27,141 matches
-
Toată construcția științei economice ulterioară lui Smith a rămas captivă acestui mister (la Marx din abundență, la neomonetariști din încăpățânare și la unii din ignoranță). Piața ca ipoteză fundatoare este concordantă cu dependența verticală a tuturor lucrurilor. În Natură, divinitatea supraveghează totul, în timp ce în Economie, piața controlează mecanismul câștigului. Sistemul atașat este de tip top-down. Sunt astfel îndreptățit să spun că teoria economică pare să fie un derivat logic al unei găuri negre raționalizate, ceea ce este, mă tem, nu doar greu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru comunitate, în ansamblul ei. În practica implementării proiectelor finanțate la nivel comunitar, FRDS are nevoie de mai multe categorii de actori, pentru susținerea procesului de supervizare: Supervizorii, angajați de Fond și neremunerați din proiectele supervizate, au rolul de a supraveghea procedurile de implementare - în special, respectarea celor ce privesc achizițiile de bunuri și servicii -, dar și de a oferi asistență tehnică celor care răspund de managementul local al proiectului (asistență care, uneori, în practică, este nevoită să se extindă spre
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
din comunitate responsabile de managementul local al proiectului, având și rolul de mobilizare a membrilor comunității, de activare a lor pentru a participa la activitățile din proiect. Supervizorii sau monitorii locali sunt specialiști plătiți de către comunitate, din grant, pentru a supraveghea execuția fizică a unor lucrări din cadrul proiectului (de regulă, îndeplinesc funcția de diriginte de șantier pentru lucrări de reabilitarea drumurilor, clădirilor, rețelelor de apă etc.) Monitorii de specialitate sunt angajați permanenți, care lucrează în centrala Fondului de la București și care
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Marii Britanii. Pentru detalii despre specifiul programelor derulate în România (1991-2005), vezi HYPERLINK "http://www.dfid.gov.uk/countries/europe/romania.asp" http://www.dfid.gov.uk/countries/europe/romania.asp. Potrivit Manualului Operațional (2004), Rolul CIAC este „de a iniția, supraveghea și sprijini subproiectele de dezvoltare rurală [...], va organiza și coordona contribuțiile locale ale cetățenilor și firmelor în natură și/sau în muncă, în timpul execuției și ulterior, pentru exploatare și întreținere”. Neavând personalitate juridică, CIAC nu are însă dreptul să organizeze
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
rapid interpretate de către erotoman ca o dovadă a existenței unor semne certe de „dragoste” la adresa sa. În consecință, el se prinde tot mai mult în acest joc: scrie scrisori de dragoste, intersectează drumurile iubitei (sau ale iubitului), o/sau îl supraveghează, o/sau îl urmărește, sau face scandaluri publice când se simte frustrat. Uneori pot apărea chiar reacții de tip agresiv, care vizează înlăturarea violentă a presupusului rival. Se apreciază că „delirul erotoman” apare mai frecvent la femei, comparativ cu bărbații
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
urmând ca verificarea faptului, prin dovezi sigure, să pună capăt acestei întrebări chinuitoare. Pentru a obține aceste certitudini liniștitoare, Gheorghidiu urzește un plan, revelator pentru intensitatea zbuciumului interior: „La ora zece mă voi ascunde pe o uliță vecină, de unde pot supraveghea intrarea și ieșirea din casă. Dacă ea pleacă de-acasă, o voi urmări pînă la locuința lui. Dacă vine el la ea, voi bate întâi, iar dacă nu mi se deschide imediat, voi sparge ușa și pe urmă ce va
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
soiul de vânat, marcat. Olvido spusese asta aproape cu aceleași vorbe. Într-o zi de primăvară, după primul război din Golf, văzuseră un grup de copii care așteptau În fața muzeului Luvru, aliniați pe jos, sub un cer negru și ploios, supravegheați de profesori care se plimbau printre ei. Par prizonieri irakieni de război, spusese Faulques. Și Olvido rămăsese cu ochii la el, amuzată, Înainte să se apropie și să-l sărute pe obraz, un sărut sonor și puternic, și să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu țipe. N-am făcut nimic ca să-l apărăm. A urmat o lungă tăcere. Faulques privea copilul ridicat pe jumătate pe nisip de pe frescă și femeia Întinsă pe spate, cu coapsele desfăcute și