4,311 matches
-
om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic ei - nu l-au mai spus încă nimănui, convinși că „moare aci, între noi”. În ciuda tentației de a le trece în jurnal, am respectat de fiecare dată sigiliul a tot ce intra sub incidența unei atare convenții. *„La femme est question d’atmosphere” (Jules Laforgue). Asta ar explica relaxările în prezența unora dintre ele și încordările
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îi merge destul de bine, „ca oricărui individ multilateral dezvoltat” ce urmează „indicațiile prețioase”. Cauza crizei acestui limbaj o constituie, desigur, abuzul de formule precum cele citate, care și-au tocit înțelesul serios și au căpătat între timp altul ironic, stimulînd tentația parodiei existentă în orice om. Mai recent, se întrebuințează în exces termenii de „autentic”, „amplu” și „elevat”. I-am numărat pe fiecare, de cel puțin zece ori, în cuvîntul lui Petru Enășoae la ultima plenară: nemulțumit de ceea ce e, el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fac o facultate la sfîrșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Mi-au fost urîte ordinele, comenzile, dispozițiile, indicațiile. Prin urmare, am dus (și duc) o viață în răspăr, care mi-a încordat mereu nervii și mintea. Deși cîteodată tentația se ivește, n-aș schimba-o pe una de calm și apatie. Tensiunile mă ajută să-mi sistematizez și să-mi consolidez sentimentele de opoziție. * Întrebat: „Tu pentru ce trăiești?”, am răspuns: „Pentru a mai citi o carte, pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fizic, în preocupări sînt migrator. În stema mea de hîrtie ar trebui să figureze și o „roză a vînturilor”. Caut diversitatea, meridianele îndepărtate, contrastele. Cînd mă scol, nu știu prea bine de ce am să mă apuc. Abhor planificările. Nu rezist tentației de a începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe care alții, mai aplicați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii, feriți de tentațiile tineretului de azi, au gândit, au scris și au studiat În liniște, dezvoltându-și talentele și predispozițiile, la superlativ. Vă felicit din toată inima. Cartea scrisă de Dv.16 reprezintă o bijuterie valoroasă, unicat prin talent, documentare și realitățile trăite
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
un relief sporit atâtor amintiri care Îmi Întovărășesc bătrânețea. Un proverb african spune: „Când moare un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar neavând talentul lui Marcel Proust, nu Îndrăznesc. Mă joc cu cioburile să văd cum mai sclipesc. Într-o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În Huci la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
reținusem eu exact numele. și, astfel, vom mai avea o carte, pe cât de interesantă, pe atât de dragă nouă, fălticenenilor. și nu numai... Ar fi frumos să se publice și „Mărturiile fălticenene”246. Având manuscrisul În mână, nu am rezistat tentației de a mă bucura eu, și pentru fălticenenii noștri. De câte ori mă gândesc la Fălticeni, la oamenii lui, spun că nu-i adevărat că acesta este orașul În care nu s-a Întâmplat nimic. Prea s-au Întâmplat, din totdeauna, multe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Lovinescu (tatăl celor doi de azi) și Gogu Niculescu. Persistă! Nu e vorbă În vânt, calificativul meu: ești omul providențial pentru locul, pe care-l ocupi, căci Întrunești ideala condiție: munca pe care o depui e și pasiunea matale. Refuză tentațiile cu... Buzăul!604 Nu știi, ce poate ieși de acolo, și... Cruță-te! Au fost la mine dnii Lala Lovinescu și I. Tudoese și au stat de dimineață până pe la 5 p.m. Mi-au făgăduit solemn, că te vor susține
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de „reale” existențe umane. „Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului... știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.” * Cum a operat infuzia acestei „suprarealități” asupra spiritului mereu lucid al lui Blecher se va vedea În Întâmplări În irealitatea imediată. Merită să reamintim opinia exprimată Încă la apariție de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neobișnuit, cântau Împreună cu aceștia bucuria festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică și morală, Între detașare și angajare, Între Aschenbach și mama mea. În 1979, „acasă” Însemna regăsirea mamei și a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Am revenit, așadar! Ba, am și scris, la Întoarcere, Într-o candidă și excesiv codificată nuvelă, pe care a trebuit s-o rescriu, ulterior, În exil fiind, despre aventura unui fel de Aschenbach răsăritean, căruia i se Îngăduie o scurtă tentație a evadării și a morții În Kinderlandul Occidentului colorat, competitiv, consumist, văzut În fugă și turistic. Un text cu titlul de față am Început să scriu, cu intermitență, abia de curând, alăturând, cum s-a Înțeles, un personaj fictiv de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fluturat înaintea ochilor posibilitatea de a face carieră. În schimbul unor avantagii materiale oamenii aceștia au trădat pe camarazii lor de luptă și toate idealurile care au animat o generație de luptători iluminați. Puțini au fost aceia care au rezistat marii tentații de corupție a partidului liberal. Acest partid de la ivirea lui și până în zilele noastre a dus în continuu o acțiune de atragere înspre casa sa a tuturor elementelor idealiste, care au apărut în viața culturală și politică. Fiindcă promotorii și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au decât scoarță. Pentru a evita orice situație neprevăzută, au continuat ei, a trebuit să protejăm piesa-parolă, izolând-o de orice perturbare externă. Dacă ți-am spune din ce se compune miezul conștiinței, n-am face decât să-ți creăm tentații. Ca și când ți-am descoji un pepene roșu. Tu n-ai mai rezista ispitei, ți-ai înfige degetele în miez și te-ai mâzgăli tot. Parola închisă ermetic și-ar pierde astfel valabilitatea și s-ar duce totul de râpă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de reținut (imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci, și Cumpăna bucuriei (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) cristalizează îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată curând natura ambivalentă: întâlnirea cu orașul îi deconspiră fascinația livrescă și îi prilejuiește o viziune expresionistă cu accente mizantropice, înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
