7,762 matches
-
perete în dosul mesei-birou. M-am simțit puțin vexat de frivola ei ireverență față de maestru. Dar asemănarea lui cu coana Anica mi se păru atât de izbitoare, și însuflețirea Adelei de descoperirea ei o făcea atât de frumoasă, încît am trădat pe maestru fără nici o remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când, aflând al cui e portretul, Adela a uitat de coana Anica și a luat ofensiva împotriva filozofului: - A!... Domnul despre care mi-ai spus odată la Vorniceni că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de frivola ei ireverență față de maestru. Dar asemănarea lui cu coana Anica mi se păru atât de izbitoare, și însuflețirea Adelei de descoperirea ei o făcea atât de frumoasă, încît am trădat pe maestru fără nici o remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când, aflând al cui e portretul, Adela a uitat de coana Anica și a luat ofensiva împotriva filozofului: - A!... Domnul despre care mi-ai spus odată la Vorniceni că ne face proaste, minciunoase, pocite, cu bustul mai lung
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o veșnică vibrare, care nu se dă pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală, eminent feminină, compusă din zvelte conuri trunchiate.) Nimic frumos în figura ei, nici măcar ochii, deși neînchipuit de vii. Dar femeia aceasta e dintre acele pentru care problema frumuseții nu se pune. Mi-am exprimat dorința să-i văd
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în naivitatea ei, îmi dădu starea de euforie a omului care visează că zboară: fiecare învîrtitură de roată și fiecare copac care rămânea în urma trăsurii mă apropia de ea și mă îndepărta de familia Timotin. Aveam, acum, impresia că am trădat pe Adela cu Timotin, cu doamna Jeny, cu Matilda Ioan și cu sora ei, care uitase să nu mai râdă. Înainte de Braniște, în bătaia unui foc mare, un țăran - un cosaș, ori un pândar al ogorului și al tradiției - își
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să mergem. Dă-mi brațul. Mergând pe drumul stricat și pavat cu rădăcinile aparente ale brazilor, ca niște enorme cracatițe pietrificate, uneori călcâiele ei "Louis Quinze" o trădau, și atunci, în panică, și ca să se echilibreze, mă apuca de braț, în care simțeam încordarea trupului ei întreg. Eram sus detot, aproape de poiană. Pârâul se auzea undeva, în fund. Îmi simțeam sufletul alarmat și fericit. Impreciziunea raporturilor noastre, încordarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în fața crimei stupide aș fi avut și eu sentimentele ei. Acuma, însă, făceam scrisori, denunțam infamii, îmi înde plineam conștiincios rolul impus de dânsa, dar în ochi și în suflet n-o aveam decât numai pe ea. Sentimentul de revoltă, trădat în glas, în mers, în gesturi, în respirație, potențîndu-i și exte-riorizîndu-i viața, realizând la maximum femeia din ea, îmi înnebunea inima. Adela bolnavă!... Am găsit-o cu fața aprinsă, cu ochii strălucitori, respirând scurt și repede. Coloana de mercur a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
m-am purtat mai bine decât în celălalt. Nu i-am răspuns clar că o iubesc, deși, cu deplină conștiință sau nu, ea a făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea; m-am ferit în mod lamentabil: mi-am trădat voința de a nu-i spune că o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea 1Cu toată stima (fr.). ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios"; nu am întrebat-o nimic, nu i-am cerut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
existență pur și simplu. Dar chiar și atunci când caracterul biunivoc al relației sale cu Adela ar fi cert, lucru posibil doar dacă el ar face primul pas în mărturisire, oficializarea acestei iubiri, divulgarea ei i-ar compromite inutil viitorul, ar trăda-o. Închisă în cercul vicios al înțelegerii tacite, apropierea lor rămâne supusă hazardului, amendată de scurgerea timpului și, totodată, suspendată din lipsa oricărei inițiative ferme. O serie de amintiri inserate în jurnal privesc relația "particulară" dintre Emil și Adela. O
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sa de dragoste este recunoscută ca atare de cel doi, în urma acesteia, spune el, "raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte". Faptul e însă regretat ca o nepermisă slăbiciune, autocritica este severă: mi-am trădat voința de a nu-i spune ca o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios". Cedând prin declarație, distanța a fost anulată, iubirea împlinită și consumată în același
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
artificiile pentru a se pune într-o lumină totuși favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aleasă calitate, politețea securizantă, camuflarea psihică. "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți" (p. 40). Și o atitudine față de viață, ne previne gânditorul psiholog, poate fi simulată tocmai pentru a nu ne trăda slăbiciunile. Ibrăileanu înțelege astfel original și modern pesimismul, care și lui i-a fost reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înțeleagă greșit acest scepticism ori cinism inocent. Este vorba, în fond, de economisirea judicioasă a energiilor psihice și intelectuale, de o anume lașitudine morală sau dezamăgire cauzată de preponderența în lume a proștilor, agresivității, a capriciului superficial etc. (concepție care trădează o psihologie de om dezarmat, vulnerabil; anticipăm, Ibrăileanu nu are o psihologie de biruitor, nu este un temperament de polemist, așa cum s-a afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre critic). Nu este o atitudine elitistă și, deci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit de vitalitate și energie, compensat însă de o voință și inteligență puternică. Și lumea, prin egoismul și brutalitatea ei, prin nevoia ei de privilegii, trădează aceeași slăbiciune. Fragilitatea condiției umane este structurală și generală. Numai modalitățile de apărare diferă. Unii în mod expansiv, energic, alții timorat, prudent, retractil. Omul în primul rând, crede gânditorul, nu este făuritorul destinului său. Nu trebuie să reproșăm abulicului Ibrăileanu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cheamă cealălat mare sentiment, ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este predestinat. Așa că întîmplarea din roman nu trădează vreun gust artistic îndoielnic. În iubire se poartă rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
