KorAP: Find »[drukola/base=surâde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

toată lumea, nu cel scris în cărțile noastre de liceu, dar asta, de-acum, nu mai face parte din Fizica propriu-zisă; e de domeniul Istoriei Fizicii; deci tot la Istorie ajungem... A ridicat privirea, mi-a întîlnit ochii mirați și a surîs: Ți-a plăcut Istoria? Da... Probabil era profesoara frumoasă... Am simțit cum roșesc și mi-am scos boneta din buzunar să-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dumneavoastră" și de privirile celor de față. Știu, schimbă ea tonul, devenind gravă, știu că, în cazul acesta, pentru dumneavoastră, nu există "nu pot"... Există "nu vreau"! i-o tai eu scurt, iritat de tonul ei grav. Adică sînt răuvoitor, surîd amar, ridicîndu-mă de pe scaun. Mai rămîne să spuneți că eu am aruncat în aer turnurile de filtrare și să chemați paza combinatului să mă ridice!... Mihai! strigă Tamara, izbucnind în sus de pe scaun, amenințîndu-mă cîteva secunde, zece-douăzeci, cu mîna întinsă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mă privește fix, în timp ce ochii ei devin rotunzi, iar buza de jos începe să-i tremure ușor. Îmi pare rău, dar azi nu sînt dispus să ghicesc ce-ați vrut dumneavoastră să spuneți, așa că spuneți deschis, vorbesc eu calm. Tamara surîde scurt, clătinînd din cap: Ascultă, Mihai, pentru tine, acum, separatorul este deja pornit. Da-da, așa-i! se înfurie ea și ochii încep să-i scapere, în timp ce degetul ei mă amenință din nou. Ți-am observat reacția cînd tovarășa Roman

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
glumind odată, pe cînd eram toți trei la o bere eu, Vlad și Dinu -, Vlad i-a spus : "Măi Dinule, tu parcă nici nu ești bărbat..." "Bărbat sînt, i-a răspuns Dinu, dar nu și taur comunal, ca... alții", a surîs el, uitîndu-se aluziv la noi doi, apoi și-a plătit consumația, s-a ridicat și a plecat, nu înainte de-a ne fi arătat cu privirea spre chelnerițe: "Sînt numai două, eu sînt de prisos..." Poate că-i mai bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de cîine rău, poate chiar de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sac de hîrtie plin. Bună, Vlade! îi zic. Trebuie să pornesc separatorul și... Știu! mă oprește Vlad. Mi-a spus tovarășul Iordache, șeful meu! că a participat și el la "masa eliptică", unde se trag concluzii exponențiale... Hai, gata gluma! surîde el. Nu-i timp de făcut bancuri administrative. La lucru! Vorba haiducilor: "pe cai și: la drumul mare!" Mergem spre instalație? îmi arată direcția. Nu. Eu mai am treabă pe aici. Uite cheia, îi zic, du-te înainte. Bine, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă duc, spune Vlad, aruncînd cheia în sus ca pe un ban, privind-o cum se rotește în aer, apoi întinde brusc mîna, o înșfacă din rostogolirea ei spre pămînt, desface palma și se uită la ea. Da, cade bine, surîde el, al naibii de bine! Să... Ar vrea să mai zică ceva, dar se oprește și mă privește surprins, cum stau cu ochii în jos, spre vîrful ghetei pe care-l rotesc pe cimentul umed. Ascultă, Vlade, îi spun, ridicîndu-mi privirea, uitîndu-mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
chiar mi-a cerut o declarație în care să spun cum te-ai purtat pe scări. Du-te și dă-i declarația! Declară exact ce-am spus și vei fi cu conștiința împăcată, dacă, din păcate, te frămîntă conștiința... Hm!... surîde trist Tamara. Credeam că, întîlnindu-te, ai să mă determini, ai să-mi dai putere să n-o fac, Mihai... Dar tu dimpotrivă!... Și-am s-o fac! zice ea hotărîtă, privindu-mă fix, am s-o fac pentru că meriți. Meriți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă poată vedea. Ochii ei, cu albul imens, par să mă înghită. Sune-mi ceva frumos, Mihai, să am puterea s-o refuz pe Brîndușa! Ești slabă, Tamara. Du-te și dă-i declarația, are nevoie de ea. Mai știi, surîd eu, lăsîndu-mi capul pe umăr, ca sfinții din picturile naive, s-ar putea ca soțul tău să cadă, și-atunci... o să ai tu nevoie de Brîndușa, să nu ajungi să lucrezi în secție. Munca în salopetă nu-i pentru "doamne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fi fost mai cinstit; mai ales că nu-ți cerea să minți... Ori ar fi trebuit s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat, nu șiroaie de zăpadă topită... Hm!... surîde scurt și trist Tamara, prostia vieții mele, făcută într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot ce mi-ai spus acum! îmi șoptește, aruncîndu-mi o privire plină de ură, apoi pleacă. În urma ei, ușa metalică se închide încet

