9,719 matches
-
terț ascuns, ne-locul, vidul plin dintre sine și sine, sau, la nivelul limbajului, dintre respirațiile triadei Dire-Dit-Dédire. În acest punct se situează, de altfel, o rezervă majoră pe care o avem față de traducerea în limba română a acestei triade. Traducătorii (Cristian Ciocan, Miruna Tătaru-Cazaban și Bogdan Tătaru-Cazaban) au optat pentru Rostire-Rostit-Nerostit, or atît limba franceză, cît și concepția însăși a lui Lévinas desigur, în măsura în care ne e perceptibilă ne îndreaptă mai degrabă spre formula Zicere-Zis-Dezicere (chiar dacă, la o primă vedere, e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vînt tăios venit din Nordul polar să împrospăteze și să tonifice literele franceze, și nu numai, fenomen care face furori prin țările nordice de vreo 40 de ani, dar pe care miezul Europei abia a început să-l descopere. Editorii, traducătorii, librarii se întrec în a găsi și lansa pe piață cele mai atrăgătoare titluri din domeniu. De fapt, prin ce diferă o asemenea narațiune scandinavă de celelalte? Unul din librarii de la Gibert Joseph consideră că stilul "e destul de diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Baudrillard". 4.2. Influențe Pentru o mai bună înțelegere a textelor baudrillardiene, acestea nu trebuie integrate doar fundalului dezvoltărilor conceptuale specifice curentului postmodern, ci și atmosferei culturale a timpului, precum și acordate unor influențe particulare pe care scriitorul, profesorul universitar și traducătorul Jean Baudrillard le-a resimțit de-a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dosarul unei "bătălii" culturale, ediția a II-a, adăugită, Editura Paralela 45, București, 2002, pp. 15-48. Menționăm că în cronologia utilizării termenului postmodernism la noi, Ion Bogdan Lefter consideră că probabil primul care a folosit termenul este profesorul, eseistul și traducătorul anglist Ștefan Stoenescu în prefața "Poemul ca gest" la traducerea din Frank O'Hara, Meditații în impoderabil, Editura Univers, București, 1980. 89 A se vedea Magda Cârneci, Art of the 1980's in Eastern Europe. Texts on Postmodernism, Editura Paralela
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se întâmplă mai rar decât se crede. A scris - vreme de șase decenii - vreo șaizeci de cărți în domenii de o diversitate cu totul neobișnuită. Este poet și romancier, filolog și lingvist, mare comparatist, istoric al literaturilor, specialist în Rimbaud, traducător. Cum se explică această polivalență, această structură proteiformă, mai ales că nimic din opera sa nu este improvizație, lucrare de amator, totul este rigoare și savantă temeinicie? Se explică printr-o anume conformație a spiritului său - și a temperamentului său
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie în noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie. Ca și la Hoffmann sau la Gogol, ironicul se împletește inextricabil cu terifiantul. A doua povestire este centrată asupra bestialului, urmărind aventura unui profesor, traducător al Bibliei, la castelul unui conte misterios. Apariția totemică a unui urs înzestrat cu instincte sexuale antropomorfizate anticipează febra erotică a licantropiei care va scutura literatura horror în secolul al XX-lea și care va umple paginile de picturi descriptive
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
putut beneficia de o trambulină estetică adecvată. Desigur, după instaurarea regimului comunist, proza fantastică a lui Lemnaru intră în coliziune frontală cu prescripțiile realismului socialist și nu mai poate fi publicată, astfel încât, spre sfârșitul vieții, autorul se consacră activității de traducător. * * * O arheologie mai minuțioasă a terifiantului autohton ar putea descoperi și alte opere demne de interes. Închei însă, aici, prima parte a studiului meu, urmând ca, în secțiunea subsecventă, să îmi axez discursul critic asupra acelor texte consistente (și asupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în concepția prozatorului nostru, instrumentele cunoașterii. Iar terifiantul este una dintre măștile pe care suferința le imprimă oricărei narațiuni autentice. 2.3.3. Thanaticul vindicativ Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide Considerându-l eminamente poet, dublat de un admirabil și empatic traducător de poezie, mulți pasionați de literatură ratează una dintre fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic stăpânește inspirația și studiul lui Philippide" (2006: 387), afirmă Alexandru Paleologu. Din acest romantism de adâncime
