4,883 matches
-
exista un regim de monarhie constituțională în care se organizau alegeri limitate, nu populația (fie ea si doar aceea selectată pe criterii de clasă prin sistemul votului cenzitar al vremii) alegea cine și cum guvernează țara în ultimă instanță, ci suveranul. Nici măcar introducerea votului universal masculin, în alegerile postbelice din noiembrie 1919, n-au alterat caracterul trucat, formal si nedemocratic al sistemului politic și electoral românesc. Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
României, niciodată nu și-a uitat rădăcinile germane. În 1870, cu ocazia războiului franco-prusac, germanofilia lui Carol I a fost de altfel pe punctul de a-l costa coroana, preferințele românilor în acel moment fiind în contradicție cu cele ale suveranului. În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern și foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 - 1878), în care contribuția României a fost decisivă
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
idei acuzându-l pe rege pentru faptul că era cel mai mare proprietar de pământ (boier) din țară. Regele a promis țăranilor în toiul răscoalei din 1907 că va înfăptui o reformă agrară, în urma căreia țăranii să fie împroprietăriți, însă suveranul - care în termeni practici era cel mai mare boier al țării - va uita repede de promisiunea făcută în proclamație, de îndată ce criza va fi soluționată o dată cu trimiterea armatei contra țăranilor, prin masacru, conform uzanțelor monarhice ale vremii Regelui Carol I îi
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
țării nu pare să fi fost și ceea ce românii înșiși considerau ca atare, un astfel de exemplu fiind angajarea țării în octombrie 1883 într-o alianță secretă cu Austria (la care ulterior au aderat și Germania cu Italia), pe care suveranul a încheiat-o și despre care au aflat în deceniile următoare doar un număr restrâns de miniștri români. Această alianță a facut-o pentru a se asigura contra Rusiei de care avea, pe bună dreptate, mult mai mare teamă La
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
democratică (1923) și a săvârșit reforma administrativă (1925). Ferdinand a fost criticat adesea pentru personalitatea slabă, unii susținând că a fost sub influența soției sale și a politicienilor Ionel Brătianu și Barbu Știrbei, colaboratori apropiați ai săi. Ultimii ani ai suveranului au fost umbriți de noua renunțare la tron a prințului Carol (decembrie 1925), pe care Ferdinand n-a mai tolerat-o, numindu-l moștenitor al tronului pe prințul Mihai, care i-a urmat ca rege. Distincții Regele Ferdinand a primit
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională. În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „le-a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Comitetul Național Român, un grup care avea drept scop apărarea intereselor românești în Occident, prezentat uneori ca guvern român în exil, dar căruia democrațiile occidentale nu i-au recunoscut niciodată acest caracter. Intervievat în 1991 de jurnalistul francez Philippe Viguié-Desplaces, suveranul a declarat despre Revoluția din 1989: „Sentimentele noastre erau amestecate. După surpriză, a urmat spaima în fața violenței înfruntărilor și a imaginilor pe care le transmitea televiziunea. [...] Această evoluție ne neliniștea. Pe cât am susținut și împărtășit, la început, acest formidabil elan
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Iorga. Din 6 septembrie 1940 până în 30 decembrie 1947 Mihai a fost din nou "regele României". După abdicarea forțată, Mihai a continuat să se intituleze rege. Într-un interviu de la începutul anilor '90, Mihai argumenta că poate fi numit "fostul suveran", însă nu "fostul rege". După 2000, Mihai a întrerupt legăturile cu casa de Hohenzollern-Sigmaringen și a interzis membrilor familiei sale să mai poarte titlul "de Hohenzollern-Sigmaringen". Din 1941, regele Mihai este mareșal al României. La 10 mai 1941, de ziua
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
a catolicismului în Anglia în urma căreia benedictinii au fost readuși la Westminster, până în 1559 când regina Elisabeta I îi va alunga din nou. În anul 1560, Elisabeta a acordat abației titlul de "biserică regală", independentă de episcopie și supusă direct suveranului. În acelaș timp a devenit "biserică colegială" fiind întemeiată aici o renumită universitate. Biserica a suferit numeroase daune în timpul Revoluției engleze, mai ales în anul 1640 când puritanii iconoclaști au distrus unele dintre statuile și mormintele regilor. Între anii 1722-1745
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
nu au o Constituție. Primul ministru este șeful Guvernului și este responsabil în fața Camerei Comunelor, camera inferioară a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub numele de modelul Westminster. Suveranul are, teoretic, puteri largi, însă, în practică, îndeplinește doar funcții ceremoniale. Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament. De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
în fața Camerei Comunelor, camera inferioară a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub numele de modelul Westminster. Suveranul are, teoretic, puteri largi, însă, în practică, îndeplinește doar funcții ceremoniale. Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament. De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
largi, însă, în practică, îndeplinește doar funcții ceremoniale. Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament. De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări ale Commonwealth-ului. Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în 1952 și a fost încoronată în 1953. Parlamentul este instituția
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
de Parlament. De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări ale Commonwealth-ului. Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în 1952 și a fost încoronată în 1953. Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului. Este compusă din două Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși, și