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
arie, trecîndu-și din mers degetele prin părul argintiu la tîmple; se întoarce după cîteva minute cu o mașină electronică de calcul sub braț. Pune mașina în priză și se așază lîngă Graur. Să-i dăm bice, că-i timpul scump, surîde el, așteptînd să-i dicteze Graur primele calcule. Documentația tehnică a separatorului, pe care am adus-o, este trecută din mînă în mînă. Sînt calculate volumele unor conducte, se refac calculele de rezistență a rezervoarelor ca să se stabilească ce cantitate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
așa i-a spus?! mă bucur eu, oprindu-mă din mers. Stai, nu te bucura, mă temperează Luchian. Graur nu a zis încă "da". Cum să nu zică?! De-atîta timp își dorește să se ocupe din nou de cercetare!... Luchian surîde, apoi îmi face semn să ne continuăm drumul. Vezi, dom' Mihai, îmi zice el, în tinerețe, visul meu a fost să mă transfer în Capitală, să mă pot ocupa mai bine de muzică, să stabilesc contacte, să mă integrez în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
la o adică, eu sînt tras la răspundere primul..." Și e normal să fie așa? întreb eu, oprindu-mă, privindu-l fix. Nu cumva cei cu care dansează au fost aleși pe alte criterii decît cel al valorii? Dom' Mihai, surîde Luchian, există aici în combinat o vorbă pe care cred că n-o știi, că dac-ai fi știut-o, ți-ar fi "scăpat" în vreo piesă, ori în vreun scenariu: "Tovarășul este prost, dar e prostul nostru". Sau: Tovarășul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
trece prin cap! Eu m-am căciulit o lună la cei din Zona Doi să-mi dea un ventilator... Acum au demontat și tubulatura, uite-o cum vine! arată el spre un electrocar încărcat cu tuburi din tablă zincată. Hm!... surîde el trist, ce treabă am fi făcut noi doi!... Un șef e cu atît mai bun cu cît are și adjuncți mai buni... Vreți să ziceți că după discuția din sala de consiliu, propunerea dumneavoastră de-a vă fi adjunct

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
asta! spune, uitîndu-se spre Brîndușa. Mobilizăm toate forțele la turnuri. Tovarășe prim-secretar, intervine Vlad, eu i-am dat tovarășei Roman un exemplu de ce se poate întîmpla... Sigur? întreabă prim-secretarul, fixîndu-l prin lentilele ochelarilor. Sigur! Doar pilotez și eu, surîde Vlad. Indiferent cine pilotează, tovarășe Vlad! spune prim-secretarul. Cîteva milioane, care s-ar pierde pînă reparăm turnurile, le putem recupera printr-o muncă organizată, pe cînd o viață de om, sau mai multe... Stau și mă uit la Vlad

