4,331 matches
-
place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o lumină tulbure. Valerica Scurtu își înfipse unghiile în părul cleios. ― Scoate-l de-acolo! Nu mai suport! Bătrâna se cocoță pe un scaun și apucă o oală uriașă cu capac. O trânti cu toată puterea de ciment. Zgomotul asurzitor se prelungi câteva secunde. În prag apăru Azimioară înspăimîntat. ― Ce se întîmplă? ― Oh, iertați-mă, se scuză bătrâna, confuză, cu un zâmbet vinovat, mi-a scăpat din mână. Sânt atât de neîndemînatică... * Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se apucă de copacii tremurau de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frânge, I se îmflă mușchii vineți de oțel pe când îl strânge Și lovit, pierzând simțirea, smeul ca o muscă moare, Ce lovită este
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Aide, dară. 3* 35 {EminescuOpVI 36} Sună frunza sgomotoasă, codrul din adânc răsare, Tremură mai surd pământul, oasele parcă se rup, Când vânjoși și-ndoae dânșii a lor brațe ș-a lor trup, 410Dar Călin în sus l-ardică și-l trântește la pământ De sun oasele ca hârburi și sbor aripele-n vânt. Îl omoară. Apoi zice: Rămâi fata mea cu bine. Merg să scap pe sora mare și să auzim de bine. Trece selbele - argintoase, trece-o vale, un colcantaur 415Pînă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă, Mare ploae te pălească, Calul jos să te trântească, Mâna stângă să-ți o frângă Și cea dreaptă să ți-o rupă, Să ții frâul cu dinții, Să mâi calul ca muții, Și încă să te mai duci Pân ce-i cădea rob la Turci; Și încă să te mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul repezea Și foarte tare-l lovea. Nu-ș cum focul se loviră, Ochii amândoi săriră Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa, numai el știa inima lui, că dă, să ierți mata, cinstita fața matale! era a lui, - Da mă rog, bade, ajută-mi a da porcii-n ocol. Merg porcii merg, când o scroafă nu vrea să intre. Călin-Nebunul a trântit cu drucu-n scroafă. Ea a-nceput a țipa alergând, porcii toți după dânsa. Decât a auzit ei ș-o ieșit afară ș-o început a striga, care-i acolo de bate porcii? Da CĂLIN - NEBUNUL intră-n ogradă. Ei cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zice că era tare fericiți - numai acela saracu era mai necăjit (cel cu rînza). Acela s-a luat și s-a dus la Frumoasa lumii. Dă să intre-n palatul boerului celuia, nu-l lasă să intre. Așa el a trântit un bal strălucit ș-o poftit pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala și țucalul tot dintr-un lut amândouă. 119Ca un buric în mijlocul pântecelui. 120Bubuiește ca un maiu, când zece îl ridică și-l trântesc pe pământ. 121Unde bărbatul lipsește, ca gardul când lipsește, pază nu se mai găsește. 122Bărbatul fără muiere, ca foarfeca fără soție, ce nu taie, numai sgîrie. 367 {EminescuOpVI 368} 123 Ca un cuiu când se bate, suferă cât nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și plecaseră imediat protestând, dacă alegerile fuseseră amânate, cel puțin să fi avut delicatețea de a anunța populația prin radio și prin televiziune, că pentru astfel de informări încă mai sunt bune. Toată lumea știe că o ușă care se închide trântită de vânt face un zgomot de toți dracii, spuse secretarul, iar aici nu s-a auzit nimic. Membrul comisiei ezită, mă duc, nu mă duc, dar președintele insistă, Duceți-vă, vă rog, și aveți grijă, să nu vă udați. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ciorba altuia (bătrâne care ceartă mame tinere pentru că nu și-au îmbrăcat copiii destul de gros, trecători care mustră stăpânii de câini pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
masă. — Tu ești Nathan? m-a întrebat el. Nathan Glass, dobitocul? — Exact, am spus. Dar al doilea nume nu e Dobitocul, ci Joseph. — Bine, șmechere. Spune-mi de ce-ai făcut-o. — Ce? A băgat mâna în buzunar și a trântit colierul de masă. — Asta. — Era un cadou de ziua ei. — Pentru nevastă-mea. Da. Pentru nevastă-ta. Ce-i rău în asta? Marina mă servește în fiecare zi la prânz. E o fată foarte drăguță și am vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prăbușit peste ea. Rareori mi-a fost dat să văd un chip schimbându-și expresia mai rapid decât al ei în momentul acela. Într-o străfulgerare, zâmbetul luminos s-a transformat într-o privire de groază devastatoare, tăioasă. Și-a trântit palma peste gură și, în câteva secunde, ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu te speria, scumpo, i-am spus. N-ai făcut nimic rău. Dar făcuse. Conform regulilor ei, făcuse și, după expresia de pe chipul ei mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la loc. — O să trebuiască s-o desfac, a spus el. — Atât e de grav? i-am replicat. — Nu zic că-i grav. Da’ nici bine nu e. Nu, nu-i bine deloc. — Și cât durează s-o reparați? — Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
