33,401 matches
-
Texte autoreferențiale, vorbind despre cum se face poemul, se întâlnesc și în cele 46 de caligrame ajutătoare din antologia Nouă poeți (1984). Deși se înscriu legitim în tentativa optzeciștilor de a destructura limbajul poetic tradițional, versurile lui G. își păstrează timbrul propriu, căci, fără să se lase furat de diversitatea cotidianului și fără să recurgă la arma, atât de des utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
le asigura posibilitatea directă de a încasa taxe de la populație și agenți economici, fie prin intermediul unor acte legislative de-a dreptul „feudale”, fie prin intermediul asigurării unor monopoluri pe piață. Primul caz poate fi cel mai bine ilustrat prin intermediul așa-numitului „timbru literar”, o taxă pe care orice cumpărător pe piață al unei cărți o plătește unei asociații non-guvernamentale și non-profit, bănuită că ar trebui să supraviețuiască din resurse proprii - Uniunea Scriitorilor din România. Inițiativa ca un ONG să fie destinatarul unei
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și ficțiune. Privit printr-o grilă morală, romanul, în genere, e socotit a fi „un mijloc țintitoriu la învățătura spiritelor și la îndreptarea moravurilor”. Istoriei literare i se cere ca, în urma unui studiu judicios și nepărtinitor, să caute a stabili timbrul particular, calitatea dominantă a fiecărui autor. Aportul cultural al lui G. precumpănește evident asupra celui beletristic. SCRIERI: Ritorică română pentru tinerime, Iași, 1852; ed. 2 (Ritorică pentru tinerimea studioasă), Iași, 1875; ed. îngr. și introd. Mircea Frânculescu, București, 1984; Buchetul
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
în marginile unei „mitologii” a zilei, optimismul neînfrânat, poate sincer, dar turnat într-un vers convențional. Următoarele cărți oferă un vers mai tehnic, cantabil și metaforic în accepție modernă: „Versurile sale sunt sever elaborate, conceptuale sau controlat sentimentale, cu un timbru ușor recognoscibil” (Al. Piru). Așa cum s-a spus, H. este „un temperament dionisiac care pendulează între extaz și prăbușiri interioare” (Ovidiu Ghidirmic). Volumele Vânt de vis (1977) și Călăreț stingher (1984) au fost distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
a premiilor sale literare, Uniunea trebuia să apeleze și ea la sponsori, bănci românesști sau străine. În sfârșit, printre rarele sale resurse, Uniunea contează pe Închirierea unei părți a patrimoniului sau imobiliar către firme private și pe legea numită a timbrului literar, reintrodusa după 1989, care n-a dat totuși rezultatele scontate din pricina anarhiei care domnește În domeniul editării și difuzării. Polemicile dintre partizanii monopolului Uniunilor de creatori, asociații unice care ar Împiedica «dispersarea forțelor» și ar păstra o anume influență
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politizate. Constituirea unei asociații concurente a «scriitorilor profesioniști» (ASPRO), de orientare mai explicit neoliberala, adusese un prejudiciu de imagine Uniunii și amenință să conducă la diminuarea resurselor sale: ASPRO reușea să deturneze În beneficiul sau o parte a taxei de «timbru literar», impozit perceput pe vânzarea cărților, destinat să protejeze producția națională. Membrii ASPRO, asociație cu vreo sută de scriitori aparținând majoritatea «tinerei generații» din anii ’80, fac În aceeași măsură concurență Uniunii pe terenul premiilor literare. Uniunea dispunea de un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
spune, superficial sau adânc, naiv sau rafinat, prozaic sau eterat sau toate aceste laolaltă, cum e mai curând drept să spunem, inspiră încredere, un „om” vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească, descoperă marile locuri comune ale eticii umane, dar accentul de convingere și de fervoare neînduplecată salvează cursul prozaic. Poezia sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar „sunetul” pare straniu
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
patetism, euforie și declarativism) despre „realitățile” satului postbelic. Și în poemele din Vremea cireșelor (1972) și Struguri de foc (1976) el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira folclorică, scrisul lui are un timbru mai puțin fals. Vocația de liric narativ e fructificată în culegerile din anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic (1984), aceasta din urmă fiind cartea
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
