5,159 matches
-
Trandafir”) 2) Scrie ideile următoare în ordinea din povestire, sub forma unui plan de idei. Vei folosi, desigur, tasta ENTER. „A fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea despre mărirea strămoșilor. Pe sub tavanul scund al casei treceau eroii altor vremuri. Auzeam parcă freamătul luptelor și, acasă, îi visăm o noapte întreaga. Ne-am strâns toți băieții și am luat o hotărâre mare, să ne ducem și noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
și mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: Nu te teme, nu-i nimic, nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lui tata și am apăsat puternic pe trăgaci, dar fără efect. Mam ținut de trăgaci cu toată greutatea trupului meu, dar tot fără efect. Nu știu cum am reușit să întorc piedica armei, și arma a luat foc. Alicele au intrat în tavan, arma a căzut din cui, camera s-a umplut de fum și de miros greu. Sora Nica, speriată, a rămas sub așternut, iar eu am fugit afară să mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pentru studenții români. Aici, după ce a fost supus la o anchetă cruntă și nereușind să-i smulgă cele dorite de torționari, a fost dezbrăcat, complet gol, apoi a fost legat cu mâinile la spate și înălțat pe un par până la tavan, după care a început lovirea cu ciomege și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite, când l-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
LED-uri nu are ca bază lemnul, plasticul sau metalul, ci un balon umplut cu heliu. Veioza este menținută la înălțimea dorită fiind legată cu o sfoară. În funcție de nevoi, poate fi îndreptată în sus pentru un iluminat difuz, reflectat de tavan, sau în jos, pentru un iluminat direct. Ce putem împărți? Compania de porțelanuri scumpe Lenox știa că multe mirese și-ar dori un serviciu din porțelan bun, dar este prea scump pentru a putea fi oferit cadou de o singură
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nu intră În discuție. Cu ghilimelele de rigoare, Într-o glumă sinistră... Acolo puteai să mori oricând, dacă erai cât de cât bolnav. Era o celulă, o catacombă, bineînțeles, că știi Jilava. Era o boltă În care pica apa din tavan pe ici pe colo, că-ți dădeai seama după lacurile care se formaseră, și șapte zile și șapte nopți trebuia să te plimbi, să ocolești lacurile ălea și nu stăteai decât pe o tinetă, unde Îți făceai și necesitățile. Mâncarea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta de pompieri și-o urcat căpitanul Istrate cu pistol automat și a tras pe geam. După două sau trei zile, am fost În camera aceea și-am numărat șapte cartușe care le-a tras... că o prins ricoșeu din tavan și o lovit În perete. Atunci i-a lovit pe doi care erau În geam... Eram la chirurgie și, la un moment dat, mă trezesc cu patru caralii, cu o pătură, mi-l aduc pe unu’. Nu se-așteptau să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce să facem și noi? Atunci țineam prelegerile... Pe câte niveluri erau „crăcile”? Craca avea trei nivele. Eu am nimerit În pat cu unu’, Korpas, frontierist, care a venit din Germania Occidentală. Stăteam sus la cucurigu’ și, cum era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prezenta un interes oarecare ca document al epocei. Localul în care este instalat ziarul L’Indépendance Roumaine este cu totul altul.138 Pe acea vreme era o casă veche cu un etaj: sus, sala Bossel, sală de tea tru cu tavanul scund și cu un rând de loji la nivelul sălii, în genul sălii Majestic; era și sala de bal mascat. După dispariția sălii Slătineanu, această sală a rămas cea dintâi și mai șic întâlnire de bal mascat.139 Jos, intrai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ascuns într-una din sălile Senatului, situată tocmai deasupra sălii în care se afla vitrina Cloștii cu pui. O santinelă se plimba întotdeauna în coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor acestei săli. Pantazescu începu operația când viscolul sufla mai tare: tăie tavanul și făcu o gaură atât de mare cât să poată intra o umbrelă închisă. Din cauza viscolului, santinela nu auzi căderea micilor bucăți de tencuială. Apoi deschise umbrela și lărgi gaura atât cât să poată trece corpul său. Acum bucățile cele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o gaură atât de mare cât să poată intra o umbrelă închisă. Din cauza viscolului, santinela nu auzi căderea micilor bucăți de tencuială. Apoi deschise umbrela și lărgi gaura atât cât să poată trece corpul său. Acum bucățile cele mari din tavan cădeau în umbrelă și nu mai era nici un pericol ca să facă zgomot. Când deschizătura fu destul de mare ca să poată trece un om, Pantazescu trase umbrela sus, legă o frânghie de piciorul uneia din mesele cele grele, apoi, fiind un tare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iarna anului 1877, pe timpul războiului ruso-turco-român. Într-o dimineață, gardianul de serviciu venind în sala în care se afla vestita Cloșcă cu pui vede cu surprindere o grămadă de moloz pe scânduri. Ridică capul și mai vede o gaură în tavan. După aceea constată că Cloșca cu pui a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui oricine emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar, mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a pus pe lucru. Cu oarecare instrumente pe care și le procurase: o daltă, un mic fierăstrău, un burghiu și un clește, a tăiat podeaua, pe un spațiu cât să treacă corpul unui om, apoi cu burghiul a făcut în tavan o gaură subțire atât cât să poată trece prin ea o umbrelă închisă. După ce umbrela a trecut toată dincolo, Pantazescu a deschis-o și a început să dărâme tavanul. Această operație era necesară pentru ca bucățile de moloz să cadă în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să