Însângerate. Șuvoiul fugarilor din orașul În flăcări, supravegheat de zbirii Înarmați, trecea fără să le dea nici o atenție. Era doar Încă o poveste, și fiecare avea problemele lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii. Markovic se uita acum la pictorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pictate pe perete Îi rețineau Întreaga atenție. Simetrii intuite, care căpătau brusc consistență. O rețea precisă, pe care stăteau fiece tușă trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj. Cine numea toate acestea Oroare cu majusculă - prea multă literatură pe această temă - nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Scena supravegheată De la Shakespeare la Genet De același autor: Bertolt Brecht ou le petit contre le grand (Premiul Criticii dramatice), Aubier, 1981 Le Théâtre, sorties de secours (Premiul Criticii dramatice), Aubier, 1984 L’Acteur qui ne revient pas, Aubier, 1986, reed. Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
anume fel, să veghezi înseamnă să protejezi. Înseamnă, totodată, să rămâi treaz - așa cum o dorea Brecht! Dar și să priveghezi, să veghezi la căpătâiul unui mort - și atunci intensitatea afectului poate deveni meditație. E omenesc să veghezi, în schimb, să supraveghezi depășește acest cadru și se transformă într-o greșeală, într-o deviere ce trebuie semnalate și, implicit, sancționate. Supravegherea este agitată și iscoditoare - mai totdeauna polițienească. Ea se exercită pornind de la o postură ierarhic superioară, dar subterană, disimulată, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a trece de partea „supravegherii”, observând capcanele și subterfugiile ce se construiesc pe scenă. Ele pot duce la adevăr sau... la minciună, în fața ochilor săi „suprainformați”. Această carte este marcată de o experiență și poartă amprenta unei descoperiri: scena este supravegheată. Din sală, dar, mai mult decât atât, chiar și din inima ficțiunii, unde se regăsesc dispozitive de supraveghere, cărora „veghetorul de noapte” se delectează să le descopere mecanismele și să le urmărească efectele. Lucrul acesta îi face plăcere în măsura în care beneficiază
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii lui și, astfel, „supravegheam” situația în ansamblul ei. Vedeam altfel, vedeam altceva, pentru că supravegheam însăși supravegherea. Am simțit atunci cum se schimbase propriul meu statut. La ieșire, pe bulevardul udat de ploaie, mi-am dat seama că, dincolo de reușita regiei, identificasem un dispozitiv demn
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii lui și, astfel, „supravegheam” situația în ansamblul ei. Vedeam altfel, vedeam altceva, pentru că supravegheam însăși supravegherea. Am simțit atunci cum se schimbase propriul meu statut. La ieșire, pe bulevardul udat de ploaie, mi-am dat seama că, dincolo de reușita regiei, identificasem un dispozitiv demn de a fi căutat și în altă parte, în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
discurs suplimentar despre supraveghere, ci o reflecție asupra spectatorului, pornind de la acea „dublare” a privirii pe care supravegherea o implică. Supravegherea profană La rândul său, puterea profană practică supravegherea pentru a se informa și, implicit, pentru a-și consolida autoritatea. „Supraveghează și vei stăpâni”, iată un dicton în care se recunoaște orice putere. În realitate, nu există stat care să nu organizeze activități de supraveghere, ceea ce diferă de la țară la țară fiind doar intensitatea și consecințele rezultatelor obținute. Orice putere supraveghează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Supraveghează și vei stăpâni”, iată un dicton în care se recunoaște orice putere. În realitate, nu există stat care să nu organizeze activități de supraveghere, ceea ce diferă de la țară la țară fiind doar intensitatea și consecințele rezultatelor obținute. Orice putere supraveghează, însă fiecare se distinge prin amploarea rețelei create, cât și prin folosirea informațiilor astfel culese. Supravegherea profană este continuă, ca aceea a zeilor, dar exercițiul ei diferă în funcție de natura puterii, de identitatea conducătorilor, de contextele politice. Există o variabilitate, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acest caz, supravegherea apare mai puțin sub forma unui dispozitiv, constituindu-se mai degrabă într-o temă literară. Iar scopul acestui eseu nu constă în abordarea