conducere. Cu placheta Foi de toamnă se precizează aspectele dominante atât din poezia, cât și din proza lui R.; volubil, iubitor de improvizație, cu gust pentru registrul dramatic, poetul construiește miniaturi dialogate, versifică anecdote, fie în tonalitate populară, fie în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili, respiră compasiune, un protest implicit față de strâmba orânduială
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Brașov, dar perioada lui fastă rămâne aceea cât a fost redactor și, alături de Marian Popa, cronicar literar la „Luceafărul”. O parte din foiletonistica sa va figura în cuprinsul volumului Utopica, apărut în 1969. Personalitate critică autentică, R. își găsește repede timbrul propriu, probând maturitate și bun gust. S-a simțit cu adevărat în largul său mai cu seamă în comentariile închinate poeziei. Avea, de altminteri, însușirea de a ști să asculte muzica acesteia, fiind un rezonator pentru ea, prelungindu-i reverberațiile
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
nonverbale, cu incidență directă asupra fiecăreia dintre ele). El include viteza cu care vorbim, ridicarea sau scăderea tonului, volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Tonul real al vocii poate fi descoperit dimineața, după trezire. Cu fiecare oră ce trece, oboseala distorsionează timbrul și înălțimea vocii. În 1965, Kasl și Mahl au arătat că, dacă ne aflăm într-o stare puternic emoțională (furie sau îngrijorare), vom face mai multe greșeli de exprimare, ne vom bâlbâi sau vom face mai multe pauze urmate de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
S.S.R. primește o serie de subvenții din partea unor ministere (al Instrucțiunii, al Artelor, al Finanțelor, al Muncii, al Internelor etc.), al altor instituții. Li s-au adăugat, în anumiți ani, o cotă din profitul Cazinoului constănțean, o cotă din valoarea „timbrului” instituit cu prilejul Lunii Bucureștilor, precum și plăți pentru „controlul” filmelor. După multe promisiuni neonorate, Primăria capitalei a donat în 1934 un teren central (pe bulevardul Carol I), în valoare de circa 4 500 000 de lei, destinat unui Palat al
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
apropie de lirica lui Adrian Păunescu prin „contrastele puternice și ritmul oracular” (Ion Cristofor), însă fără energia acestuia. În versurile din culegerea Întoarcerea la lucrurile naturii (1971) recurența unor teme și motive precum nostalgia copilăriei, evocarea ținuturilor natale asigură un timbru ceva mai firesc, mai puțin convențional și ideologizat, cu toate că declarativismul încă persistă. Câteodată descrierile de peisaje sunt un pretext pentru meditație (Râurile, iarna, Nisipuri zburătoare), în jurul motivului omului-copac (Mari poeți, copacii) deschizându-se spre zone ale misterului. Poemele din Fondul
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
Acorduri de toamnă, cu imagini realizate în sens plastic, fundalul e tot dramatic: „apusul se zbate-n văpăi”, „se stinge”, în timp ce „în hohote vântul de toamnă scandează/ Poema lui tristă” „și plânge mimoza și plâng trandafirii”. Ezitant și fără un timbru adecvat, intervin când și când note mai optimiste: „cu sete sorb visele curate”, „vreau în versu-mi să-nchid lumina vieții”, „să nu rămână după noi decât parfum de trandafiri” ș.a.m.d. Se află la S. și simple înșiruiri de
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
în arcanele unei partituri ce nu se lasă ușor cucerită. A rezultat un "Liliac" de "format mic" cu voci pe măsură și antren (direcția de scenă Nicolae Ciubuc). Silvia Sohterus este o Rosalindă plăcută, Gabriela Daha o Adelă vioaie cu timbru acrișor, Constantin Danu o voce frumoasă dar dezordonată, Corneliu Tudosie un Eisenstein impersonal, Claudia Hanghiuc un Orlovski în linie tradițională și baritonul Ștefan Popov un Falke ce și-a cucerit publicul prin naturalețea cântului și jocului. Acest public frecventator al
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
vocabular redus, exprimare greoaie, răspunde numai la Întrebări sau comenzi verbale; timpul de reacție moderat; În vorbirea reflectată nu există distorsiuni ale sunetelor, apar doar rare inversiuni sau omisiuni; vorbirea independentă este calmă, corectă, clară, afectuoasă, cu rare inflexiuni ale timbrului; recitarea este fără intonație; prezintă tulburări de scris-citit (dislexo-disgrafie): citire - ritm foarte lent, cu multe greșeli datorită nerecunoașterii literelor, nu reușește să Înțeleagă semnificația celor citite; scriere - copierea și transcrierea se realizează cu dificultate, Într-un ritm lent, după dictare
