5,751 matches
-
sociabilități perpetue. Sfârșești, inevitabil, prin a-ți pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar când nu-și mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul și cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său. Nu întâmplător, în închisorile Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătății: condamnatul era, clipă de clipă, însoțit (de fapt încolțit) de o prezență tăcută, dar tenace
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru că pare să indice, în primul rând, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni la autenticitate, nevoia de a recupera omul întreg, după ce, ani de-a rândul, el a fost sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidența este însă o soluție individuală. Nu „se ia“, nu se predică și nu justifică judecarea celorlalți. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate și vanitoase (sunt cazuri...), e a recădea în inautenticitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre. Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanți. De la fobiile Antichității la teroarea anului 1000, de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al teme rilor omenești. Unii pretind că, după secolul al XVII lea, lumea s-a mai potolit. știința a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stricta cunoaștere în recunoaștere. Idolatria stabilește între idolatru și idol un cu totul alt raport. Nu unul de continuitate, ci unul de ruptură. Idolul e o expresie a distanței. E necontenit deasupra și departe. Idolatrul îl privește cu o extatică teroare și adoptă spontan un ritual al obedien ței. În vreme ce partenerii unui act de iubire coexistă în același teritoriu, sau își construiesc un teritoriu al lor, idolul și idolatrul nu trăiesc în aceeași lume. Cel dintâi e un conglomerat de putere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
măsuri menite a subordona societatea din România. Această subordonare a vizat eliminarea elitelor din toate domeniile și a reprezentanților generației tinere, așa încât urmașii acestora să fie lăsați fără reperele trecutului și să poată fi ușor manipulați de către regimul comunist. Ulterior, teroarea și opresiunile au fost îndreptate împotriva întregii societăți, împotriva tuturor dușmanilor poporului, fie ei burghezi, țărani sau muncitori. Astfel, a apărut un sistem carceral ce a vizat exterminarea deținuților politici prin metode inumane, ce presupuneau folosirea torturii, bătăi prelungite, înfometare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din închisoare, a trecut pe hârtie poeziile lui Radu Gyr, pentru perioada când memoria nu-l va mai putea ajuta, mărturisind că „aceste poezii ale lui Radu Gyr ne-au îmbărbătat și ne-au ajutat să supraviețuim și să rezistăm terorii și torturilor, convinși fiind că numai în acest fel ne facem datoria față de biserica lui Hristos și Neamul Românesc”. Alți oameni deosebiți cărora le datorăm apariția poeziilor lui Radu Gyr în volume de poezii sunt Dumitru Cristea, care a memorat
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Prin rugăciune am reușit să aducem în prezentul nostru nefericit frânturi de timp pe care le trăiam ca pe o fericire. Acest miracol se făcea prin rugăciunea în comun. În timpul rugăciunilor în comun nu mai simțeam povara recluziunii, ieșeam din teroare și din abandon. Ne scufundam într-un ocean de pace și de frumusețe, acolo între hâdele ziduri ce se transformau miraculos în spațiu binecuvântat. Clipa trăită în timpul rugăciunii în comun se dilata până la infinit, celula se făcea cer, se făcea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cimitir Când ne iubim strămoșii? În plus, regăsim cultul strămoșilor în „Moarteanțeleaptă”: Cea mai frumoasă moarte de pe lume E să trăiești de-a pururi în urmași. Ca și la Radu Gyr, și la Crainic întâlnim manifestările neajunsurilor fizice cauzate de teroare, umilință, frig, foame, singurătate. Dintre toate, Crainic a îndurat cel mai greu foamea (el a slăbit în detenție 40 kg), compunând poezia „Cântecul foamei”, dar și aici el Îl aduce în versuri pe Mântuitor. Mai mult chiar, în această poezie
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și a uitat și nu și-a trădat menirea până în ultima clipă a vieții sale și maica Teodosia, ca omagiu adus femeilor care și-au jertfit tinerețea sau viața pentru principiile curate ale dragostei de Dumnezeu și de țară, neacceptând teroarea comunistă. Chiar dacă m-am limitat doar la patru autori, nu pot să nu amintesc și alte nume mai mult sau mai puțin cunoscute de poeți ai închisorilor: Ionel Zeană - un medic altruist, care a trecut prin închisorile Constanța, Aiud, Văcărești