supravegherii din acest unghi. Este celebră cartea lui Michel Foucault, Surveiller et punir (A supraveghea și a pedepsi), în care autorul examinează practicile supravegherii în universul carceral și tot ceea ce acestea induc în planul gândirii politice. Foucault analizează Panopticon-ul lui Bentham, care permite unui singur gardian să supravegheze ansamblul celulelor dispuse circular, și asta fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui Michel Foucault, Surveiller et punir (A supraveghea și a pedepsi), în care autorul examinează practicile supravegherii în universul carceral și tot ceea ce acestea induc în planul gândirii politice. Foucault analizează Panopticon-ul lui Bentham, care permite unui singur gardian să supravegheze ansamblul celulelor dispuse circular, și asta fără ca deținuții să-și dea seama 1. Ei știu că gardianul acționează, dar le este imposibil să-l evite și să-l localizeze, căci el e un supraveghetor anonim și omniprezent. Supravegherea penitenciară la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mă confrunt cu supravegherea, la teatru sau în viață. Acest eseu nu poate fi disociat de o dublă experiență biografică: aceea a unui om care a îndurat supravegherea și cealaltă, a doua, a unui spectator care, la rândul său, a supravegheat scena. Astăzi, termenul cunoaște o extindere ce sfârșește prin a-l face să devină uneori confuz, căci pretutindeni se „supraveghează”... Aflăm, de pildă, din ziarul Le Monde, că un om politic „își ține primul său discurs de candidat sub o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aceea a unui om care a îndurat supravegherea și cealaltă, a doua, a unui spectator care, la rândul său, a supravegheat scena. Astăzi, termenul cunoaște o extindere ce sfârșește prin a-l face să devină uneori confuz, căci pretutindeni se „supraveghează”... Aflăm, de pildă, din ziarul Le Monde, că un om politic „își ține primul său discurs de candidat sub o maximă supraveghere”, iar în Le Figaro se vorbește despre un „urs strict supravegheat”. Exemplele se înmulțesc dacă privim anunțurile publicitare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
om politic „își ține primul său discurs de candidat sub o maximă supraveghere”, iar în Le Figaro se vorbește despre un „urs strict supravegheat”. Exemplele se înmulțesc dacă privim anunțurile publicitare pentru curele de slăbire, care invită doritorii să „se supravegheze”, într-un mod mult mai prozaic decât o făceau odinioară maeștrii în manualele de etică. În ceea ce mă privește, cealaltă supraveghere, directă și reprezentând o primejdie imediată, proprie regimurilor penitenciare și polițienești, mi-a îndreptat atenția, într-o seară, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în mod constant. Supravegherea depinde, indiscutabil, de nucleul relațiilor interumane și de raporturile existente în această sferă. În sfârșit, dacă nu utilizăm termenul pentru a desemna, prin extrapolare, stăpânirea de sine și autocontrolul celui ce încearcă și izbutește „să se supravegheze”, supravegherea, putem afirma, este întotdeauna colectivă. Pentru o supraveghere e nevoie de mai mulți. Orice supraveghere presupune bipartism și diviziune. Lumea e fracturată și spectatorul se pomenește confruntat cu această falie care, în contextul unei supravegheri orizontale, rezultă întotdeauna dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
voyeurisme" Fără a întreprinde o veritabilă analiză lingvistică - aceasta ar presupune competențe speciale -, va trebui să operăm totuși câteva distincții preliminare, cu toate riscurile de imprecizie (poate chiar și de divagație) implicate. Mai întîi, supravegherea poate fi concepută ca o supraveghe, o veghe înzecită, ce se poate lesne îndepărta de sensul ei inițial prin abuzuri și excese. Tot ceea ce înseamnă „veghea”, cu virtuțile ei liniștitoare, câtuși de puțin agresive, capătă acum o intensitate sporită și chiar periculoasă, căci supravegherea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
încălcare a Legii impuse sau cu o amenințare pe care, în mod legitim sau nu, puterea vrea să o preîntâmpine. Cel ce „veghează” îndeplinește o misiune cu conotații materne pe lângă ființa pe care ține să o ocrotească, pe când cel ce „supraveghează” vede în această ființă un potențial inamic, un suspect care trebuie spionat, urmărit, ținut permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]