realiștii clasici, nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
interesului egoist de sine și acțiunii raționale. Aceasta este o critică interesantă și semnificativă, din care ar putea decurge două consecințe. Ea ar putea însemna că realiștii au supraestimat natura conflictuală a relațiilor internaționale, adică au construit o imagine mai sumbră a lumii decît e cazul în realitate. Astfel se reia critica lui Bull asupra înțelegerii hob-besiene a anarhiei (vezi capitolul 3). Dar Keohane ar fi putut urmări și asumpția naturii conflictuale a relațiilor interna-ționale, pentru ca apoi să arate că aceasta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fond e un petrarchist, și, cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul erotic, estetismul pictural, mai mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina a o mie de făclii: Dusă-n vals o credeai fee, Nu femeie, Avea aripi, nu picior: Și n-au fluturii-aripioare, Mai ușoare. Și mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De parfum și de amor... Spicul blond cu paie de-aur, Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează-n mii de valuri Între maluri De sulfină și d-aglici!... Însăși umbrele obscure Din pădure, Învelite-n giulgiul lor, Sar pe sumbra bălărie Într-o mie De-nvîrtiri într-un picior. În Calul, excurs liric asupra utilității nobilului animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu o coasă la spinare Fuge tare, Fuge tare tot
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
consemna în memorialistica să informații care vor fi preluate de toți aceia care s-au interesat de perioada ieșeana a viitorului muzician. Din informațiile oferite de Profira Sadoveanu aflăm că „Sergiu Celibidache, subțire și vioi, cu chip smolit și păr sumbru și creț, dădea din mâini, bătea step pe cerdac, susținând că numai muzică sincopata e interesantă, că nu-l mai atrag clasicii, ca niciodată n-are să-i mai cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el are dreptate și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
existenței și al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
a sustrage din consumul productiv"373 (s.a.), la fel cum vacanțele sau timpul liber realizează acest lucru prin raportare la sistemul de producție în general, pentru a se deschide "luxului" producției simbolice: "luxul autentic impune disprețul total față de bogății și sumbra indiferență a celui care refuză să muncească"374. Rolul obiectului, al publicității, al timpului relevă structura consumului și relevanța sa pentru societatea modernă, conturând locul desfășurării acestuia: cotidianul. În accepțiunea dată de Baudrillard consumului, ca instanță care înlocuiește producția și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci „Vă implicați În politica de birou?”. Politică de birou sau la revedere! E clar cât de cinici am ajuns să fim numai analizând termenul politică și conotațiile sale negative. Dacă mai adaugi și cuvântul birou, imaginea devine și mai sumbră. Imediat Îți vin În minte expresii precum „vorbe pe la spate” și „conflicte de interese”. Mulți oameni trăiesc cu speranța că, Într-o bună zi, vor da peste compania perfectă, unde lucrul În echipă și cooperarea sunt mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire. Alexandrescu manifestă o oarecare preferință pentru asemenea spații retrase În care sălășluiesc umbrele, iazmele. SÎnt locuri sumbre, ascunse de ochii lumii, bătute de viscole rele, stăpînite de neguri. Ele stimulează În așa chip gîndirea Încît gîndirea, de obicei potolită, resemnată, Închisă În propria-i suferință, devine ageră și devoratoare „ca tigrul În pustiuri”: „Îmi place a naturei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
