4,226 matches
-
țăranii ar știi cum i-a păgubit M.Bîtlan, l-ar tăia bucăți și l-ar pune prin copaci. Pentru treaba asta Pașcanu i-a dat un cal sur de frumuseță rară. Într-o zi când peria calul i-a trântit o copită în pântece lui M.Bîtlan, s-a culcat în pat și nu s-a mai sculat. N-au știut țăranii dar a știut Dumnezeu. Vasile Ștefănescu-Potlog era de o mândrie fără pereche ca și Mihai Bîtlan și de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dumbrăvița comuna Fântâna Mare, județul Suceava și împreună cu un frate al lui am plecat în excursie. Ne-am dus prin satul Nigotești pe la părinții învățătorilor Vasile Știrbu și Gh.Știrbu. Și ei ca elevi erau foarte voinici, mai ales Vasile trântea toți soldații de la Regimentul 13 Infanterie Iași. Dar și părinții lor erau foarte voinici și mama și tata, au avut cui samana acești 2 feciori ai lor. Bătrânii erau in floarea vieții și voinici și frumoși. La mobilizarea din Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost brusc depășit de un localnic, care chipurile se grăbea. În același timp, am simțit o ploaie de grăunțe pe cap și instinctiv am pornit să îmi șterg părul, cu ambele mâini. Mi-am amintit imediat și brusc le-am trântit peste buzunare. Atunci am simțit cum am lovit o mână străină cu mâna mea cea stângă, eu fiind stângaci. În același timp, cei doi colegi reveniseră în spatele meu și deja puseseră mâna pe cel ce îmi încerca buzunarul. Încercasem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că sticlele erau goale, desfăcute civilizat și servite în două pahare care rămâneau nespălate până a doua zi dimineața. De această dată, Dobre nu a mai scos nici o vorbă. Se așeză pe scaun și peste mâinile încrucișate pe masă își trânti capul. După câteva minute, am reluat mărinimos problema: Săptămâna trecută a fost o manifestare care nu s-a bucurat de atenția și prezența nici a șefului misiunii, nici a șoferului administrator, care au fost foarte ocupați cu interese de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
rochie albastră cu guleraș alb de dantelă... De ce, oare, numai după o lună, la început de martie, pe când ne pregăteam, întârziați fiind, să urcăm grăbiți scara spre ușă, ne simțim obligați să ne dăm înapoi în fața canaturilor ușii, cu zgomot trântite de pereți; ieșeau vreo trei-patru soldați cu cizme mari care cărau un cufăr și niște geamantane, urmați de un tânăr ofițer, soțul sau poate o rudă a doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
criticii, care e o artă a delimitărilor, nu a resentimentelor. Dar lucrurile nu rămân nespuse, fie și cu delicatețe. Nu cred că o observație promovată galant lasă mai puține urme în conștiința unui critic nedispus să se mintă decât una trântită de la obraz. Ion Pop, ca să fac un exemplu, nu va ieși (pentru că-i e structurală) din eleganța reticenței sau reproșului, dar asta nu înseamnă că observațiile sale nu sunt mai eficiente (pentru cine nu vrea să se amețească, firește) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cu dușmani la Iisus merge Că L-a vândut pe cel Sfânt Pentru treizeci de arginți Cu sărutare vicleană Și cu cuget de satană De Iisus s-apropiat Și pe El L-a sărutat Vidavii toți năvălesc Pe Iisus toți trântesc Mâinile le-ncătușează Și Îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa Cu palmele Îl lovesc Dară vină nu-i găsesc Îl duc la Pilat din Pont Și de-acolo la Irod Și-L hulesc, și-L Îmbrâncesc. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
strada Basarabiei, la podul de pe strada Șipote ș.a. În iulie 1910, la rubrica Informații, ziarul „Hușul” înfățișa cititorilor o imagine jalnică a orașului. Igiena era neglijată. În piața orașului, unde se afla o hală, erau expuse diferite zarzavaturi, care „stau trântite de vânzători în calea trecătorilor și a tuturor câinilor și porcilor care vagabondează nesupărați de nimeni”. Alături, fusese deschisă așa-zisa pescărie, care era mai mult goală, iar peștele stătea în coșuri pe trotuar. Acel loc ar servi mai bine