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
facțiuni politice și religioase, Verzii și Albaștrii, în anul 532 e.N.(mai existau facțiunile Albilor și a Roșilor). Revolta s-a transformat într-o sălbatică devastare a capitalei și a monumentelor și într-o acțiune concentrată împotriva puterii imperiale. Tronul suveranului a fost salvat numai de sângele rece arătat de împărăteasa [[Theodora]] și de calitățile de commandant ferm ale generalului [[Belizarie]]. Armata, credincioasă lui Belizarie, a înăbușit răscoala numită "Nika", numai după masacrarea a 40.000 de rebeli în incinta "Hipodrom
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
cu Dromihete (Dromichaites) și regele Traciei elenistice, Lisimah (Lisimachos). Lisimah voia să-și extindă regatul și pe malul stâng al Dunării, iar Dromihete dorea înapoi niște cetăți supuse de Lisimah, de pe malul drept al Dunării, din Dobrogea. Campania inițiată de suveranul elenistic la nordul Dunării și condusă de fiul său Agathocles se încheie cu un eșec. Agathocles este făcut prizonier de către căpetenia Dromihete, care s-a purtat foarte bine cu el și l-a trimis după câtva timp înapoi la Lisimah
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192 î.Hr.), Hannibal susține, fără succes, ideea purtării luptelor pe solul italic. După înfrângerea seleucidă de la Magnesia (190 î.Hr.), după o serie de
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
12 iulie, suferind modificări și completări. În urmă dezbaterilor, s-a concretizat Actul de Unire, intitulat Articolele Confederației ratificat și de Congres pe 15 noiembrie 1777. Au existat dispute dintre conservatorii ce doreau un guvern central ce trebuia să fie suveran în reglementarea comerțului, introducerii unei monede unice, elaborarea legilor de navigație și politicii externe, precum și de dispunerea unei armate și flote care să înăbușe revoltele, și democrații care doreau un guvern central slab, îngrădit în drepturile sale, micii fermieri și
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
regelui Carol al II-lea). Căruțașul care a plecat cu căruța și a adus rezerve de carburant pentru avion a fost angajat la CFR. Buna primire ce i s-a făcut a determinat apoi o lungă relație de simpatie a suveranului cu locuitorii. Pe locul aterizării avionului s-a construit un monument și ulterior o cazarmă unde aveau loc manifestări cu ocazia zilei regelui. O delegație de la Vadu-Crișului participa în fiecare an la parada de la București. La 8 iunie 1940 cu
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
înaintat de pază și apărare în trecătoarea Branului. Actul de naștere al castelului de la Bran a fost emis de regele Ludovic I de Anjou la 13 noiembrie 1377, iar în 1382 castelul era terminat, în forma sa de atunci, dar suveranul n-a mai apucat să-l vadă. Satele de colibași ale brănenilor, între care și cele aparținătoare azi comunei Moieciu, sunt menționate foarte des în documentele medievale, ele făcând de fapt parte din domeniul Branului și se aflau sub jurisdicția
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, Constantin-Titel Petrescu și Lucrețiu Pătrăscanu s-a definitivat la 8 iunie 1944, Declarația care cuprindea obiective ca: În ziua de 23 august 1944 , orele 16, maresalul Ion Antonescu a fost invitat la palat pentru a expune suveranului planurile sale. În urma expunerii și în urma refuzului lui Ion Antonescu de a accepta încheeierea armistițiului și condițiile impuse de Aliați, fără stirea germanilor, Regele s-a adresat lui Ion Antonescu cu formula: "Domnule mareșal, am ascultat expunerea dumneavostră, nu sunt
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
că drumul român trecea peste teritoriul morlăcan. Localitatea a fost menționată documentar pentru prima oara în anul 1399, atunci când Regele Sigismund de Luxemburg a donat veniturile cetății Bologa - împreună cu cele din satele înconjurătoare - lui Mircea cel Bătrân, devenit vasal al suveranului Ungariei. Un veac mai tarziu, în anul 1493, pe teritoriu localității este amintit nobilul Nicolae Vaida de Morlaca. În jurul anului 1600, aici este menționată o mănăstire, iar în anul 1666 documentele istorice amintesc despre voievodul Pui Petru de la Morlaca. În
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
a domni peste toate teritoriile fostei Rusii Kievene. Titlul complet al lui Petru a fost începând cu 1721: "Petru I, cu ajutorul lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al întregii Rusii, Moscovei, Kievului, Vladimirului și Novgorodului; Țarul Kazanului, Țarul Astrakhanului, Țarul Siberiei, Suveranul Smolensk; Prinț al Estoniei, Livoniei, Kareliei, Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților." Succesorii lui Petru au modificat titlurile incluzându-l și pe cel de Mare Duce al Finlandei (1809) și Țar al Poloniei (1815)
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
palatul regal ""Alcazar"". Impresionat de creația artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la 30 august 1623. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viață între pictor și suveran. La 6 octombrie 1623, tânărul Velázquez este numit ""pintor de camera"" (pictor de curte) și locuiește împreună cu familia la Madrid, în palatul "Alcazar". Din august 1628 până în aprilie 1629, se află la Madrid pictorul flamand Peter Paul Rubens, care pictează
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
lui Henryk Sienkiewicz: un Oliver Cromwell polonez. Ca atare, mareșalul atrăsese în mod inevitabil, atât loialități intense cât și intense demonizări. În 1935, la înmormântarea lui Piłsudski, președintele Mościcki a cuvântat despre mareșal: „el a fost regele inimilor noastre și suveranul nostru. Pe parcursul a jumătate de secol al vieții sale, el a capturat inimă după inimă, suflet după suflet, până când a atras toată Polonia în purpura spiritului său regal ... El a dat Poloniei libertate, limite, putere și respect.” După al Doilea
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]