4,155 matches
-
prin Gliganu și va lua pe Stavrat, care o va aștepta gata de drum. Nadina îi petrecu până în cerdac. Îi văzu urcîndu-se în caretă. Când porni calul, toți trei întoarseră capetele și o salutară ceremonios. Ea le răspunse cu un surâs, apoi întinse mâna spre ei, mâna mică și albă, a cărei mișcare părea o bătaie de aripă. Îi urmări cu privirea până dispărură pe poartă și apoi în dreapta, pe uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta câțiva pași și rămase pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe care nu-l observase până atunci, și avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul îi rămase atârnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri. 6 ― Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate? ― Fii bun, Leonte, și scoală nițel, că s-a întîmplat o...! ― Dumneata ești, primare! bâigui logofătul Bumbu, recunoscând glasul. Uite-acu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o vorbă bună când unuia, când altuia, iar pe urmă se proțăpi în dreptul ușii, între doi stâlpi ai cerdacului, parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noul guvern. Numai generalul Dadarlat, obișnuit cu familiarismul lui Boerescu, a încercat să întrerupă de două ori și s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric. ― Acuma aveți dumneavoastră cuvântul, domnule general, căci eu am terminat! făcu Baloleanu cu un surâs ironic, drept încheiere. Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. Acuma mai observă, tușind viguros, că, după părerea lui, trebuie procedat cu ultima energie, altfel focul va cuprinde și părțile unde țăranii încă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă arendașul, umflîndu-se. Îmi pare rău! Apoi dacă dumneavoastră, care ați pătimit ca nimeni altul, puteți vorbi, ce să mai zicem de cei care... Spre fericirea lui Grigore, apărură Predelenii și Rogojinaru rămase bodogănind cu geamantanul. Olga mulțumi cu un surâs lui Titu pentru flori. ― Poetul nu se dezminte niciodată! strigă Predeleanu, strângând mâna tânărului Herdelea. ― Mai cu seamă când e vorba de o domnișoară așa de fermecătoare! zise tânărul cu pălăria în mână și cu o privire admirativă către Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fierbe în vene. Cum înțeleg că voi fi decapitată pentru comportamentul meu, doresc să joc ultimul act așa cum vreau eu. — Stai pe loc! strigă din spatele meu împăratul Hsien Feng. Tocmai l-ai insultat pe Fiul Cerului. Mă întorc și zăresc surâsul batjocoritor de pe chipul său. — Dacă vreți să ordonați pedepsirea mea, îi spun ținându-mi capul sus, singura mea dorință e să aveți milă și să-mi oferiți o moarte rapidă. În timp ce vorbesc îmi strâng dantelele cămășii de noapte. Ce aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sunteți jignit? — Nu. Îmi place. Zâmbește în continuare... Ai auzit ce am spus? Simt cum îmi îngheață expresia de pe chip la auzul ordinului său. — Ce s-a întâmplat? Ți-a dispărut zâmbetul. Adu-l înapoi! Vreau să văd din nou surâsul acela pe fața ta! Pune-l la loc. Acum! — Mă străduiesc, Majestatea Voastră. — Nu e acolo! Mi-ai luat zâmbetul! Cum îndrăznești... — Ce părere aveți de ăsta, Majestatea Voastră? — Nu, ăsta nu e zâmbet, e un rânjet. Unul urât. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toți cei implicați arătau de parcă ar fi ieșit dintr-un episod din The Fabulous Life Of, cu excepția umilei mele persoane. Timpul de zbor ar trebui să fie de zece ore, cu turbulențe minime la traversarea Atlanticului, spuse pilotul, cu un surâs dătător de infarct și un fel de accent european vag. Unul care arată atât de bine n-ar trebui să răspundă de viețile noastre, m-am gândit. Unul puțin mai urât și nu chiar atât de cool ar fi băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aproape neobservat. Se folosesc de farmecele lor, dar în același timp se camuflează, se adăpostesc îndărătul vălului de conveniențe. Atuul lor este ambiguitatea. În relațiile cu băieții, se mărginesc la cuvinte dulci-acrișoare, la enunțuri cu dublu înțeles, la priviri și surâsuri schimbate pe furiș, la atingeri echivoce. La toate aceste coduri care permit reconcilierea ireconciliabilului: a imperativului pudorii cu exprimarea dorinței. Și totuși, acest flirt, oricât de superficial, le aduce multe reproșuri, chiar remușcări. Pitită în întuneric, mustrarea de cuget le
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