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pământurile românești, chiar dacă în pământul acesta pentru care a trăit, a luptat și s-a jertfit, nu și-a aflat locul pentru odihna cea veșnică, în fața căruia, noi românii să îngenunchem cu smerenie. După reocuparea Basarabiei, fiara bolșevică a dezlănțuit teroare și nenorocirile asupra românilor basarabeni, au început deportările către gulagurile siberiene, în care mii de oameni și-au pierdut viața, membrii familiilor au fost despărțiți unii de alții, așa încât să li să piardă urma, în locul lor fiind aduse și colonizate
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
marii noștri voievozi, care n-au avut alt gând și nici altă bucurie decât aceea de a-și vedea Țara liberă și neatârnată. După reocuparea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, ocupantul bolșevic și-a dat arama pe față, dezlănțuind teroarea și crimele pe întreg teritoriul celor două provincii românești, de unde au fost ridicați și deportați către gulagurile sovietice mai mult de jumătate din populația acestora, la loc de frunte aflându-se intelectualii, cei care ar mai fi putut ține trează
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
crucea pe cerul Basarabiei, pe când înfățișarea întunecată a Măriei Sale păstrează lumina doar pentru acei care știu s-o descopere și s-o strecoare în ființele lor. Noi, românii, ne-am supărat adeseori pe Istorie și am vorbit despre viclenia și teroarea ei. Acum însă Istoria a ieșit din matca ei, pentru a ne lua de mână și a ne arăta drumul cel drept și cu folos pentru poporul român, dar încă mai sunt mulți îndărătnici și șovăitori. Pentru aceștia nu mai
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Cenzorul din provincie nu mai acționa de unul singur, ci solicita avizul forului ideologic de partid local. "Lepădarea" acestuia de cenzură este la fel de greu acceptabilă ca și delimitarea bisericii catolice de inchiziție. Și totuși, nu lipseau "pașii greșiți". Mai întâi, teroarea greșelilor de tipar "cu tâlc". În "Flacăra Iașului" a apărut titlul "Manolis Glezos și popoul său" (în loc de "poporul"). La "Cronica", s-a știrbit un rând de plumb și, în loc de "Proletari din toate țările, uniți-vă!", a apărut... urâți-vă. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
parte inedite. În mare, imaginea asasinului a milioane de ruși n-are nici cum și nici de ce să fie despărțită de sintagma "criminal sângeros" ce l-a definit și-l va defini în veci. Este, însă, revelat mecanismul intim al terorii și se propun corecturi de imagine, fie prin negarea unor acuze, fie prin recurgerea la nuanțări adesea surprinzătoare. Prin 1953, posesorii Marii Enciclopedii Sovietice au primit prin poștă un text despre Marea Bering, odată cu sfatul imperativ să-l lipească tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
după moartea "tătucului", pe poziții înnoitoare, militând pentru destindere internă și în relațiile internaționale, pentru curmarea abuzurilor și adoptarea unor reforme democratice. A fost prea târziu pentru repararea propriei imagini și, probabil, prea devreme pentru o Rusie încă năucită de teroare. Hrușciov și-a luat inima în dinți, a obținut ajutorul capilor armatei și, cu toții dârdâind de frică, izbutesc, până la urmă, să-l aresteze pe Beria. De aici începe partea cea mai interesantă a cărții, fiindcă despre ororile perioadei s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Dogmatismul "antidogmatic" rămâne insistent și bătaia pumnului în masă nu dispare. Se continuă cultivarea intensivă, cu mândrie acum, a tradițiilor naționale și a unei literaturi de vocație larg europeană, specifică. Documentele din carte se constituie ca argumente în ambele sensuri. Teroarea indicațiilor de partid se încerca a fi respinsă direct și deschis (câtă vreme s-a mai putut). La o critică "de sus", înserată în paginile ziarului regional de partid, secretarul Filialei a putut să-și permită să răspundă (printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai mari, părăseau pușcăria după câteva săptămâni sau luni. Într-un singur caz se menționează ordinul lui Const. Drăghici, ceea ce arată că funcționa, copiat din URSS, sistemul intervențiilor directe din partea membrilor Biroului Politic al CC. (La Moscova, în anii marii terori, tartorul va fi fost Stalin, dar cele mai multe condamnări la moarte le-au decis și semnat Molotov, Voroșilov, Kaganovici, Jdanov și Mikoian!) Și mai greu de descifrat rămâne mențiunea "nu figurează", adăugată ulterior, cu cerneală, după unele nume. Unde și de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dea peste alți mesageri veniți cu aceași misie, se lăsa cu împușcături și morți! Îngrozită de asalturile lui Beria, Davâdova a alergat să-i ceară ajutor lui Malenkov. Care... "m-a împins fără menajamente în dormitor și..." Era perioada marii terori, execuțiile atingeau, numai la Moscova, cifra de 1200 pe noapte. Vera, acum laureată a Premiului Stalin, artistă emerită a RSFR și deputată în Sovietul suprem, a fost invitată să asiste la schingiuirea lui Zinoviev, Kamenev și ceilalți. "Lucrătorii din domeniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