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Occident. La noi, întâia cercetare de acest fel, un util Dicționar Horror al lui Florin Mircea Tudor, a apărut abia în 2003. 5 Menționez că traducererile tuturor citatelor din autorii străini, în afara celor în cazul cărora am specificat, în Bibliografie, traducătorul, îmi aparțin. 6 Există, de altfel, mulți autori care confundă teroarea (ca expresie a anxietății rafinate) cu groaza (ca expresie a repugnantului extrem), plasând ambele concepte sub auspiciile generoase ale termenului de horror. Cf., de exemplu, Sullivan, 1986: 116-17. 7
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Le Moloch en Europe. Corporatisation et etatisation, apărută sub titlul românesc "Economia mixtă. Jumătate capitalistă, jumătate socialistă". (18) Întrucât zeul fenician Moloch rămâne simbolul cruzimii față de copii, cam la fel stau lucrurile și cu mixajul la care s-a oprit traducătorul. Mai precis, capitalismul este reprezentat de susținătorii liberali ai societății civile, iar socialismul este susținut de social-democrații care au militat pentru întărirea funcțiilor statului, pentru buna înțelegere dintre guverne și sindicate, numită de autori "neocorporatism", precum și prin grupurile și categoriile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care le au și traducerile. În ultimele două decenii, disciplinele literaturii și ale filosofiei au beneficiat de multe traduceri. Ele înlesnesc lectura, studiul și comentariile aprofundate la multe lucrări de referință. Se pare că activitățile de traduceri vor continua, deși traducătorii au rezerve față de standardele de apreciere ale activităților lor. Libertatea de mișcare pe toate căile de transport permite realizarea unor contacte directe fructuoase ale creatorilor estici cu cei din vest ori de pe alte continente. Deși ne aflăm în epoca afirmării
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și prin contribuțiile moldoveanului Petru Movilă (1586-1647). Deși fusese educat în mediile catolice din școli pariziene și poloneze, el a slujit valorile ortodoxiei ruse. I-a urmat un alt moldovean cu origini grecești, Spătarul Nicolae Milescu (1636-1708), care a ajuns traducător și ambasador al țarului în China. Alți români influenți în formarea culturii ruse premoderne au fost domnitorul Dimitrie Cantemir (1673-1723) și fiul său, poetul rus de factură occidentală Antioh Dimitrievici Cantemir (1709-1744). Cantemir tatăl și-a petrecut a doua parte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
distribuția condițiilor individuale existente în fiecare țară inclusă în listele statistice ale PNUD. 3. H. Arendt, Originile totalitarismului, traducere de I. Dur și M. Ivănescu, Editura Humanitas, București, 1994, 674 p. 4. S.P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, traducător R. Carp, Samizdat, f.a, 320 p. 5. H. de Lubac, Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru. Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. 6. R. Flacelière, Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, traducere din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al doilea sens, îngrijire, dăruire ca proiect aruncat. (4, p. 269) Termenului "grijă" astfel definit, filosoful îi subordonează "impulsuri" precum voința, dorința, pornirea impetuoasă și înclinația irepresibilă (4, p. 262). Pentru a-l face mai bine înțeles pe autorul german, traducătorii români ai lucrării notează la pp. 264-265 că noi trăim mai mult în afara noastră și în lucrul de care ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin urmare, filosofia existențialistă insistă pe cunoașterea de sine a omului ca ființă care uită
