8,137 matches
-
fascinant e să urmărești adevărul lucrând în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște pe Grimus. îl urăște pe Virgil. Urăște muntele acesta infernal. Dar ea trăiește, zise Vultur-în-Zbor. — Ura este lucrul cel mai apropiat de putere de pe pământ, spuse Liv. Nu renunți la putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmărești adevărul lucrând în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște pe Grimus. îl urăște pe Virgil. Urăște muntele acesta infernal. Dar ea trăiește, zise Vultur-în-Zbor. — Ura este lucrul cel mai apropiat de putere de pe pământ, spuse Liv. Nu renunți la putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simplu, spuse Grimus. Am supus-o pe Prepelicar unei ședințe de hipnoză profundă. La o comandă anume, va Călători până la casa lui Liv. Bineînțeles că eu voi deschide Poarta. Prepelicarul a fost învățată să-i spună lui Liv că mă urăște - și, de dragul verosimilității, am și maltratat-o timp de mai multe secole, așa că nu-i va fi prea greu să se supună sugestiei posthipnotice. Mă urăște și vrea să mă vadă mort. Desigur, Liv mă urăște și ea îcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voi deschide Poarta. Prepelicarul a fost învățată să-i spună lui Liv că mă urăște - și, de dragul verosimilității, am și maltratat-o timp de mai multe secole, așa că nu-i va fi prea greu să se supună sugestiei posthipnotice. Mă urăște și vrea să mă vadă mort. Desigur, Liv mă urăște și ea îcu o ură atent întreținută de mine, dacă-mi dai voie să adaug), iar ura ei a fost reîntărită recent de aventura cu tine. Evident că acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Liv că mă urăște - și, de dragul verosimilității, am și maltratat-o timp de mai multe secole, așa că nu-i va fi prea greu să se supună sugestiei posthipnotice. Mă urăște și vrea să mă vadă mort. Desigur, Liv mă urăște și ea îcu o ură atent întreținută de mine, dacă-mi dai voie să adaug), iar ura ei a fost reîntărită recent de aventura cu tine. Evident că acum, când nu mai este în transă, știe că planul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este decât o negație a acestuia. Deci, putem spune că frumosul și urâtul sunt două elemente complementare, în sensul în care urâtul nu există decât în măsura în care există frumosul, definindu-se reciproc, și totodată contadictorii, în sensul în care ceea ce este urât nu poate fi frumos, în același context temporal, social și religios. Primul filosof și estetician care s-a ocupat mai pe larg de categoria urâtului a fost Friedrich Schlegel, care definea urâtul ca fiind o aparență neplăcută a răului, iar
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
o rână pe un maldăr de perne. Nu mai e ce-a fost. Cred că are nevoie de o pauză. Mă săgetă cu o privire plină de ură, scrâșnind din dinți. De ce trebuie să iei totul în glumă? — Te rog. Urăsc întrebările retorice. Își legă și celălalt șiret și se ridică în picioare. —Vorbesc serios, Sam, îmi spuse pe un ton grav. Nu mai pot continua așa. Ce, a început Daphne să intre la bănuieli? Dintr-un motiv pervers, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile sunt mai mari acum, la cererea clienților, dar atmosfera te împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pus și imitația de marmură verde etrusc din baia tatei... —Vinișoarele au ieșit perfect, i-am spus lingușitor. —Trebuie să folosești pene, mi-a mărturisit Suki. Îți arăt, dacă vrei. Oricum, eu am făcut-o și nu Genny. Doamne, o urăsc. Deci ți-a spus că ea a aranjat casa? — Până la un punct. Cred că n-o să mă prindă cu asta - era puțin probabil ca Suki să fi citit vreodată Scoop. Suki încă fierbea de furie. — Nu mi-a plăcut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
așa fel încât fața să-i vină în contact cu genunchiul meu ridicat. Sper că i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum eram chit. Îmi rupsesem fusta în timp ce-mi ridicasem genunchiul, și uram să cos. Uitându-mă în jurul meu, am văzut o frumoasă vază de Murano, roz pal, pe noptieră. Îngenunchease de durere, pămpălăul. Am luat vasul și i l-am trântit în cap. Nu s-a spart; fac sticlă tare pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de bani în fiecare lună prin debit direct ca să nu spună nimic, i-am terminat eu fraza. Jordan părea îngrozită. —În fiecare lună? a întrebat. Nu știam că o făcea... o făcea atât de des. Oh, probabil că James mă urăște. Arăta de parcă era pe punctul de a începe să plângă din nou. —El - Charles - strânsese majoritatea articolelor de la „Agendă“ și i le-a arătat lui James. Spunea că era evident că eu am o sursă în bancă și că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
așa arătau menadele. Nu mă puteam mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
menadele. Nu mă puteam mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