70 de ani distanță încep să apară mărturii ale supraviețuitorilor ce nu mai au nici a se teme, și nici ce pierde; în consecință, informația crește cantitativ, odată cu certa sporire a credibilității. Nu mai este vorba de declarații smulse sub teroare, în sinistrele interogatorii din pușcării (fie carliste, fie comuniste) și formulate cât mai prudent și evaziv, din teama auto-incriminării și deconspirării camarazilor. Subiecții discută acum liber de fapt, pentru prima oară fără apăsarea culpei, dizolvată și de efectele prescripției, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și-i de-al casei. Nu musafir, ci membru al familiei. Poate, chiar respectat. Oricâte filme și cărți ar (mai) apare, inspirate din sumbrele "demascări" de atunci, tot va fi imposibil generației de azi să perceapă până la capăt atmosfera de teroare absurdă în care se desfășurau aceste procese publice de tip inchizitorial. Și cu atât mai puțin să-și închipuie ce evantai de trăiri, între lașitate adâncă și eroism naiv se consumau acolo, câtă mizerie umană țâșnea la suprafață! Ședința cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
înfățișează, de-a dreptul incredibil pentru generațiile de acum, reacții ale românilor la moartea "generalissimului" și modul în care erau receptate de "organele în drept": Stalin lovea necruțător și după moarte! E bine să se știe cum se articula mecanismul terorii, fiindcă Orwell pare un biet copilaș prin comparație cu ceea ce se petrecea atunci. Iată mostre din "Rapoartele de informare politică" alcătuite de Direcția Superioară a Armatei: "Colonelul Vasile Sava s-a exprimat că nu va face de gardă la tabloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
munți, cărora li s-au alăturat învățători, studenți, chiar și simpli țărani.. Frații Arnăuțoiu, de exemplu, ofițeri regali, de loc din Argeș, la izvoarele Topologului... au preferat să lupte și să moară, decât să trăiască sub călcâi rusesc și sub teroare comunistă. Ei n-au acceptat cotropirea țării de către trupele rusești, și nici oprimarea de către autoritățile comuniste... Au ales să moară și să nu renunțe nici la Dumnezeu și nici la neam... PARTEA A DOUA În țara asta sunt prea multe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
originile profunde în Herodot. Această cale m-a condus către religia lui Zalmoxis. La Tomis, datorită și ajutorului Aiei, am avut revelația unei autentice inițieri. Unica salvare posibilă se naște în interiorul tău, și numai cu condiția de a-ți depăși teroarea în fața morții. Indecizie O cumplită neliniște mă sfâșie. Dacă nu voi muri imediat, întreaga colectivitate mă va abandona. Dacă însă voi muri, nu voi mai fi Ovidiu, ci voi deveni un instrument anonim prin care se va comunica voința transcendentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prin a se contopi, curgând în marele fluviu al materiei. Printre aceste valuri arzătoare, nici măcar zeilor nu le va fi îngăduită salvarea. Numai o metamorfoză radicală ar putea să-i dea lumii putința de a-și găsi un nou început. Teroare Sunt un om slab. Adesea, când rămân singur, mă apucă din nou groaza cumplită că va trebui să mor. Așa, deodată, uit toate doctrinele despre nemurire. Gândul la ceea ce li se va putea întâmpla trupului și sufletului meu, după moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prevede că cetățenii sunt îndreptățiți la accesul la propriul dosar și la deconspirarea securității, pentru că "puterea comunistă instaurata în România începând cu data de 6 martie 1945 a exercitat, în special, prin organele securității statului, ca poliție politică, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale". Conform prevederilor alin. (1) al art. 1 din legea criticată "Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română are dreptul de acces la propriul dosar întocmit de
DECIZIE nr. 203 din 29 noiembrie 1999 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politica. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126259_a_127588]