5,059 matches
-
a răpit tronul lui Ioan. Ba chiar cea din urmă catastrofă hotărâtoare era implicată într-un strâns raport cu statul româno-bulgar. Cel din urmă stăpânitor al Epirului, Mihail II Comnen, se lepădă de vasalitate și ridică armele contra împăratului Niceii, suveranului său recunoscut. Mihail Paleolog rândui pe frate-său cu o parte de oști contra lui Mihail Comnen, dar era foarte îngrijit ca acest vasal rebel să nu se unească cumva cu romîno-bulgarii, cari nu trebuiau taxați sub valoarea lor. Pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bulgaria. Sfentislav se ridică biruitor. Nu ar fi fost cu putință și nici ar fi izbutit viteazul Noga de-a se urca la deplina neatârnare și la înalta demnitate de han, daca, trimis ca simplu căpitan de oaste de cătră suveranul său, hanul legitim, cu ordinul de-a supune mai multe populații din Asia, el nu le-ar fi supus într-adevăr, și n-ar fi uzurpat domnia peste ele, nemaivoind să recunoască de acum înainte jugul fostului său suveran, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cătră suveranul său, hanul legitim, cu ordinul de-a supune mai multe populații din Asia, el nu le-ar fi supus într-adevăr, și n-ar fi uzurpat domnia peste ele, nemaivoind să recunoască de acum înainte jugul fostului său suveran, a hanului legitim care-l rânduise în campanie ca pe un comandant subordonat lui. Dar după ani mulți se ivi un răzbunător din casa dinastiei trădate, și bătrânul uzurpator Nogas, atacat cu putere de Tuktai, moștenitorul dinastiei legitime a Hanatului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiică fusese botezată de Eufrosina, soția lui Nogas, încît astfel Sfentislav puse în serviciul aprinsei sale ambiții mijloace corespunzătoare pentru îndeplinirea ei. Astfel își cumpără multe voturi între bulgari, se uni cu Tzacas, pe care-l recunoscu {EminescuOpXIV 146} de suveran al său și împreună cu dânsul puse mâna pe capitala Tîrnova. Câtăva vreme el nu luă parte la stăpânire decât numai în numele lui Tzacas; dar, încet-încet și pe tăinuite, el trase toată puterea la sine, accentuă pe lângă bulgari comunitatea sa de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dovedește nelimitata și deplina autoritate, nici maiestatea împlinită a tronurilor autocratice, de vreme ce voievozii în Ungaria și-n Polonia, asemenea despoții (omonimi cu românescul domn, cu bulgarul gospodar) din împărăția bizantină. {EminescuOpXIV 160} cu toate că aveau nelimitate drepturi administrative, aveau însă un suveran recunoscut în mod formal, și anume cei dentăi pe regii lor respectivi, cei din urmă pe împăratul. Fără scădere pentru viul lor instinct de neatârnare, voievozii români totuși nu se simțeau îndestul de tari spre a susține în afară și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel Mare) asupra sașilor rebeli din Ardeal, captivat de evlavia acestuia, se simți determinat de a abate cu binele amenințătoarea invazie. Se supuse regelui, îl întîmpină la margine, îngenunchie înainte-i, îi jurui credință neclintită și ascultare nestrămutată ca unui suveran al său și se îndatori a plăti tribut pe fiecare an. Spre închinare solemnă aduse daruri splendide, prezenturi strălucite și pietre scumpe, pe care le hărăzi cu îmbelșugare regelui și coroanei Sf. Ștefan spre semn de supunere. Raportul reciproc deveni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se hotărî să cedeze mai bine pacinic, decât să se-mprotivească-n zădar, deci se-nchină cu omagiu de supunere în an[ul] 1391 puternicului stăpânitor al osmanilor, îi prestă jurământ de vasal și se-ndatori a plăti un tribut anual noului său suveran. Năvălirea lui Sigismund în Valachia. Acest act nu lipsi să oțărască și mai mult dușmănia între domnul Valachiei, care ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară urmase de curând cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât el se obligă, făgăduind că, în cazul de-a birui, va administra țara cucerită numai în numele și după voința lui Mohamed și că toată viața lui se va considera ca un vasal al acestuia și-l va recunoaște de suveran. Înzestrat de Suleiman cu oarecari mijloace pentru îndeplinirea scopului său, dar avizat de altmintrelea la ajutor străin, el își căută căpătâi mai întîi la principele Umur din Aidin precum și la Isfendiar, stăpânitorul peste Kastemuni, apoi la stăpânitorul din Sinope, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Curtea polonă din Radom pe doi împuterniciți, iar Petru pe mareșalul Curții sale Dugoi, unde, la 10 decemvrie 1389, se