EDUCAȚIA INTEGRATĂ – STUDIU DE CAZ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria BOZ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2167]
-
de redactor-șef al Editurii Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor și director al unei case de filme. A murit în timpul cutremurului din 1977, sub ruinele blocului Scala din București. Debutează la 9 iulie 1964 în „Gazeta literară” cu schița Timbrul, apoi mai colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul” ș.a. Prima lui carte, romanul Vestibul, apare în 1967 și este distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Prozatoarea Tita Chiper a fost soția lui. Intens comentate la vremea apariției, romanele lui
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează pe teren bine
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Strindberg, Rimbaud, Blake). Apărută odată cu Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu și precedând cu un an Panorama de la littérature roumaine a lui Basil Munteanu, Études sur la littérature roumaine contemporaine mijlocește familiarizarea cu universul și mai ales cu timbrul creației literare românești. Cu puține excepții (G. Călinescu, omisiune voluntară, și Anton Holban, mai curând un lapsus) și câteva surplusuri, trădând fie simpatii locale (Elena și Coca Farago), fie atenții curtenitoare (N. M. Condiescu), nici unul dintre numele de prim-plan
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
curtenia, simțul nuanțelor și onctuozitatea savantă sunt obligatorii. Rezultatul e o stilizare subtilă, care dă exprimării un aer ceremonios, sărbătoresc, atât în vocea autorului, cât și a personajelor sale, fie ele oameni de rând, fără ca senzația autenticității să sufere, fiindcă timbrul grav se percepe mereu adecvat. În această privință, autorul poate fi apropiat de Anatole France, foarte prețuit în cercul „Vieții românești”. Diferența e - atrage atenția Tudor Vianu - că la scriitorul francez limbajul trece prin filtrul unui umanism „occidental și păgân
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în engleză. Publicând în peste o sută de reviste literare americane și canadiene, el a făcut cunoscute numele a numeroși poeți români și a facilitat dialogul dintre culturi. Spirit rafinat și erudit, înțelege subtilitățile limbii române și știe să valorizeze timbrul fiecărui poet sau prozator pe care il transpune. A devenit un „clasic” al traducerilor, calitate recunoscută atât peste Ocean, cât și de specialiștii din România. Se oprește cu precădere asupra poeziei contemporane, despre care declara că „l-a uimit prin
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e inundat de culorile anotimpurilor, de ploile
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
pământesc 4 la vârf (AB), pe axa căruia se sprijină o literă dublă, suprapunând F (Frater) și T (Teutonicus), după cum rezultă din deviză (B), acompaniată În centrul scutului de o lalea albastră (dextra) și o roză (senestra), (A) având un timbre gotic cu numele localității: „Honigberg”. Globul este simbolul unui spirit deschis multitudinii câteodată contradictorii de experiențe, care asumă tacit un adagiu din Caraka- „pentru cei instruiți, Întreaga lume e un Învățător”5, Honigberger devenind un fel de medicus infirmorum urbis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a unor sensuri profunde sau pe cea a căderii din timpul profan în cel sacru, în locuri speciale de pasaj. Aplicația se face însă într-un plan exterior, fără subtextul metafizic al lui Eliade. Toate romanele lui S. au un timbru aparte. Ele interpretează într-un mod original una din axiomele favorite ale promoției sale: „Stăm pe o carte”. Funcția critică nu este, ca la ceilalți, disociată de cea fabulatorie, ci mai degrabă absorbită în ea. În romane determinismului mundan îi
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
a pictorului către o „artă paradigmatică cu valoare de exemplu moral și social”. Eseistul afirmă că Rembrandt practică aventura interioară, este un sedentar călătorind în universul spiritual al picturii, iar coloristica sa devine „element constitutiv al atmosferei afective”, poartă un „timbru liric”. S. definește clar-obscurul rembrandtian ca lumină fluidă, permeabilă, aptă să cunoască creșteri și descreșteri care potențează o atmosferă poetică, prilej de a trece în revistă contribuțiile la reprezentarea picturală a spațiului-lumină. O definiție pascaliană a omului ca „mănunchi de
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]