doi tineri își deschid unul altuia inimile. Se mai întâlnesc de câteva ori în secret, iar curând hotărăsc să își împartă viața. Catherine Pozzi și "atingerile echivoce" Contesa de Pange nu suflă un cuvânt despre schimburile de priviri sau de surâsuri, despre atingerile pe furiș, nici măcar atunci când vorbește despre logodnicul său. Pauline de Broglie, care devine contesă de Pange și doamnă respectabilă, rămâne prea rezervată, prea încorsetată de educația primită pentru a pomeni în memoriile sale de atracția erotică, pentru a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să găsească alte subterfugii, alte vicleșuguri care să-i permită să se dedea jocului seducției rămânând totodată invizibilă, să se expună și în același timp să se eschiveze. În mod intuitiv, Catherine recurge la vasta sa paletă de priviri și surâsuri. Face apel la acele neînsemnate și prețioase semne distinctive, de complicitate, la acele mesaje, subtile sau intense, care pot fi schimbate pe ascuns. În iulie 1900, aflându-se la Orgeval, în tovărășia prietenei sale Lydia, o tânără "expertă a flirtului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
decât fuseseră în urmă cu cincizeci de ani. Este acest joc al seducției, plin de echivoc, la care se pretează acum, fără ca cei care-i supraveghează să bage de seamă tinerii și tinerele din înalta societate. Însă acest limbaj al surâsurilor, al privirilor, al atingerilor ambigue, al cuvintelor cu subînțeles nu este desigur străin bărbaților și femeilor căsătorite. Adulții practică de multă vreme acest joc atât de delicat, nedefinit și niciodată dus până la capăt. Și lor le place să se hârjonească
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate se estompează în fața surâsului dătător de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a doua 1914-1945: Sub semnul băiețoasei În concluzie, în perioada Belle Époque flirtul nu se mărginește la a-și face apariția la baluri și prin saloane, ci invadează imaginarul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
necesitate, pentru a o putea dirija pe parcursul multiplelor figuri pe care le improvizează. În anii '20, acest dans nu reprezintă decât o etapă, cu siguranță crucială, însă tranzitorie, a flirtului. Tangoul continuă întâlnirea semnele sale imperceptibile, o privire, umbra unui surâs și precede flirtul propriu-zis adică schimbul de săruturi și mângâieri. El lasă să se vadă dacă trupurile sunt în armonie, dacă tind să se apropie și mai mult unul de altul. Dacă atracția este puternică și reciprocă, cei doi parteneri
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Conservator și, "în mod miraculos sau din întâmplare", reușește. La aflarea rezultatelor, cuprinsă de groază, tânăra îl roagă pe Louis Jouvet, membru în comisia de examinare, să-i dea vestea tatălui ei. Pe chipul ilustrei voci se ivi ilustrul său surâs, iar Maestrul își dete cu două degete celebra pălărie de fetru pe ceafă: "Un tată dur, ai? Las' că mă ocup eu"". Întâlnirea, își amintește scriitoarea, fusese destul de hazlie, constituind fără îndoială sursa de inspirație pentru o scenă din filmul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1922, sub presiunea ligilor și a asociațiilor pentru ocrotirea familiei, cenzorii cinematografului hollywoodian decretează că un sărut nu trebuie să ocupe mai mult de 2,15 metri de peliculă (în jur de trei secunde), care să includă toate etapele, de la surâs până la separarea finală. În 1933, companiile americane și-au organizat propria cenzură, odată cu faimosul cod Hays. Din acel moment, o cortină de pudibonderie coboară asupra ecranului. Este proscris tot ce are sau pare să aibă vreo legătură cu senzualitatea: relațiile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atunci când aveau în sfârșit să sosească! Pe 18 august 1944, forțele aliate se apropiau de capitală. "Adunarea Națională Populară 127, PPF-ul128, Miliția și toate celelalte spurcăciuni, scrie Micheline Brood, au părăsit Parisul. [...] Ascultăm bubuiturile tunurilor, tot mai apropiate, cu un surâs de izbăvire, am vrea să le-auzim și mai aproape. Vin! Vin! Stăm cu răsuflarea tăiată". Și apoi, brusc, totul sare în aer. Aliații nu pot străpunge intrarea în oraș, însă Rezistența din interior organizează, începând cu 19 august, insurecția
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