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în jocul percepției propriu unei figuri centrale a acestuia: flaneurul. Excursuri Una dintre modalitățile în care poate fi citit Benjamin este aceea de a urmări, dincolo de problemele teoretice și de conceptele sale fundamentale, traseul și însemnătatea unor personaje, de exemplu: traducătorul, colecționarul sau povestitorul. Conceptul de „experiență“, care constituie miza discuției de față, poate fi concretizat în modul în care Benjamin vorbește despre aceștia. De altfel, între scrierile sale „teoretice“ sunt intercalate de fiecare dată texte „complementare“ importante prin modul în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Voi trece în revistă câteva dintre aceste figuri, tocmai pentru a exemplifica funcția epistemologică a conceptului de experiență, la care m-am referit în acest capitol. Pentru Benjamin, aceasta nu este una intenționată, ci implicită, activă în ipostazele ei cotidiene. Traducătorul, de exemplu, poate fi înțeles tocmai ca acela care asimilează funcția critică a cunoașterii în domeniul limbajului; povestitorul „salvează“ evenimentul prin înscrierea lui în orizontul memoriei; colecționarul transformă dialectic statutul obiectului și îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie prin textele despre Kant, romantici sau Baudelaire. Excurs 1. Traducerea și limba adamică Figura traducătorului, așa cum o prezintă Benjamin în Die Aufgabe des Übersetzers (1923), poate fi înțeleasă plecând de la un text anterior, Über Sprache überhaupt und über die Sprache des Menschen (1916). Doar câteva dintre paragrafele textului din urmă vor fi luate în considerare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al multiplicității limbilor, traducerea ocupă astfel locul descrierii filozofice, despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo critic. Traducătorul, voi încerca să arăt, îndeplinește funcția unui salvator al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe des Übersetzers debutează cu o serie de con siderații care trimit spre conceptul de critică, la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe des Übersetzers debutează cu o serie de con siderații care trimit spre conceptul de critică, la care m-am re fe rit mai sus. Traducătorul, spune Benjamin, nu se află în servi ciul publicului cititor, ci al operei înseși, pe care o traduce și căreia îi asigură, astfel, supraviețuirea dincolo de momentul producerii ei. Faptul de a traduce nu reprezintă o modalitate de echivalare a unui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
caracterul abstract al conceptelor filozofiei tradiționale rezultă tocmai din caracterul lor subiectiv, intenționat și aflat, așadar, în afara câmpului experienței. Limba este văzută, dimpotrivă, ca mediu al experienței, iar cuvintele, prin posibilitatea de a fi traduse, își dovedesc caracterul viu, istoric. Traducătorul, ca salvator al limbii și ca vestitor al sfârșitului mesianic al acesteia, are ca sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
limbii și ca vestitor al sfârșitului mesianic al acesteia, are ca sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este de fapt consecința fidelității maxime față de strălucirea paradiziacă a limbii ca numire a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în modul ei cotidian, ci forțând-o să parcurgă, prin intermediul limbii grecești, drumul către idiomul primordial. În traducerea tragediilor lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în modul ei cotidian, ci forțând-o să parcurgă, prin intermediul limbii grecești, drumul către idiomul primordial. În traducerea tragediilor lui Sofocle „ist die Harmonie der Sprachen so tief, daß der Sinn nur
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conțin: „Thus the more difficult, the more opaque the word, the deeper, the more energized its charge of potential revelation“. Germana „grecizată“ a lui Hölderlin este, observă și Steiner, un idiom al numelor, nu al propozițiilor: abia acestea reprezintă miza traducătorului, locul unde, în limbă, este în tâlnit adevărul. Numele, așadar, sunt traduse în vederea recu pe rării drumului spre „limba pură“. În acest sens, traducerea romantică este, paradoxal, literală: ea nu consideră cuvântul doar un pretext pentru un sens care îl
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
doar un pretext pentru un sens care îl depășește, ci găsește acest sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i, contribuie la conturarea figurii traducătorului în textul lui Benjamin. Este vorba, în principal, tot de afirmarea literalității ca principiu al limbii. Mai târziu, aceasta va corespunde materialismului istoric în descrierea expe rienței urbane. Steiner se referă la acest aspect: „In German Hasidism it is the
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]