4,773 matches
-
E greu de spus, așadar, care anume sens confuz și imprecis este avut în vedere și există suspiciunea că, în cele din urmă, discursul despre postmodernism a creat mai multă confuzie decît claritate, mai multe nelămuriri decît înțelegere 38. Mulți teoreticieni ai postmodernismului sau cei care expun în mod sistematic termenul, adesea nu fac decît să ofere o listă de caracteristici arbitrare despre care se face afirmația că sînt "postmoderne", ilustrate de exemple discutabile. Multe din aceste liste și exemple cuprind
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
John Barth și Thomas Pynchon au devenit în cele din urmă exemple de "postmodernism", ca parte a noii configurații culturale care respingea trăsăturile modernismului clasic. Termenul de postmodern a căpătat pentru prima dată largă circulație în domeniul arhitecturii. Mai mulți teoreticieni și arhitecți au pus în contrast noile forme de arhitectură postmodernistă care respingeau clădirile sterile de oțel și sticlă care erau asociate cu funcționalitatea modernistă a lui Mies van der Rohe și cu stilul internațional care promova aceleași forme arhitecturale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aici mai evident și este dificil să se identifice trăsături ale artei și literaturii postmoderniste care să nu fi fost anticipate de formele moderniste. Totuși, deși aici nu există o fisură sau o ruptură evidentă, ca în domeniul arhitecturii, anumiți teoreticieni ca Jameson (1991) și Hutcheon (1989) au descris constelații culturale care manifestă suficiente trăsături comune încît conceptul de postmodernism în arte să aibă substanță analitică, așa cum voi arăta în studiile ce urmează 41. Postmodernismul în arte a fost, însă, adesea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
varietate de teorii postmoderne. Nu se poate vorbi de o singură teorie postmodernă, sau de o singură definiție a postmodernității ca epocă istorică, sau a postmodernismului în arte. Aceste discursuri sînt ele însele contestate, intrînd în conflict cu opiniile unor teoreticieni care încearcă să-și impună propriile definiții ale conceptului. Așadar, discursul postmodernist este un construct cultural și teoretic, nu un obiect sau o stare de fapt. Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi de fenomene intrinsece "postmoderniste" care să poată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
-și impună propriile definiții ale conceptului. Așadar, discursul postmodernist este un construct cultural și teoretic, nu un obiect sau o stare de fapt. Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi de fenomene intrinsece "postmoderniste" care să poată fi descrise de teoreticieni. Aceste concepte sînt generate sub formă de constructe teoretice utilizate pentru a interpreta o familie de fenomene, artefacte sau practici. Ca urmare, discursul postmodernist își produce propriile obiecte, fie sub forma unei epoci istorice a postmodernității, fie ca postmodernism în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pentru a interpreta o familie de fenomene, artefacte sau practici. Ca urmare, discursul postmodernist își produce propriile obiecte, fie sub forma unei epoci istorice a postmodernității, fie ca postmodernism în artă. Există, firește, fenomene sociale și istorice concrete, de la care teoreticienii derivă concepte precum cel de postmodernitate, dar și practici, artefacte și artiști din domeniul culturii de la care ei derivă termenul de "postmodernism". Însă care anume fenomene, practici, artefacte etc. sînt considerate "postmoderne" depinde de discursul teoretic care le numește "postmoderne
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se impun anumite clarificări și distincții (în afara cazului în care termenul este pur și simplu folosit ca o formă fără fond, ca în discursurile teoretice și jurnalistice citate mai sus). Așa cum reamintește Mike Featherstone (1991: ff), jurnaliștii, impresarii culturali și teoreticienii inventează și pun în circulație discursuri precum cel despre postmodernism cu scopul de a-și spori capitalul cultural, de a se face remarcați, de a promova anumite artefacte sau practici culturale ca fiind de ultimă oră, de a vehicula noi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
larg economic, social și politic din care ele provin și în cadrul cărora își exercită efectele. NOTE 1 Baudrillard și adepții lui au fost aceia care au instaurat ruptura între societatea modernă și cea postmodernă. Pentru opiniile sale și ale altor teoreticieni postmoderni, vezi Kellner, 1989b și 1989c, Best și Kellner, 1991 și Kellner, 1994a. 2 Despre "post-fordism", vezi Harvey, 1989. Despre "capitalism dezorganizat", vezi Offe, 1985 și Lash și Urry, 1987. Despre "Societatea de risc", vezi Beck, 1992. 3 Această imagine
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