subtilități, în provocări și în adevăruri scoase la iveală 183. În dragoste, "frumusețea nu se află la capătul lucrurilor", subliniază de asemenea Jean d'Ormesson într-unul din romanele sale. "Ea se află în cele dintâi priviri, în cele dintâi surâsuri care într-un fel atât de fermecător prevestesc atâtea nenorociri". "Cât sunt de delicioase" aceste prime clipe, "aceste semne echivoce și secrete ale iubirii care se naște, dar rămâne încă ambiguă și ascunsă"184... În flirt, orice este posibil, virtual
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
confirmă și prietenul său, scriitorul Vassilis Alexakis, "o poveste de iubire care se termină înainte chiar de-a fi început". Este un joc care "îmbogățește viața și oferă mai multă libertate tocmai pentru că nu înseamnă nimic, doar câteva priviri, câteva surâsuri, câteva cuvinte aruncate ici, colo"... "Flirtul îți îngăduie să te joci cu mintea ta, să visezi. Să eviți plictiseala ce amenință orice relație"205. Înseamnă oare asta că nimic nu se schimbase față de perioada Belle Époque? Că flirtul, așa cum sublinia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ieșit la marginea drumului mare. Este foarte rural, foarte românesc, foarte simplu și prietenos. Bucurie și zîmbete, cred că asta va rămîne în amintirea tuturor celor ce au urmat pe generalul de Gaulle în această trecere de neuitat prin Oltenia, surîsul oamenilor, delicatețea, fericirea lor. Franța -, acest nume rezumă pentru ei un summum al civilizației, toate calitățile. Ei își manifestă sentimentele, păstrînd o naivitate pe care Occidentul a pierdut-o. Pentru că mergem cu viteză scăzută, ori de cîte ori traversăm o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu Vestul". Noica cere explicații Vestului în prefața lucrării sale Modelul cultural european, publicată în 1986-1987 sub formă de eseuri apărute în revistele Ramuri, România literară și Viața Românească. Filosoful român se teme că occidentalii favorizează "o societate în care surîsul searbăd, politețea și salutul amabil cu mîna vor fi singura măsură a civilizației noastre o civilizație a bye-bye-ului (the Bye-Bye society)". Noica putea să nu deranjeze, ba mai mult, să întărească argumentele provincialismului protocronist, dar calitatea exigenței sale intelectuale, indiferent
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ea mângâiere". Identificarea lui Rajić cu acest alter-ego este deplină, ultima lui dorință fiind anunțată o trimitere la unica alinare dată de misterul norilor și-al cerului: Și, oi fi eu cum oi fi, știu că o să mor cu un surâs obosit, dar luminos, deși toate câte le-am făcut și câte le-am trăit nu-mi sunt prea clare". Visul delirant al lui Rajić, fost student la Viena, bolnav de tuberculoză și "predispus filosofării", se desfășoară într-un interval aparte
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nr. 79, decembrie 2012 Fotografiile post-mortem Într-o fotografie veche de-acum un secol și jumătate, domnișoara Jeanette Glockmeyer are aerul că ascunde, subtil, ceva. Probabil și-a întrerupt timp de câteva clipe lectura de după-amiază pentru a-și contopi surâsul și privirea fixă într-o expresie melancolică, rezonând fin cu sobrietatea studiată a primul său portret de tânără burgheză. Așezată pe un scaun înalt, își sprijină brațul stâng pe o măsuță, în timp ce mâinile țin întredeschisă o carte de rugăciuni îndreptată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
finală de evaluare a competențelor dobândite de elev aspectele implicate: Competențe în domeniul limbajului: - exprimarea orală: verbală, paraverbală - expresivitatea frazei, ritmul, tonul, accentul cuvintelor, pauzele în vorbire, respirația su sens; - lectura; scrisul; compunerea; vocabularul; ortografia; gramatica; - exprimarea nonverbală: proximitatea, râsul / surâsul, gesturile, postura, mimica, privirea; Identificând factorii principali implicați în învățarea comunicării, L. Șoitu subliniază rolul școlii, care este o instituție unde se comunică prin toate mijloacele, se învață comunicarea pentru toate mijloacele și pentru orice contact social sau tematic. Referindu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul îngerilor din senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând, cu diademă de stele, ce de a doua e femeia „stearpă, fără suflet, fără foc”, cu ochiri agresive și fața pală de „o bolnavă beție”, peste care liricul aruncă vălul alb al poeziei”. Toate eroinele sale ilustrează, cu rare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]