privirile ațintite asupra lui Tom, nu observase că eram acolo. Ca doi agenți secreți, Lucy și al dumneavoastră preaplecat s-au ascuns după un raft de cărți, de unde au asistat la următorul schimb de replici: — Bună, Tom, a zis Honey, trântindu-și geanta pe tejghea, apoi și-a scos pălăria și și-a scuturat părul lung și opulent. Cum merge? Tom a ridicat ochii din carte și a exclamat: — Dumnezeule mare, Honey! Ce cauți aici? Ajungem și la asta mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din joc, dar e prea greu, nu sunt niciodată singură... Scrie-mi o scrisoare, bine? N-am telefon, dar mă găsești pe Hawthorn Street 87 în... Fir-ar al dracului, tre’ să fug. Scuze. Tre’ să fug. Receptorul s-a trântit în furcă și multașteptatul telefon a ajuns la un final brusc și neconcludent. Cele mai negre bănuieli ale noastre căpătaseră greutatea realității, dar tot nu aveam nici o idee unde era. Tom mai trecuse prin clipe asemănătoare cu sora lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
își imagina tot felul de scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el aveai impresia că întredeschide ușa spre exterior, vorbește puțin din prag cu cei de-afară, apoi, pe neașteptate, le trântește ușa-n nas, trage draperiile la ferestre, rupe toate posibilitățile de comunicare cu exteriorul și cade în el însuși ca-ntr o groapă adâncă, plină de șerpii ideilor. Neculai Procopiu, dimpotrivă, era mereu în panică, dornic de oameni și la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce-i Jeane, cum de ții deschis în zi de sărbătoare, n-oi fi turc? — Mie-mi zice Mitică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâmplate mai sus, pe canapeaua moale, după modelul american, cu picioarele întinse pe un scaun din apropiere, cu ochelarii agățați de nas gata-gata să-i cadă peste romanul deschis la întâmplare, începu să citească în gând, aproape silabisind: "Locotenentul Ghenea trânti cărțile... Turnă altă țuică și fredonă interminabilul cântec, monoton și idiot, care făcea ravagii în toată divizia... A fost odată un mic copilaș / Ce nu știa, / Ce nu știa a înota? / Dar după una două trei patru cinci șase șapte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar și ca Pârvu. Suru trecuse de un an
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
omule... ci-o lăsat! Câte-e o dată, mă gândesc, așa... „Ci s-ar faci omu‟ făr‟un strop di vin, măi!.. - Ș‟aceala, să cie profiriu di Bohotin! ..se băgă în vorbă altul. - Strașnic vin, măi, zice altul! ..îmi vini să trântesc cu căciula di podele, măi. Îți dă atâta putere, că.., aș trânti un pumn în pământ, să iasă pe ceilantă parte, și se pregăti omul încordat, să lovească pământul cu pumnul. Unul speriat, sări apucându-l de mână: - Măi Gheorghe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
faci omu‟ făr‟un strop di vin, măi!.. - Ș‟aceala, să cie profiriu di Bohotin! ..se băgă în vorbă altul. - Strașnic vin, măi, zice altul! ..îmi vini să trântesc cu căciula di podele, măi. Îți dă atâta putere, că.., aș trânti un pumn în pământ, să iasă pe ceilantă parte, și se pregăti omul încordat, să lovească pământul cu pumnul. Unul speriat, sări apucându-l de mână: - Măi Gheorghe, șăz mai ghinișor... dacă ne răsturnăm? La altă masă, câțiva au cântat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
șopteau gurile pizmașe, în urma lui. Și, pătruns de ură, care-i intra încetul cu încetul în inimă, în tot trupul, dar și acoperit de rușine... intră în crâșmă ca o furtună, murmurând: - Tot a me‟ ai să cii, fa Anucă! Trântind ușa de perete, mare cât un mal, podelele scârțâiră jalnic sub greutatea pasului său, și se opri lângă tejghea. În crâșmă lăutarul le suspina din gură și din vioară, la ureche, bătrânilor, cântece vechi, neauzite... neascultate, din alte vremuri, care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]