studii culturale pluriperspectivale este schițată în Kellner, 1991; Best și Kellner, 1991; este elaborată în cartea de față. 14 Jameson (1991) și Harvey (1989) combină teoria marxistă cu teoria postmodernă pentru a oferi noi perspective asupra societății contemporane, în timp ce alți teoreticieni iau poziții marxiste, weberiene, feministe cu privire la societatea contemporană, ori dezvoltă noi modele și perspective teoretice; pentru o vedere de ansamblu a perspectivelor contemporane în teoria socială, vezi Pitzer, 1990. 15 Există multe studii despre istoria și genealogia studiilor culturale; vezi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o altă perioadă ori într-un alt sistem au fost subordonate acum devin dominante și trăsături care au fost dominante devin acum secundare" (Jameson 1983:123). 42 Astfel de teorii ale postmodernității au fost anticipate de istorici precum Toynbee și teoreticieni sociali precum C. Wright Mills (vezi discuția genealogică din Best și Kellner, 1991). 43 Acesta este un punct de vedere evident dar adesea neglijat: majoritatea teoreticienilor postmodernității, ori a celor ce folosesc cuvîntul fără să-l teoretizeze, pretind că există
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
42 Astfel de teorii ale postmodernității au fost anticipate de istorici precum Toynbee și teoreticieni sociali precum C. Wright Mills (vezi discuția genealogică din Best și Kellner, 1991). 43 Acesta este un punct de vedere evident dar adesea neglijat: majoritatea teoreticienilor postmodernității, ori a celor ce folosesc cuvîntul fără să-l teoretizeze, pretind că există ceva acolo care poate fi numit "postmodernism" și care așteaptă doar să fie descoperit sau descris. Termenii de genul acesta își produc obiectele, făcînd ca anumite
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ea elimină asemenea fenomene semnificative ca sexul, rasa și alte forme de dominație ideologică. Reducerea ideologiei la interesele de clasă implică opinia că singura dominație semnificativă din societate este cea de clasă sau cea economică; pe de altă parte, mulți teoreticieni argumentează că opresiunea de sex sau rasă sînt, de asemenea, de importanță fundamentală și, ar susține unii, sînt legate strîns și total de opresiunea economică și de clasă (vezi Cox, 1948; Rowbotham, 1972, Robinson, 1978, Said, 1978, Barrett, 1980; Sargent
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ar trebui să specifice care sînt disputele în desfășurare la un moment dat, între ce grupuri și de pe ce poziții și ce dispută, fiind astfel percepută, conform analistului cultural, ca avînd o tentă mai progresistă. Extinzînd teoria lui Gramsci, diferiți teoreticieni au încercat să dezvolte un concept mult mai diferențiat de ideologie, care acordă mai multă atenție ideologiilor în formare, celor reziduale sau hegemonice din cadrul societăților neocapitaliste (sau socialiste de stat). Această extindere a conceptului de ideologie ancorează critica ideologică mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și a modului în care textele sînt fixate în discursurile populare și generează astfel o varietate de efecte. Acest mod de studiu al receptării a fost propus de Walter Benjamin între anii 1920 și 1930 și a fost preluat de teoreticieni ai literaturii, precum Jauss, care a dezvoltat studiile de receptare a literaturii pentru a arăta cum este literatura recepționată de diferite categorii de public. Noile baze de date computerizate, precum Dialog și Lexis/ Nexis, fac posibil un nou tip de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
critică imanentă" practicată de Școala de la Frankfurt opune un tip de ideologie altui tip, folosind o ideologie mai rațională și mai progresivă pentru a contracara ideologii mai represive și mai reacționare (de exemplu, liberalismul împotriva fascismului sau conservatorismului Noii Drepte). Teoreticienii criticii din Școala de la Frankfurt nu s-au angajat însă niciodată într-o critică imanentă a culturii media; eu sugerez că un asemenea demers ar fi util studiilor culturale actuale. Ca urmare, distincțiile între ideologie și știință sau teorie sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
noi perspective asupra culturii și ideologiei, utile studiilor culturale. Hegemonie, contrahegemonie și deconstrucție Dezvoltarea unor noi metode de interpretare și critică a textelor propuse de așa-zisa Nouă Teorie Franceză a avut, de asemenea, implicații importante pentru studiile culturale. Diferiți teoreticieni poststructuraliști francezi au contestat concepția marxistă oarecum simplistă conform căreia ideologia ar constitui centrul textelor, iar critica ideologică ar implica pur și simplu negarea și demolarea ipotezei centrale a textului. Acestui procedeu, teoreticieni precum Roland Barthes, Pierre Macheray, Jacques Derrida
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