debit direct, înțelegeri să restituie împrumuturi, și tot așa. Cel mai trist lucru era scrisoarea care îl informa pe Charles că Bill fusese dat afară din armată din cauză că fusese găsit băut în post. Săracul Bill, cât de mult ar fi urât ca asta să se afle. M-am oprit și la poza lui David Stronge care își umplea mașina cu benzină. Lipite de ea erau înțelegerea de împrumut și formularul de debit direct, făcut în numele lui David, dar nesemnat încă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și la bătrânețe îți întoarce curul.“ „E frumoasă viața, Nela“, îi răspund, convins chiar că așa și este. „E tare frumoasă. Noi nu știm să o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a făcut cine știe ce mare rău...“ „Poezii, băiete. Nu mai ține, Simioane“, mi-o retează. „Ce frumusețe să mai vezi când totul e la fel ca ieri, ca mâine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester, mult mai târziu, m-a făcut să pricep ce cumplită-i dezrădăcinarea, prigoana, doar pentru că un altul îți urăște numele, sângele, neamul, casa, tot ce te leagă de acest Pământ, al cărui rod ești, la fel ca arborii, florile, gâzele sau apele ducându-se în voia legilor lor eterne. Nu aveam curajul să-i povestesc astfel de lucruri lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și cu alții, în grup, mă simțeam liber, o dominam, uitam de toate complexele de până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam. Deveneam un cu totul altul, stingher, nespus de fals. Mă uram și mă disprețuiam cu intensitatea înmiită a dorinței de ea, de mângâierile și de hârjoana noastră. Era un prag peste care nu puteam trece. Și Ester a simțit-o. Și mi-a și spus-o: „Ești prea crud. Stupid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism de acești oameni puși în slujba cărții. Un orgoliu mărunt, de neîmpliniți ai sorții, de ratați impotenți îi face să-și urască, probabil, meseria și pe tine, care le ceri să și-o facă. Le ceri în virtutea contractului lor de muncă de care le amintești mereu prin nesuferitul buletin de cerere. Te privesc și te tratează ca pe un nenorocit care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu-i urăsc, deși săptămânal, dacă nu zilnic, am prilejuri de a mă certa cu ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase ore ale statului în Bibliotecă, într-o zi rodnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu-i urăsc, deși săptămânal, dacă nu zilnic, am prilejuri de a mă certa cu ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase ore ale statului în Bibliotecă, într-o zi rodnică, dacă folosesc efectiv trei. Jumătatea cealaltă o pierd în așteptare. Le înțeleg plictisul. Săracii fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de calm li se trece ziua în care nu fac nimic? Și nesfârșitele ceasuri de bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
transformat într-o ordinară afacere. Nu vorbesc de pervertirea morală la care au fost supuși cei din generația mea - ca să mă limitez doar la ceea ce știu -, de-a ne feri să ne manifestăm românește, dar, în același timp, de a urî sau a desconsidera tot ceea ce era occidental. Tot ce venea din U.R.S.S. era în schimb bun, măreț și sortit veșniciei. Am crezut în putreziciunea Occidentului, cărțile, revistele, filmele (rare) pe care le vedeam îmi inoculau această repulsie. Modelele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de cititori. Îndobitociți de gândul că o carte este un proces-verbal, o fotografie mai mult sau mai puțin voalată a realității cunoscute de ei, o continuă războire a autorului și răzbunare a lui pe lumea în care trăiește. Acest cititor urăște scriitorul. Îi pândește viața. Ar vrea să-l distrugă fizic în fiecare clipă. El arde cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Într-o altă femeie, care Își păstrase doar numele și chipul. Cealaltă Jacinta rămăsese În pensiunea din cartierul Ribera, la fel de moartă ca Ramoneta. Acum trăia sub ocrotirea luxului familiei Aldaya, departe de orașul acela tenebros, pe care ajunsese să-l urască atît de mult și unde nu se aventura nici măcar În ziua ei liberă, o dată pe lună. Se deprinse să trăiască prin intermediul altora, al acelei familii ce stăpînea o avere pe care abia dacă putea s-o priceapă. Trăia tot așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seamă din capul locului că Între el și Penélope circula un curent. O legătură Îi unea, asemănătoare cu aceea care le unea pe ele două și, În același timp, diferită. Mai intensă. Primejdioasă. La Început crezu că avea să-l urască pe băiat, Însă Își dădu repede seama că nu-l ura pe Julián și nici nu-l va putea urî vreodată. Pe măsură ce Penélope cădea sub vraja lui Julián, ea se lăsă tîrÎtă la rîndul ei și, cu timpul, ajunse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]