subjuga afectiv o fetiță de 5 ani! Dar se poate citi și în alt mod: handicaparea sentimentală a tânărului își află corespondent în precocitatea fetiței. Este o modalitate subtilă de a-i egaliza psihic. Handicaparea, chiar neputința, deși neexhibată, se trădează indirect în unele scene în care este vizat rafinamentul senzualității, proiectarea instinctului din planul lui firesc în cel al autismului, al solitudinii simbolice. Imaginea femeii devine mai ispititoare în absență ori prin intermediul succedaneelor. Personajul posedă doar simbolic femeia, ceea ce este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
O neputință, o criză actuală sunt ferm ținute în frâu de un imaginar a cărui voință se îndreaptă spre confortul nostalgiei. Imaginarul se exprimă eseistic, nu analitic, deoarece eseisticul corespunde structurii profunde, experienței culturale a autorului. Ibrăileanu nu și-a trădat în Adela figura spiritului creator. Este el însuși în toată contradictoria lui complexitate. Ion DUNĂ, Opera lui Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1989, p. 39-75. Ibrăileanu și-a asigurat o supremă și nicicând dezmințită actualitate ca prozator, prin romanul Adela (1933
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe bază de tichet, o bucățică din conștiința sa de clasă, asta ca să nu trăim În necunoștință de cauză, ci să punem și noi umărul la construirea noii societăți...“ „Cum să punem umărul, dacă ne iau tot avutul?“ Glasul Fevroniei trăda Îngrijorare, chipul Însă continua să-i fie senin. „Probabil că de asta ne și trag pământul de sub picioare, ca să punem umărul la căruță mai vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noi puncte de lucru. Renunțase fortuit la serile consumate În compania doctorului ori a altor persoane cunoscute instantaniu, pendulând Între cele două femei făra ași face procese de conștiință. Starea sănătății era de fier, iar simptomele otrăvirii sale nu mai trăda nici un indiciu În legătură cu toxinele otrăvitoare ce probabil imunitatea corpului său reușise să le contracareze. Aproximativ la o lună de zile primi prin poștă un răspuns la reclamația sa depusă la poliție care-i Întemeia bănuielele, pe hârtie era scris: drept urmare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de un verde iritant Încât, părea hotărât să-l hipnotizeze. „Pierdeți timpul...!” „Nici dacă insist...?” Tony Pavone păstra tăcere Însă, Lct.Col.Tudose Își pierdu răbdarea, Întorcând hârtia. „Ei bine...?” Tony Pavone făcu un efort de voință să nu se trădeze.Lct.Col.Tudose Ion scrisese cifra de una sută mii lei, sumă ce corespundea cu exactitate de cea pretinsă de Mingoti, care dovedea odată În plus, cârdășia dintre Mingoti și anchetator. „Vorbește...!” - insistă milițianul agitându-i hârtia prin fața ochilor, privindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i stabili pedeapsa finală, care deja trecuse două ore dela rostirea sentinței! Se văzu umblând de colo colo, evident cu puține speranțe de mai bine, căutându-l pe Maistrul de șantier. Îl văzu de departe, Însă cum fizionomia feței nu trăda nimic alarmant, Îl cuprinse o ușoară amețeală iar ochii i se umeziră de lacrimi. Îi strânse mâna vădit tulburat. „Poate fi mai rău...?” Oarecum stingher, Maistrul de șantier Îi făcu semn să-l urmrze În niște Încăperi mai ferite de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de Își trimetea și rudele apropiate la Închisoare. Cât despre informator, se foloseau de el până ce epuiza toate subiectele, fiind nevoit În cele din urmă să inventeze iar În final să-i Întâlnească la Închisoare pe acei ce i-au trădat...! Cu evidentă ironie, continuă. „Drept cine mă luați, tovarășe colonel. Îmi propune-ți o colaborare cu Dv. care sunte-ți Însăși dușmanul meu de moarte și, care a trimes În pușcărie sute de oameni relativ vinovați...! Am fost educat la Înalta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timp de pierdut...!” De uimire Tony Pavone, rămase perplex. Câtă mârșevie, În această societate unde oamenii - dacă unii pot fi numiți astfel - te pot vinde dușmanului, indiferent de câte favoruri i-au fost făcute. Întradevăr, colonelul de securitate Gerard, Îl trădase...!! Ce oare l-a determinat să procedeze În această manieră de,prăduitor..? Timp de luni de zile și nopți de pomină Îl cărase prin toate restaurantele centrale ghiftuindu-l cu toate specialitățile culinare și vinurile exorbitant de scumpe, În speranța
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că a devenit un fel de laitmotiv comic în media. Pentru Sheba, de fapt, e o mare umilință. Când a citit prima dată ce zice Connolly, i s-a părut că el minimaliza cu bună știință relația lor - că își trăda adevăratele sentimente pentru a face pe placul așteptărilor grosolane ale tabloidelor. Dar de atunci l-a iertat. (Nu știa cum avea să sune, zice ea.) Dar citatul în sine - și percepția răspândită larg cum că relația lor a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]