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
secretarul. Părerea mea, spun, rămîne aceeași: să pornim. Nu vă temeți de nimic? își continuă întrebarea prim-secretarul. Ba da: de soartă, îi răspund, aruncînd o privire, ca din treacăt, Brîndușei. Se spune că "soarta îi ajută pe cei curajoși", surîde prim-secretarul. Pe cei curajoși și puternici, rectific eu, scoțîndu-mi urgent batista din buzunar, în care-mi cuprind nasul și gura, strănutînd înfundat de două ori. Vedeți, spun după ce bag batista în buzunar, cu gripa asta, de azi, am să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
închid într-o singură clipă, apoi înclină din cap, se întoarce și iese. Mă uit la Vlad: privește fix în urma Brîndușei, fără nici o expresie; aș putea crede că privește în gol. Îi cădea coada doamnei dac-ar fi zis ceva, surîd eu, să capăt o reacție din partea lui Vlad. Lasă coada doamnei! se înfurie Vlad. Cu sau fără vorbele ei situația e-aceeași. Nici ea, nici alte doamne, știm noi care-s alea!, surîde Vlad, nu au inima atit de caldă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
coada doamnei dac-ar fi zis ceva, surîd eu, să capăt o reacție din partea lui Vlad. Lasă coada doamnei! se înfurie Vlad. Cu sau fără vorbele ei situația e-aceeași. Nici ea, nici alte doamne, știm noi care-s alea!, surîde Vlad, nu au inima atit de caldă încît să usuce aerul, sfîrșește el amărît. Adică? Adică n-o să poți intra forțat în circuit, deșteptule! Asta-i! Vino sus! îmi ordonă și începe să urce treptele. Privește aici! îmi arată sus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îi șoptesc, continuînd să mă plimb, lovindu-mă cu pumnul drept în palma stîngă. Și totuși, îi spun lui Vlad, oprindu-mă în fața lui, să ne gîndim, poate... Încearcă să te gîndești și tu, poate-ți vine vreo idee. Degeaba, surîde Vlad. Mie, de obicei, ideile îmi vin în alte împrejurări, mai delicate... Știu! exclam eu, înfuriindu-mă iar. Mi-ai spus acum vreo doi ani: te umpli de idei cînd ești cu vreo femeie!... Cunoști altfel de muze? mă întreabă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lung, fix, apoi, clătinînd încet din cap, îl întreb: Cum dracu de poți trăi fără femei?! Cine spune că pot trăi? mă întreabă el calm. Domnului îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă să-mi alunge gîndurile rele, prinzîndu-mă prietenește de braț. Nu, Vlade. Nu teama de complicații m-a făcut să fiu astfel, ci dezgustul, spune Dinu. Dezgust?! se miră Vlad. Exact! confirmă Dinu. Pentru mine, dragostea are un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-și suflă nasul", iar eu să văd în ea "madona pura"... Scuzați, domnilor! Nu-mi place să fiu rezerva nimănui... Bine, Dinule, la atît se reduce dragostea pentru tine?! mă mir eu dezgustat. La "atît" se reduce în capul... altora, surîde el. Adică în capul nostru! pufnește provocator Vlad. Măi Dinule, eu tot îți boțesc mutra într-o zi! Dinu se uită calm la Vlad, îl măsoară cu privirea și strînge din umeri un fel de "fă cum vrei". Vlad ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Graur, spun eu privindu-l, și pentru că-l văd zîmbind, continuu: Vom bea o cafea mare, neagră, servită de-o mînă mică, albă... O iubești mult pe Livia? mă întreabă Vlad. O iubești mult pe Brîndușa? îl întreb eu. Vlad surîde, simțindu-se descoperit. Ce te face să mă întrebi dacă o iubesc, și nu dacă am iubit-o? Ești sigur de ceva? Bănuiesc. Dimineață erai în stația de autobuze din centru... Poate că am venit pe jos din Cartierul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Cu profesorul, evident. Cînd Dinu a aflat și a vrut să discute cu ea, s-o facă să înțeleagă anumite lucruri, știi ce i-a răspuns? "M-am săturat să văd mereu lîngă mine un pardesiu ieftin și vechi!" Hm! surîd eu, vrînd să spun că mi-e clar de ce se îmbracă Dinu acum atît de elegant, dar mă opresc. Brîndușa, începe Vlad imediat după ultima comandă a ciclului următor, a suferit mult. E un fel de-a spune... Mereu singură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]