4,632 matches
-
în noi statornic un glorios partid Prin care astăzi, țara își scrie măreția Sunt trei cuvinte sfinte spre care mă deschid: Partidul, Ceaușescu, România!“ („Destine comuniste“, Luceafărul, 26 decembrie 1987) SOCOL Ion „Partidului la rang de cugetare din suflet îi urăm puteri de-nalt, emblemă cu simbolul din bazalt i-o vom purta adânc în fiecare.“ („De laudă partidului“, Săptămîna, 17 decembrie 1982) „E-n «Era Ceaușescu» România meleagul faptei de izbânzi solare spre-a ne-nflori prin vârste bucuria prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fiind, că nimic nu e perfect și definitiv, ba dimpotrivă totul este provizoriu și perfectibil. Acestora, ca și tuturor celor ce vor avea tăria să parcurgă modestele noastre încercări, prinse între coperțile acestei lucrări, le mulțumim de pe acuma și le urăm izbândă deplină, fericiți și bucuroși acolo unde ne vom afla, de reușita lor. Autorii. VOLUMUL UNU SATUL Motto: ...veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se dăduse de-a rostogolul prin omăt. De-aceea i au dublat onorariul făcându-l și pe el fericit, care în semn de respect și mulțumită lea zis o colindă potrivită zilei de an nou și sân’ Văsâi, le-a urat ședere plăcută și «zâua bună că m-am dus».- «De atunci prea cucernice părinte, eu împreună cu soțul meu, celebrul doctor chirurg internist Uwe Thiess, de câte ori în căsnicia noastră am avut probleme, de orice natură ar fi fost ele, fie că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
toți cei patru ani cât i-a păstorit cu grijă și dragoste părintească. Ridicați în picioare ca la comandă, foștii elevi îi răspund sacadat: Bună-ziua! Vă rog să luați loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas bun anilor de școală și v-ați avântat pe drumul anevoios dar fascinant al vieții și al profesiei... Dumitru Dascălu le vorbește
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
învețe la școala care v-a format pe voi. Este încă o dovadă de respect și prețuire față de această prestigioasă instituție. Vă felicit cu ocazia celei de a șasea întâlniri care marchează împlinirea a treizeci de ani de la absolvire, vă urez multă sănătate vouă și familiilor voastre și vă doresc să faceți încă multe asemenea reuniuni colegiale iar eu vă asigur că voi răspunde invitației voastre. Cu lumina bucuriei pe chipuri am ascultat împreună melodia lui Dan Sălăvăstru, dedicată acestui eveniment
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mici coate întrebând în stânga și în dreapta: „cine e tânărul?” Emoțiile au trecut repede, și eram deja membru al asociație după ce s-a pus la vot în urma discuțiilor pe seama lucrărilor ce le-am prezentat. Le-au plăcut lucrările și mi-au urat un bun venit în mijlocul lor. Pe parcursul discuțiilor pe seama lucrărilor aflasem lucruri noi, mai ales expresii sau termeni din acest domeniu. Lucrările mele erau basoreliefuri realizate în manieră naivă. Aici făcusem cunoștință cu alți artiști ce îmi deveniseră colegi, odată ce pășisem
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
arătându-i legitimația de artist pe care o aveam asupra mea, buletinul fiind nevalabil pentru că era expirat, a înțeles pentru ce venisem. Zâmbind bucuros, recunoscând că devenisem suspect la observarea arsenalului de dălți pe care le aveam asupra mea, îmi ură un bun venit, indicându-mi locul unde se afla Centrul Cultural. Astfel, după o primire aș spune „oficială”, m-am îndreptat încet pe jos pentru că sediul clădirii de cultură a orașului era în apropiere. După vizita în biroul d-lui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am îndreptat încet pe jos pentru că sediul clădirii de cultură a orașului era în apropiere. După vizita în biroul d-lui Olimpiu Vladimirov, șef Secție Conservare și Valorificare a Tradițiilor Populare din cadrul Centrului Cultural Județean „Ludovic Paceag”, ce mi-a urat un bun venit înmânându-mi catalogul în care era tipărit și programul, împreună cu ecusonul Festivalului, ce eram obligat să-l port permanent asupra mea atârnându-l de gât, îmi pusese la dispoziție mașina instituției ce