haosului vegetal, cea mai puternică sub raport liric pe care a dat-o Alecsandri. Haosul este conceput ca un spațiu de Întunecimi fără margini: „de negru Întuneric, adînc fără hotare”. Un spațiu de cărări „nestrăbătute”, de obiecte crescute Într-o sumbră umiditate. Codrul fără viață poate fi citit și ca o imagine a labirintului: o formă specială a haosului. Un labirint vegetal peste care stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nefavorabil, apariția unui scriitor de talia lui Proust a dovedit la modul eclatant că literatura, ieșind de sub tutela celorlalte arte (pictura, muzica), poate reînvia, uneori, din chiar propria ei cenușă (cuvântul e mai mult decât sunet și imagine), în ciuda previziunilor sumbre ale filosofilor. Prozatorul francez izbutea, de fapt, miracolul de a transforma romanul într-o formă de artă completă, depășind modelul pur "beletristic", livresc ("bergottismul") sau pe acela realist- mimetic (Marcel învață să "picteze" invizibilul) într-o sinteză superioară, pe fondul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și tot "din dragoste" o preafrumoasă fată fuge în lume cu un bătrân "mic, măcinat de tuberculoză, mâncat de molii", împreună cu care se aruncă în mare, sfârșind în cel mai "romantic" mod cu putință etc.), deschizând adolescentului însetat de iubire "sumbre perspective în valoarea și normalitatea vieții afective". Și, cum trăirile interioare ascultă de previzibilul mecanism în doi timpi al maniheismului psihologic, dezamăgirea amoroasă cheamă, ca un ecou, fiorul thanatic, de data aceasta fără puseul suicidar de altădată atitudine lucidă, echilibrată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
precizarea că prin adoptarea "măștii" el nu iese din, ci "coboară mai adânc în sine"112. Într-adevăr, după cum remarcă și Ilina Gregori în ingenioasa și pătrunzătoarea ei exegeză, "lui Eminescu, pierderea parțială a identității nu-i apare ca o sumbră alienare, ci ca o deschidere a conștiinței [...] spre un orizont ce o depășește"113. Problema personalității își găsește astfel, în opera eminesciană, una dintre cele mai spectaculoase "soluții", poetul justificând filosofic atât afirmarea, cât și negația vieții, în acord cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
p. 300 și nu s-a isprăvit nici partea întâia; sunt foarte mulțumit de ce am scris, cu toate rezervele asupra a ceea ce voi scrie; adică asupra romanului propriu-zis. Căci până acum sunt încă în retrospectiv. Pentru desfășurarea ulterioară sunt însă sumbru și pesimist. Nu știu pe unde să apuc drama Eminescu Caragiale Veronica, pentru a nu cădea în reportaj și romanțare (s.n.)"216. Mai apoi, deși nesigur pe ceea ce urma să facă în continuare, Lovinescu nu se sfiește să-și anunțe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
târziu (pe 31 mai 1943), în aceeași gazetă. Iată un scurt fragment edificator: "[...] N-am dat afecție și nici n-am așteptat; am literaturizat bătăile inimii. Boala mi-a deschis o lume nouă, necunoscută și m-a smuls din viziunea sumbră a sentimentelor omenești. Mă simt sărac și umilit, rușinat de mine însumi și mai nevrednic decât toți cei ce mă înconjoară; credeam că-mi aduc numai cerneală și ei mi-au dat mărturii de dragoste, pe care n-o merit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unor schimbări climatice, care accetuează extremele climatice. Astfel, secetele reprezintă un pericol real ce ar putea restructura întregul peisaj, iar pe de altă parte, creșterea nivelului mării ca o consecință a încălzirii climatice globale poate avea consecințe dintre cele mai sumbre asupra ecosistemelor. Toate aceste aspecte referitoare la biodiversitatea fragilă a ecosistemelor din Parcul Național Everglades justifică includerea acestuia în cadrul Rezervațiilor Biosferei de pe mapamond. Amenajările turistice adecvate, alăturate acestui fond natural unic, fac din Everglades o zonă de atracție pentru un
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Luceafărului» se Întunecă pe măsură ce timpul Înaintează. Dacă ar fi astfel, atunci efortul explicării lui Eminescu, recunoașterea mărimii stelei lui ar fi inutilă, pentru că istoria ar confirma neremanența operei marelui poet În măsura În care dl. Ion Vitner subscrie Întru totul la caracterul dominant sumbru al operei lui Eminescu și nu poate produce dovada forței acesteia, În ciuda negurii ce o Înconjoară, de a comunica un mesaj uman, pe care să-l receptăm, toate atributele elogioase sunt convenționale și gratuite. Credem că eseurile acestea reprezintă În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]