furtișaguri, bătrânul Urcan a ajuns „gazdă mare” (bogat); odată cu „numărul boilor din poiană și turma din ocol, [Urcăneștilor] le crescuse și vaza în sat, unde nu se mai ia nimeni după faima neamului, ci fiecare atâta cântărește câtă avere are”. Tentația acaparării funciare e cea din Ion al lui Rebreanu. Fiul Simion și nepotul Valer, cu soțiile lor, își dispută concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
sensibilității autoarei între cei doi poli ai idealului elin. În Geamăna, „o capodoperă a nuvelisticii românești” (Perpessicius), Giulia și Aliki sunt cele două ipostaze ale feminității autoarei, un ideal al mișcării și unul al odihnei. Aceeași problemă a gemelarității, a tentației între doi poli se întâlnește în romanul de dragoste O vară ciudată (1975). Alek (asemănarea acesteia cu Aliki din nuvela Geamăna este frapantă) trăiește departe de lume, într-un idilism anacronic, și oscilează, în prima parte a romanului, între un
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
procesul de elaborare a politicilor, dar trebuie reținut că majoritatea situațiilor de decizie pot fi interpretate atât În favoarea, cât și În defavoarea ideii menționate. 3. Statele membre ca decidentetc "3. Statele membre ca decidente" A) Am observat, nu de puține ori, tentația de a demonta orice argument ce ar intra În categoria „statele membre ca decidente” prin menționarea unor reglementări europene cel puțin ciudate, de tipul „forma optimă a castravetelui”, „dimensiunea maximă a unei banane” etc. În primul rând, acest tip de
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a identifica punctele slabe și punctele tari; un act de verificare pentru evitarea aplicării sau interpretării unor proceduri în mod greșit; un act de evaluare, din când în când, conform unor periodicități aleatorii, a ceea ce se întâmplă, pentru a evita tentațiile și a stimula îmbunătățirea activităților; un act colegial, prin care arătăm celorlalți că ne interesează ce fac, vrem să știe că greutățile și performanțele lor nu sunt ignorate și dorim să putem valorifica oricare inițiativă valoroasă la toate nivelurile ierarhice
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
de povestiri și nuvele Mărgele roșii (1984; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Brașov) produce o breșă în orientarea prozei lui D. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescența și studenția în anii ’50 ale unui tânăr oscilând între nevoia angajării și tentația evaziunii erotice. La D. experiența personală marchează și romanele scrise după plecarea lui din țară. Alvis și destinul (1993) propune reconstituirea, poate insuficient exploatată epic, a existenței unui evreu martor la transformarea României după al doilea război mondial. Tema dramei
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Circe, București, 1974; Plaiuri, București, 1974; Sarea nesomnului, București, 1975; Păcatul fluviului, I, București, 1975; Rosturile străjii, București, 1976; Mugurii vederii, București, 1977; Rânduirea porților, București, 1978; Osiile cuprinderii, București, 1980; Bobuleț mereu drumeț, București, 1981; Țărmul fugar, București, 1982; Tentația cheilor, București, 1985; Drumul spre zori, București, 1988; Beatificarea viesparelor, București, 1995; Psalmii învierii noastre, București, 1999. Repere bibliografice: Teodor Vârgolici, „De-o vârstă cu țara”, VR, 1961, 3; Eugen Agrigoroaiei, „Inima și timpul”, IL, 1963, 3; Laurențiu Bourceanu, Un
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
postmodernitate, venită tîrziu, ce-i drept, dar articulat formulată. Discursul francez despre literatură este unul despre Occidentul contemporan, este unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum stă mereu În orizontul acestei modernități Înțelese ca ambivalență - nevrotică - Între tentația excesivă pentru nou (excesivă pentru că neasumată mereu) și regresia dureroasă, delicioasă În același timp Înspre vremurile În care modernitatea era o fantasmă neîntinată de istorie. Primii sînt minimaliștii, descendenții soft ai Noilor Romancieri, cei care au reușit să coaguleze ultimul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
etala imaginea publică, alții vor să se etaleze tocmi pentru ca mesajul lor să difuzeze cît mai mult și mai rapid. Foarte zgomotoasă, literatura angajată de astăzi este foarte citită, dar mai puțin apreciată de specialiști, tocmai pentru că cedează foarte ușor tentațiilor mondene. Diferența dintre ceea ce se citește și ceea ce se studiază este, desigur, subiectul unei alte discuții. Universitatea franceză, conservatoare ca Întotdeauna, promovează curentele literaturii contemporane fidele tradiției modernității, mai ales minimalismul, care continuă Noul Roman, pe de o parte, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stă probabil la baza nombrilismului membrilor oricăror minorități: fiind obligați să se privească mereu În oglinda Întinsă cu atîta solicitudine de societate, ei ajung să se iubească sau să se urască - devin În orice caz solipsiști, autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului - pentru că homosexualitatea devine acum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]