iscăli tratatul de cei trei aliați. Petru Vodă, legat de Polonia cu jurământul său de vasalitate, era aliatul natural al suveranului său, n-avea nevoie de un anume tratat de alianță și nici nu mai apare iscălit pe acel document, datat din Lublin în 20 ianuarie 1390, prin care Mircea și Vladislav întăresc din nou relațiile lor de amiciție și alianță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar mai mult încă prin imprudența sa proprie, Roman Vodă se lăsă atras în volbura mișcărilor războinice de acolo. Căpetenia unui neam rutean, Theodor Korioatowicz, care, propriu vorbind, era vasal unguresc, având drept feud cetatea Munkacs, întorsese spatele feudului și suveranului său și începuse a roi spre Podolia, a căreia domnie o și luă în temeiul unei învoieli pe care-o încheie cu regele Vladislav Iagello în așa fel încît să fie primit sub ocrotire polonă și să aibă această provinție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le vin niciodată bine și care cară fiecare câte un buchet enorm de flori, învelit în celofan. Florile trebuie date pesemne "doamnelor" (reginei și principesei) și întrucît acestea așteaptă în casă, cei doi se aliniază respectuos la ceva distanță de suveran și președinte. Apoi, prin același colț din dreapta își fac apariția în ecran două doamne voluminoase în taioare, care dau mâna cu Regele și fac, conform protocolului regal, knixuri, acele genoflexiuni suave, semn de supunere și omagiu la care numai monarhii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mihai. Mâine scenariul se reia la Arad. Ce pot să spun? Ziua a arătat destul de ciudat: la ora 15, la Operă, lansarea albumului regal; la ora 17, la Prefectură, președintele Iliescu își lansa și el o carte; la ora 19, Suveranul și Președintele asistau, din loja centrală a Operei, la un spectacol închinat evenimentelor petrecute la Timișoara în urmă cu 12 ani. Ajung în fața Operei la 1440. În dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi sprijină o pancardă, în timp ce un al treilea îi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și cu Moldova și ajutor în caz de nevoie. După aproape 4 ani de la asediul Vienei, la 22 iunie 1533 s-a încheiat și tratatul de pace cu Austria. Este adevărat, acest tratat a fost cam umilitor pentru orgolioșii habsburgi. Suveranul austriac recunoaște pe sultan în calitate de tată și suzeran, dar și frate cu marele vizir. Din anul 1533 a fost organizată o ofensivă împotriva acestui stat asiatic. Au fost cucerite cetățile Van, Pasin, Oltu, Aktamar, apoi, turcii vor intra în Tebriz
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
perioada de sfârșit a secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, au avut loc incursiuni de jaf ale pașei de Vidin, Osman Pazvantoglu, care nu s-a conformat cu ordinele venite de la Istanbul, considerându-se independent față de suveranul Imperiului Otoman. El n-a recunoscut „Nizam-i Djedid” („Noua Ordine”) și a afirmat fără nicio reținere următoarele: „Mai degrabă devin creștin decât să accept Nizam-i Djedid”. Desele incursiuni în ținuturile românești de la Dunăre, vor face din Pazvantoglu un
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
fel țarul având mari prerogative în Orientul Apropiat. Acest tratat este urmarea celor două războaie ruso-turce, terminate cu victoria Rusiei și slăbirea Imperiului Otoman. A doua jumătate a secolului al XIX-lea va debuta cu domnia lui Abdul-Aziz (1816-1876). Este suveranul Imperiului Otoman, care a avut ocazia să recunoască statul național român și pe Alexandru Ioan Cuza, ca domn legitim al acestuia. Acest sultan a rămas în istorie ca un suveran, care a tratat pe principiul egalității pe toți locuitorii Imperiului
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
XIX-lea va debuta cu domnia lui Abdul-Aziz (1816-1876). Este suveranul Imperiului Otoman, care a avut ocazia să recunoască statul național român și pe Alexandru Ioan Cuza, ca domn legitim al acestuia. Acest sultan a rămas în istorie ca un suveran, care a tratat pe principiul egalității pe toți locuitorii Imperiului, indiferent de etnie. El spunea că „toți sunt fiii aceleiași patrii”. El n-a mai făcut distincția între musulmani, mozaici sau creștini, care trăiau în Imperiul Otoman. În anul 1869