asemenea, implicații importante pentru studiile culturale. Diferiți teoreticieni poststructuraliști francezi au contestat concepția marxistă oarecum simplistă conform căreia ideologia ar constitui centrul textelor, iar critica ideologică ar implica pur și simplu negarea și demolarea ipotezei centrale a textului. Acestui procedeu, teoreticieni precum Roland Barthes, Pierre Macheray, Jacques Derrida și alți poststructuraliști îi opun noi metode de lectură a textului și demersuri critice. Conform post-structuraliștilor, textele trebuie privite ca o expresie a diversității de voci și nu ca o enunțare a unei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ciudățenii, cît și înclinația lui Spielberg pentru ocultismul cețos al clasei de mijloc și aptitudinile tehnice binecunoscute ale cineastului american. 7 Stephen King, "Why We Crave Horror Movies", în Playboy, ianuarie 1981, 237. 8 În A supraveghea și a pedepsi, teoreticianul francez Michel Foucault (1979) analizează aparatul de supraveghere conceput la începutul secolului al XIX-lea de Jeremy Bentham, aparat pe care el l-a numit "panopticon", descris ca o structură arhitecturală unde prizonierii, studenții, muncitorii și alții puteau fi supravegheați
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cucerea identitatea prin aceste roluri și funcții. În epoca modernă, identitatea devine mai mobilă, multiplă, personală, auto-reflexivă și supusă schimbării și înnoirii 1. Cu toate acestea, identitatea este în epoca modernă atît socială cît și în relație cu identitatea celorlați. Teoreticieni ai identității de la Hegel pînă la G.H. Mead au descris adesea identitatea personală în termenii recunoașterii reciproce, ca și cum identitatea unui individ depindea de recunoașterea sa de către ceilalți combinată cu auto-validarea acestei recunoașteri. Dar formele identității în epoca modernă sînt și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
identitate (Riesman et al., 1950). În epoca modernă, identitatea devine, așadar, atît o problemă individuală, cît și una teoretică. Își fac apariția anumite tensiuni atît în teoriile asupra identității, cît și în psihicul omului modern. Pe de o parte, anumiți teoreticieni definesc identitatea personală în termenii unui sine stabil, al unei esențe identice cu sine și înnăscută, care constituie persoana. De la cogito-ul cartesian, la eul transcendental al lui Kant și Husserl, de la conceptul iluminist de rațiune și pînă la anumite concepții
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
constituie persoana. De la cogito-ul cartesian, la eul transcendental al lui Kant și Husserl, de la conceptul iluminist de rațiune și pînă la anumite concepții contemporane asupra subiectului, identitatea este privită ca un ce esențial, stabil, unitar, fix și fundamental imuabil. Alți teoreticieni însă postulează o non-substanțialitate a sinelui (Hume) sau concep sinele și identitatea ca pe o proiecție existențială, ca pe o creație a individului autentic (Kierkegaard, Marx, Nietzsche, Heidegger, Sartre). Sinele existențial este întotdeauna fragil și necesită devoțiune, hotărîre și acțiune
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
problematică și constituirea unei identități devine ea însăși o problemă. Este evident însă că numai într-o societate extrem de preocupată de chestiunea identității problemele identității personale, ale autoidentificării și crizele de personalitate pot deveni subiect de dezbatere și de îngrijorare. Teoreticienii identității de sine își exprimă adesea îngrijorarea cu privire la fragilitatea identității (Kierkegaard, Heidegger, Sartre) și analizează în mod detaliat acele experiențe și forțe sociale care subminează și amenință identitatea personală. Identitatea în epoca modernă a fost, de asemenea, pusă în legătură cu individualitatea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în mod pregnant dictată de societatea de consum. Așadar, în epoca modernă, problema identității constă în modul în care ne construim, ne percepem, ne interpretăm și ne prezentăm pe noi nouă înșine și altora. Așa cum s-a observat, pentru anumiți teoreticieni identitatea înseamnă o descoperire și o afirmare a unei esențe înnăscute care determină substanța individului în vreme ce pentru alții, identitatea reprezintă un construct și o creație din materialul și rolurile sociale disponibile la un moment dat. Gîndirea postmodernă contemporană a respins
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
societății moderne se accentuează și ritmul său se accelerează, identitatea devine din ce în ce mai puțin stabilă, din ce în ce mai fragilă. În această situație, discursul postmodern pune în discuție însăși noțiunea de identitate, susținînd că aceasta este un mit și o iluzie. Conform scrierilor unor teoreticieni moderni, precum cei ai Școlii de la Frankfurt, ca și în cele ale lui Baudrillard și ale altor teoreticieni postmoderni, subiectul autonom, autoconstituit, care a reprezentat o achiziție importantă a individului modern, a unei culturi a individualismului, se fragmentează și dispare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
situație, discursul postmodern pune în discuție însăși noțiunea de identitate, susținînd că aceasta este un mit și o iluzie. Conform scrierilor unor teoreticieni moderni, precum cei ai Școlii de la Frankfurt, ca și în cele ale lui Baudrillard și ale altor teoreticieni postmoderni, subiectul autonom, autoconstituit, care a reprezentat o achiziție importantă a individului modern, a unei culturi a individualismului, se fragmentează și dispare, datorită proceselor sociale care determină uniformizarea individualităților într-o societate de consum, raționalizată și birocratizată și în cultura
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]