treacă corpul unui om, apoi cu burghiul a făcut în tavan o gaură subțire atât cât să poată trece prin ea o umbrelă închisă. După ce umbrela a trecut toată dincolo, Pantazescu a deschis-o și a început să dărâme tavanul. Această operație era necesară pentru ca bucățile de moloz să cadă în umbrelă și să nu cadă pe scândurile camerei de dedesubt unde zgomotul ar fi atras, firește, atențiunea sentinelei care făcea de pază pe galeria pe care dădeau ferestrele acelei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și la nenorocitul de bunicu-meu, și el emigrant. *Am fost la Complexul Ovin din Răcăciuni să particip la darea de seamă anuală. Sediul e de partea cealaltă a gării. În sală, cincisprezece oameni îmbrăcați gros, așezați la niște mese soioase. Tavanul, spre care am ridicat la un moment dat privirea, era ca podeaua, adică jignitor de murdar. Deși împănat cu formule convenționale, textul citit lăsa totuși să se vadă necazurile celor ce lucrează aci, nu puține. În ’75, au avut „materiale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape strigînd, lui Sergiu, care n-a ținut seama de asta, planificîndu-i publicarea în ordinea materialelor primite. „Ilie Dan, fiul unui țăran analfabet, e o durere, dar poate și o victorie!”, continua el să clameze, ridicînd arătătorul mîinii drepte spre tavan. Declarația sa suna jenant, dar cuprindea un adevăr, fiind, în ciuda aparențelor, una modestă. Chiar dacă nu sînt extraordinare, realizările mele intelectuale (multe, diverse) sînt totuși mari - voia el să spună - în comparație cu punctul de plecare: familia de analfabeți. Fără vreun orgoliu de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
suntem zdraveni, după cutremurul care a făcut ravagii În cartierul nostru. Două blocuri, Îndeajuns de apropiate de locuința noastră, s-au prăbușit. Casa În care stăm, veche de un veac, a rezistat destul de bine, rămânând În picioare. Sunt ziduri crăpate, tavane brăzdate, am avut oarecari necazuri cu baia, cu sobele, cu biblioteca (răsturnată), dar suntem mulțumiți că am rămas pe loc. Când am fost la Suceava, v-am pomenit de sculptorul Mircea Basarab, a cărui familie este din comuna Basarabi și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Pe parcursul anilor 1969 1978, imobilul în cauză s-a deteriorat și trebuiau făcute reparații, atât la pereți, cât și la acoperiș, care avea un număr mare de țigle sparte, din care cauză apa pătrundea în podul clădirii și apoi până la tavanul și pereții sălii de adunare. S-a făcut intervenție la Consiliul Popular al orașului Rădăuți, de data aceasta pentru a se aproba repararea clădirii, dar, la fel, tovarășul Cuciureanu Gheorghe, președintele Consiliului Popular, a dat același răspuns: La pocăiți nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui Marcel Petrișor și de propria-mi experință. Celulele din Cazimcă se caracterizau printr-o umezeală permanentă, care se simțea și în aer. Aburii respirației se condensau pe pereți și șiroiau spre pardoseală, care era permanent cu pete de apă. Tavanul de beton boltit, era și el o sursă de alimentare a apei de pe jos, prin picăturile de condens, care, ca într-o peșteră, cădeau peste tot. Când se ieșea la plimbarea în cerc, în zilele călduroase, din îmbrăcămintea celor închiși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și de cei care adoptă poziția sinucigașului, fără a fi hotărât în profunzime la acest gest. Poetul Radu Gyr ilustrează, în mod genial, acest lucru în „Balada pentru miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ar mai fi rămas loc destul. Cred că s-ar fi putut strecura printre astea și trei cămile și un palmier de talie mijlocie. În al doilea rând, curățenia impecabilă. Parcă ar fi fost un cavou proaspăt finisat. Pereții și tavanul din oțel inoxidabil sclipeau ireproșabil și nu se vedea nici urmă de pată. Pardoseala era acoperită cu o mochetă verde, groasă, în care simțeai cum ți se afundă picioarele. În al treilea rând, domnea o tăcere desăvârșită. Din clipa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
coboară capetele, atingând pământul cu unicul lor corn. Închid ochii. Așa se termină o zi în oraș. 3 În țara aspră a minunilor Manta de ploaie, Întunegri, spălarea creierelor Am fost condus într-o încăpere mare, goală. Pereții erau albi, tavanul alb, mocheta cafenie. Frumoase nuanțe, n-am ce zice. De fapt, și albul poate avea o mulțime de nuanțe - unele elegante, altele mai puțin. Geamurile erau opace, așa că nu-mi dădeam seama ce era dincolo de ele, dar presupuneam că lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împrăștiate pe-acolo și am privit-o un timp, continuând să-mi scotocesc prin memorie. Trăiesc cu impresia că s-a întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul bibliotecii era înalt, iar în jur o liniște desăvârșită. Parcă eram pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
liniște desăvârșită. Parcă eram pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan. Aveam senzația că firicele de lumină galbenă se dilată și se contractă. Să fi fost din pricina ochilor mei însemnați? Paznicul îi marcase tocmai ca să pot vedea lucruri cu totul speciale. Ceasul mare și vechi de pe perete puncta trecerea timpului fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cap, s-a ridicat de la masă și a luat cele două ceșcuțe care se goliseră. — Azi n-ai nimic de făcut. Abia mâine îți începi misiunea. Până atunci, du-te acasă și odihnește-te. Am mai ridicat o dată privirile spre tavan și apoi m-am uitat la ea. Da, chipul ei avea cu siguranță o legătură puternică cu ceva din interiorul meu. Și acel ceva făcea să-mi bată inima puțin mai tare. Am închis ochii și mi-am cercetat străfundurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]