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o seringă hipodermică, mai ales ca să ți-o bagi În venă. Peste cîteva zile Roy m-a trimis la un doctor cu o poveste despre pietre la rinichi, ca să-l fac de o rețetă pentru morfină. Soția doctorului mi-a trîntit ușa-n față, dar Roy a reușit În cele din urmă să treacă de ea și să se scoată cu o rețetă pentru zece dramuri. Cabinetul doctorului era În teritoriul mărfii, pe Strada 102, departe de Broadway. Doctorul era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
uitîndu-se la mine cu ochii ei reci, de pește, plini de o ură prostească. Într-o zi Lizzie roșcata a deschis ușa și-a rămas În prag, cu o față palidă ca moartea, umflată de somn de la nembutal. Mi-a trîntit În brațe pachetul de iarbă. - Ia-l și ieși afară! a zis. SÎnteți amîndoi niște porci de cîini. Era pe jumătate adormită. Avea o voce neutră ca și cum s-ar fi referit chiar la un hibrid zoologic. - Transmite-i lui Marian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și ieși afară! a zis. SÎnteți amîndoi niște porci de cîini. Era pe jumătate adormită. Avea o voce neutră ca și cum s-ar fi referit chiar la un hibrid zoologic. - Transmite-i lui Marian mulțumiri pentru tot, am spus eu. A trîntit ușa. Se vede că zgomotul a trezit-o. A deschis ușa din nou și a Început să urle cu o furie isterică. O mai auzeam și de-afară, din stradă. Herman a luat legătura cu alți amatori de iarbă. Cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
luat statul. Toate cazurile prea șubrede pentru instanțele federale trec la instanțele statului, care instrumentează și judecă orice. Brandon se aștepta să fie scos de sub urmărire. Avea legături bune În aparatul politic și, oricum, dosarul era subțire. Dar procurorul a trîntit pe masă cazierul lui Brandon, În care figura o condamnare pentru crimă, și omul a intrat de la doi la cinci ani. Pat a găsit imediat altă legătură și am continuat să vindem cu bucata. Un dealer pe care-l chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În weekendul ăsta. E-un congres care se desfășoară acolo. Ar fi o afacere bună dacă mi-ați da drumu’. S-a dus la Morton și-a-ntins mîna. - Dați-mi zece cenți pentru autobuz, domnu’ Morton,. Morton i-a trîntit o monedă În palmă. - Mișcă-ți naibii curu’ de-aici! - Data viitoare o să punem noi laba pe tine! au strigat agenții În cor, dar McCarthy ieșise deja pe ușă. Agentul tînăr, tuns periuță, a rîs. - Fac pariu c-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Alergai la spital ca să trimit pe Pia la mama și să povățui pe celelalte doamne să nu circule prin oraș. Pe drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră pe jos cu armele lângă ei. „Ce faceți, le strigai, fugiți! Vin germanii!“ Ei nu știau nimic. Se ridicară în pripă și, uitându-și oboseala, fugiră înainte. Nu știu de au scăpat. Trebuia să rămân la spital ca să susțin moralul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
curent cu secretele noastre. [S-au împărțit în două echipe, una sub conducerea doctorului Cantacuzino, una, cu ofițerul, sub a mea. Pe când răscoleau în sertarele din camera de culcare și în dulapul meu cu rufe, mă prefăceam că citesc jurnalul, trântită într-un fotoliu și neui tându-mă la ei.]( Ediția a II-a, 1996, p. 170.) În camera de baie au pășit cu grijă printre lacurile de apă, iar când am intrat cea dintâi în salonaș și am văzut pe măsuță
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au găsit așternuturile și cămășile, în sfârșit, toate lenjeriile că nu se schimbă decât în 2-3 săptămâni, din pătimași s-au găsit așezați fără prostire, precum chiar și fără cămăși, goi cu piele în straiele lor și în asemenea poziție trântiți pe jos fără mindir și fără perne și alți așezați numai pe o rogojină. Au arătat acum că sunt de doi ani de când n-au primit încă nici un soi de îmbrăcăminte". Controlul a fost exigent, fiind provocat de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lemn, așezate una peste cealaltă, se prindeau la fiecare capăt cu cuie de lemn. Butucul de lemn numit "portativ" îngreuia mișcările. Butucul de pedeapsă era mai mare, mai greu și făcea imposibilă orice mișcare, obligând omul să stea jos, adică trântit pe pământ gol. Mai exista și un al treilea butuc, butucul stătător, pentru condamnații bolnavi și nebuni. Acest butuc, alcătuit tot din două bucăți de lemn cu scobituri, diferea însă de ceilalți prin dimensiunile sale mult mai mari, fiind făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