avea sarcina de a mă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai mare companie de aici. Oamenii aceștia mau chemat o seară la masă, sau ocupat numai de mine, iar când pentru unii dintre ei am avut vești triste (respectiv că mă duceam la ceilalți), am fost sunat să mi se ureze succes în alegerea cealaltă și să fiu asigurat că, la o adică, voi avea întotdeauna ușile deschise la ei. Vorbim de oameni care câștigă zeci de milioane de dolari pe an, iar raportul dintre valoarea timpului lor și valoarea celui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care credea că nu se va mai elibera niciodată. Acum avea o familie, doi copii, agonisise multe, iar o lume ,,cunoscută” se întindea în fața ei. Nu-și imagina cât va rezista alături de o persoană pe care o iubea și o ura în aceeași măsură. Îi era frică. Nopțile pline de insomnii erau din ce în ce mai dese, lucru ce i se părea real. Era o teorie pe care o credea generatoare a toate care i se întâmpla. Se simțea ca o frunză-n vânt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai avea casă, nu mai avea nimic. Avea de înfruntat o realitate, un nou început în viața ei. Nu mai voia să plângă pe la colțuri. Îi era milă că îl părăsise pe Valentin, dar nu regreta. Îl iubea și îl ura. Nu știa cine avea să sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o păpădie. Când o văzu, o strigă pe nume și întinse brațele ca s-o cuprindă, iar bucuria lui era foarte mare și se datora venirii fetei sale. Parcă găsise gura de aer proaspăt de care avea atâta nevoie. Îi ură „bun venit”, îmbrățisând-o cum nu o mai făcuse de multă vreme. Carlina îi ură la rândul ei „bun găsit”. Lacrimile le ascunse cât putu de tare și aproape că nu îndrăznea să mai respire. Rămase uimită, fără surâs și cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o cuprindă, iar bucuria lui era foarte mare și se datora venirii fetei sale. Parcă găsise gura de aer proaspăt de care avea atâta nevoie. Îi ură „bun venit”, îmbrățisând-o cum nu o mai făcuse de multă vreme. Carlina îi ură la rândul ei „bun găsit”. Lacrimile le ascunse cât putu de tare și aproape că nu îndrăznea să mai respire. Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
meleaguri. Venise vremea să se întoarcă acasă. Soarele îi părea acum la plecare mai mare ca de obicei, iar culoarea mult mai roșiatică. În acea seară de aprilie își aminti că era aniversarea lui taică-său. Îl sună și îi ură „La mulți ani!”. Numai el putea ști cum se simțise și prin câte trecuse în tot acest timp în care stătuse departe de toți cei dragi. Era un tip foarte calculat și chibzuit. Se putea spune că reușise ce-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce oră îi pleacă trenul, îi salută afectuos pe cei care veniseră să-l petreacă și le zise: - Rămâneți cu bine și să ne vedem în curând! - Mergi sănătos și norocul să-ți surâdă mereu! - Drum bun și baftă! Îi ură altul. Numai bunul său prieten Cosmin nu putuse să vină să-l petreacă din pricina unei răceli, dar se credea reprezentat de prieteni. De cum se urcă în tren, gândul îi fugi la prima lui iubire. Nu mai știa nimic de Oana
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
școala care împlinește vârstă de 95 de ani de învățmânt liceal românesc, ci și pentru întreaga viață școlară și culturală a orașului, care întruchipează într-un mod fericit tradițiile trecutului, cu schimbările prezentului, mă simt fericită că am prilejul să urez Colegiului Național „Cuza Vodă” noi și depline succese pentru a-și duce la îndeplinire misiunea nobilă de a da țării cetățeni de valoare. Școala noastră își merită această titulatura, dovadă fiind managementul performant și realizările cadrelor didactice și ale elevilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pentru mine. Nu, sub nici o formă, n-o pot invita pe Livia, acum, la mine acasă! Mă ridic, o sărut pe obraz, apoi ies pe hol, îmi îmbrac scurta de velur îmblănită și-mi trag ghetele în picioare. Iubito, îți urez o zi bună! îi spun, luîndu-i mîna să i-o sărut. Ne facem un semn șăgalnic, de dragoste, cu ochii îmbătați de plăcere. Spun un "sărut mîinile" șoptit și ies. Aud în urma mea ușa închisă încet, cu grijă, și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd pornești separatorul? Săptămîna viitoare. Foarte bine! Instalațiile de filtrare sînt deja uzate. Abia aștept să le văd înlocuite! Cînd mă gîndesc la ele, mă doare capul. Eu, se întoarce el spre secretară, am plecat, sărut mîinile! Drum bun! îi urează secretara. Deschid ușa și-l invit să iasă, dar el întinde brațul stîng ca un arc făcîndu-mi semn să ies, dîndu-mi de înțeles din gesturi că, într-un fel, sînt în birou la el. La scări ne despărțim, strîngîndu-ne mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în sec, înfiorat de un gînd criminal: să mă duc acasă și să dau foc manuscriselor, să retrag de la editură romanul în curs de editare și să opresc transmiterea piesei la Radio-Iași. Încep să simt cum crește în sufletul meu ura împotriva scriitorului din mine, care mi-a adus numai necazuri. Am glumit, dom' Mihai, am glumit, rîde inginerul Florea, oprind mașina în fața Consiliului Popular, lovindu-mă apoi cu palma peste spate. Nu dezarma! Succes! Le fac semn de rămas bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tot ce știu ei, bănuindu-mă de multe ori că și eu sînt complice la cele petrecute. Așa s-a întîmplat la începutul anului, cînd m-am întîlnit cu un muncitor de la arzătoarele de gaz metan. Am vrut să-i urez an nou fericit, dar el m-a întîmpinat cu răceală: Nu credeam că și dumneavoastră, tovarășe inginer... Ce vrei să spui, nea Mircea?! m-am mirat eu. Dacă voiați un coniac, vi-l dădeam eu, că, zău!, mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe femeia asta cu un sentiment aparte, acea înclinare a capului însoțită de o expresie a feței prin care vrei să spui: "vezi, este iarăși dimineață, ne-am întîlnit din nou, mă bucur că ne-am întîlnit și, bucurîndu-mă, îți urez o zi plină de realizări". Echilibrul, care domnește în toate, și-a spus cuvîntul și acum: respectul meu din salut se reîntoarce asupră-mi prin ajutorul dat de secretară să ajung la tovarășul Amariei. Atîtea femei frumoase atîtea ființe nobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privirea, uitîndu-se în ochii mei cu o atitudine hotărîtă: "fie ce-o fi!" " Foarte" e cam mult spus. Sînteți prieteni de mult? "Ei nu, că e culmea! Urmează să mă mai întrebe dacă mă căsătoresc cu ea și să-mi ureze noroc!...", mă înfurii eu. Da, doamnă, sîntem prieteni de mult, atît cît să ne cunoaștem foarte bine; dealtfel, de cîtva timp stăm împreună; cît de curînd ne vom... ...căsători. Excelent! Vă urez noroc! îmi taie ea vorba. Speram să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dacă mă căsătoresc cu ea și să-mi ureze noroc!...", mă înfurii eu. Da, doamnă, sîntem prieteni de mult, atît cît să ne cunoaștem foarte bine; dealtfel, de cîtva timp stăm împreună; cît de curînd ne vom... ...căsători. Excelent! Vă urez noroc! îmi taie ea vorba. Speram să nu te superi... Vă rog să mă iertați! murmur eu, mușcîndu-mi buza pe dinăuntru. Este și vina mea, continuă femeia pe un ton grav. Eu m-am pierdut în întrebări laterale... De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrisorii, ai fi regretat. Un bărbat ți-a oferit tot ce-ai vrut, dar ți-a năruit crezul interior, a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în general. Ai devenit cinică; îți place să surîzi încurajatoare cîte unei victime, cum mi-ai surîs mie astăzi; bărbatul-victimă începe să-ți facă curte, tu îi dai speranțe, ca în final, la momentul oportun, să-l poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
odată ajuns aici, în mintea ta se vor clarifica multe lucruri, în special idealul tău de viață: ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi... Cînd ajungi la întrebarea asta, înseamnă că începi să trăiești ca un OM... Mi-a urat noapte bună și a plecat. Vorbise ca Doamna Ana, dar mai cumpătat, pe un ton ferm, aproape rigid; parcă-mi păruse rău că pierdusem atîta vreme visînd la ea. Femeia de la mansarda blocului Yanis avusese altă stofă; se supăra adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]