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Istanbul, facilitată de trimisul diplomatic în capitala Imperiului Otoman, Costache Negri, se înscrie pe linia liberalizării relațiilor dintre sezeran și vasal. Domnul Principatelor Române n-a mai sărutat papucul sultanului, închinându-se adânc în fața acestuia, ci a dat mâna cu suveranul, ca între două personalități egale ca funcție politică. Impresionat de măreția, curajul și demnitatea lui Alexandru Ioan Cuza, sultanul Abdul-Aziz a trimis firman la confirmare prin trimis special la București. În timpul domniei sale, Imperiul Otoman a început să depindă economic tot
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și un iubitor de cultură, comparabil cu Soliman Magnificul, care scrisese poezii, era receptiv la muzica occidentală și la portul din vestul Europei. Având aceste preocupări, sultanul Abdul-Aziz a încurajat dezvoltarea literaturii turcești și a tradițiilor naționale. Ideile reformatoare ale suveranului Imperiului Otoman ia determinat pe cei din Comitetul Central bulgar, ce activa în clandestinătate să propună, în anul 1867 crearea unui stat dualist turco-bulgar, după cel austro-ungar. În ultimul an de domnie al lui Abdul-Aziz „Noii otomani” au propus o
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
parte și de detractori. Mecena socotește retragerea lui Horațiu din Roma drept semn că el s-a simțit ofensat din pricină că August a refuzat să dea curs rugăminții lui de a-l rechema pe Ovidiu din exil, dar rămâne convins că suveranul ar putea fi înduplecat de lectura tratatului privitor la arta poeziei : Și muza ta, sunt sigur, prin nobila-i cântare/ Va scoate pe Ovidiu din trista-i exilare (I 8). În schimb, invidiosul Zoil - nume identic cu al unui critic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de năluciri/ Și aerul din Olimp în Roma îl respiri (II 5). Noul insucces îl determină pe Ibis să se adreseze lui August căruia îi deconspiră sentimentele dintre Ovidiu și Iulia și de data aceasta el obține rezultatul dorit, căci suveranul bănuiește deja efectul versurilor asupra nepoatei sale : ea-i cuprinsă/ În mreaja lui Ovidiu, cu mintea sa aprinsă. Principele e pornit împotriva autorului de versuri desfrânate, periculoase pentru morala publică, și e convins că Ovidiu corumpe Roma ntreagă./ Veninul de pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ibis și îndepărtează încă o dată amenințarea fatală. Soțul trădat îl instigă împotriva poetului pe însuși August, care e deja convins că acesta s-a făcut vinovat de crime în versurile sale nocive pentru moralitatea romană (III 7). Ovidiu acceptă sentința suveranului în clipa în care Iulia își mărturisește sentimentele : Merit moarte !... Culpabil o aștept,/ N-am dreptul, nici speranța în ochii-ți să mă-ndrept./ Cuvintele rostite de Iulia sublimă/ Dictează-a mea osândă (III, 8). Iulia își pune în gardă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de Victor Eftimiu (Am vroit/ Să scutur paraziții pământului, și-o dată/ De omul cel din urmă planeta curățată,/ Aș fi zvârlit în lume un pumn de oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe măsura înaintării fatale a acțiunii. Imitarea modelelor merge uneori până la preluarea aproape identică a unor replici. Agamemnon refuză să pășească pe covorul de purpură întins de soție la întoarcerea de la Troia pentru că nu apreciază o extravaganță pe gustul unui suveran oriental. Argumentul folosit de personajul lui Eschil (Să nu mă-ntâmpini ca pe un barbar, cu fruntea în țărână, strigând cu glas înalt. Să nu-mi întinzi covoare pe un drum ce-ar deștepta invidie - Agamemnon) apare, într-o formulare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de o altă lipsă de comunicare, cea dintre Toas și Ifigenia cu privire la necesitatea jertfelor omenești. Regele Tauridei nu mai este, ca la Euripide, un barbar setos de sânge care se opune cu strășnicie planurilor de fugă ale tinerilor greci. Asemenea suveranului din piesa lui Goethe Ifigenia în Tauris, personajul lui Everac se îndrăgostește de Ifigenia și încearcă tot timpul să se poarte așa cum își închipuie că ar dori ea. De la început, când constată că tânăra e mereu palidă și cu privirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a fost văzut vreodată râzând în hohote (XXI 26) ; sau înregistrează schimbul de replici dintre Dionis cel Bătrân, iritat de flecăreala de filosof obraznic a interlocutorului, și oaspetele său atenian, nemulțumit de răspunsul demn de un tiran mărginit dat de suveranul Siracuzei (XIII 18). E adevărat, există și cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă, de pildă, naționalitatea lui Pollis, curteanul trimis de Dionis I să-l ducă pe Platon la Egina, și-l transformă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]