inspirație să ridice receptorul, un redactor, o timidă corectoare sau oricine ar fi fost, cu rost sau fără, pe acolo recepționa buimăcit ad monestările lui Jupiter Tonans, până când acesta, la capătul tiradei bubuitoare, conchidea sec: „Să mă sune Roger“ și trântea receptorul. Două tactici de contracarare a mâniilor lui G. Ivașcu erau puse în funcțiune în redacție, amândouă eficiente, deși de semn opus. Una era aceea a lui Roger Câmpeanu, care asculta vociferările directorului și deodată, fără a-l preveni, izbucnea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că mi-a fost frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs de-au răsunat cele patru colțuri ale codrului. Am cinstea să-ți spun, prietine, că am zărit roșind spinarea unui cogeamite Martin bine blănit, dar când i-a mirosit a Codreanu a scaparat 131 nemernicul, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin rularea lui pe suprafețele murdărite de grafit sau resturi de gumă de șters. Acest material gri-albastru, așezat pe o scrumieră, după un timp, ia forma acesteia prin curgere ca un lichid (ia forma vasului). Făcut ca o bilă și trântit de masă, sare în sus ca o minge, este un corp elastic precum cauciucul. Apucat din două părți și tras încet, încet, curge, se deformează plastic (deformație permanentă), dar dacă e smuls brusc, se rupe și lasă în ruptură o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
zic. Se duce la tac-su’ mare, bă, am auzit că ai luat pensia. Nu sari c-o înghețată, ceva? Și dacă a văzut că ăsta e scârțar, i-a luat pălăria s-a pișat în ea și i-a trântit-o la loc pe cap. Să fiu albastru! Ce povestește Marian aud vag. Bașii îi prind mai greu. Acutele mă zgârie, bâzâit amplificat și de radioul de pe burta reptilianului ăla, nu știu cum îl cheamă, mi-a spus de câteva ori, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe niște grămezi de moloz și de-aici încolo nu mai știam ce ar trebui să-i facem și o trăgeam de păr, de nas. Dar așa trebuia să zicem, că o futem. Așa ne lăudam, dacă ne întreba cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ciulini, scaieți. Probabil în ziua pe care ne-am ales-o ca exercițiu de recompus se împlineau trei luni de când Palade se pieptănase ultima dată. Atunci, cu trei luni în urmă, îl luase diriga lui de un hartan și îl trântise în mijlocul clasei pe un scaun, țesălându-l în chinuri. Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să vă închipuiți cum Palade îl alerga pe Bârnă. Viraje, frâne scrâșnite în jurul panoului de baschet. Nu am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Deșteptarea (subvențio nat de marii negustori greci din Brăila și Galați, În concurență cu marii negustori ovrei) și a cărui țiitoare legitimă, coana Fo ti nica, pentru gologanii ce-i primeam de la scrisul și lipitul benzilor și al mărcilor, ne trântea de-a curmezișul patului și, ridicându și poalele, se-nfigea cu cărnurile ei obeze În bunătate de tinerețe a noastră, sărutându-ne pe buze cu gura plină de zahăr, pentru ca sărutul ei să ne pară Într-adevăr „dulce“; [așa dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
felul lui, suferea totuși să-i dau cu palma peste degetele-i supte, trezindu-l astfel din acest trist exercițiu antropofagic, ornicofagic. Mulți se mirau pe atunci cum de am putut duce casă bună cu Nae Davidescu, care tocmai părăsise, trântind ușile, Revista Celorlalți, salonașul cu seră exotică În care cultiva, alături cu Ion Minulescu și Al. Stamatiad, plăpânda floare a poeziei noastre simboliste de acum patruzeci de ani. [...] Revista nu avea decât să câștige din adăpostul oferit acestor tineri scriitori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]