6,856 matches
-
în constituirea câmpului arhetipal eminescian în opera lui Camil Petrescu. Exegeții nu au exclus posibilitatea ca autorul Patului lui Procust să îl fi avut în vedere pe Eminescu în momentul în care a construit personajul Ladima. Observațiile lor sunt însă vagi și lacunare. Mai temeinic ar fi să afirmăm că prozatorul l-a gândit pe Ladima ca arhetip al lui Eminescu prin medierea a două scheme, cea a abuliei poetului și cea a suferinței cristice din momentul răstignirii. Necrologul, scris de către
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de deplasat între cei câțiva bărbați eleganți, femeile îl evitau atât, că mi-era milă de el." 414) și o dezamăgește profund privirea "goală" a acestuia ("Din ochii care nu puteau fixa nici un gând..."415; " Ochii mici aveau o lumină vagă..." 416). Amabilitatea tăcută a doamnei T are această limită: tipologia diletantismului și concretizarea vizuală a eșuării literare nu o preocupă: "Era simpatic și-i vorbeam cu plăcere. Învârtea în mână o foaie de hârtie, în timp ce îmi răspundea. I-am cerut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Din momentul în care am fost convinși că "oglinda este disponibilă", adică metoda poate deschide perspective nebănuite de interpretare a textelor camilpetresciene, demersul nostru critic s-a mai limpezit, a căpătat coerență și eleganță euristică, deși uneori lasă și o vagă impresie speculativă. Comentând pe larg noțiunile de Sine și Individuație (confuz explicate și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă", recunoaște Fred Vasilescu după ce Emilia povestește o întâmplare cu Ladima. Reabilitarea tatălui-rege, dramul de rău, buba multei bogății, coborârea în infern și complexul Ofeliei (acesta din urmă insuficient de bine argumentat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
natură să ducă la vreo ameliorare a practicii medicale în consecință. Aceasta spre deosebire de amenințarea unor acuzații de natură penală pe același temei. De asemenea, s-a constatat, în țările cu experiență în domeniu, că medicii nu au nici cea mai vagă idee cu privire la despăgubirile de ordin administrativ pe care le-au avut de plătit unitățile medicale în care aceștia își desfășoară activitatea. De menționat că aceste despăgubiri au fost plătite pacienților victime, pentru prejudiciile provocate prin și în urma prestării serviciilor medicale
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
pe asemenea materiale nu se pot întemeia cercetări psihologice care să ne dea icoana sufletească întreagă a unui popor. Tot în 1906 afirmă că puținele motive ce apar numai la unele popoare sau anumite ținuturi fiind „prea sporadice ori prea vagi nu ne autorizează să vedem în ele temeiuri pentru deducțiuni precise categorice și ca 21 urmare culegătorii nu trebuie să se limiteze numai la consemnarea speciilor tradiționale ci să noteze povestiri despre tot ce alcătuiește judecata lui asupra diferitelor împrejurări
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective (intimidarea celorlalțiă, reacții verbale (injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoareă si reacții fizice (lovire, bătăi, răniriă. Anxietatea reprezintă o stare afectivă vagă, difuză, de neliniște, de apăsare, de tensiune, Îngrijorare și teamă nemotivată, fără obiect, care este neconfortantă din punct de vedere psihic și care determină subiectul să se afle permanent Într-o stare de Încordare. Anxietatea situativă apare ca reacție emoțională
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Luca Pițu, trebuie să faci parte din cercul apropiat, al celor care știau ce, cum, când, cât și mai ales de ce trebuie privit/ ascultat acesta. Când redacta Scrisoarea de contestație I (14 septembrie 1989)11, obiectivul urmărit avea doar o vagă idee despre purtătorii receptorilor auditivi și vizuali ai comportamentului său, unii dintre ei având și chemare (literal și în toate sensurile) pentru producția de TD12. Lucrurile s-au complicat în timp, pe măsură ce Magistrul a avut acces la documente ale "serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
egotropismelor aferente, despre faliile subconștientului evidențiate de jocurile de limbaj, despre disensiunile previzibile. Cum "pretorienii" mai "palmau"hhh manuscriptele celor supuși "avizării", anal(ist)ul de serviciu avea "du pain sur la planche". Firimiturile reveneau "avizuțelor" (de ambele genuri) cu vagi cunoștințe de psihocritică, la modă în deceniile 7-8 în Hexagon, care aplicau schemele respective la relațiile interpersonale din lumea "prețioaselor" frigidicole și din așa-numitul "roman personal" (sentimental) din perioada romantică. Un bun exercițiu tartuffesc pentru câmpul de observație reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
resmeriță oarecare), umbla nepieptănată sub fularul negru strigând "Apocalipsa a venit,e Antihristul peste tot, nu stați pe gânduri și vă pocăiți". Dar după două luni și-a porcăit un coleg masculin (că de nu-i misogin, e atras de vagi insinuări prea gay etc.). Apoi, am auzit că era mereu pusă pe fapte bune, o vorbă dulce (care mult aduce) pe la urechea cui o merită prin rang, o șoaptă mai discretă pentru a face atentă o prietenă că tipul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
primește răspuns prin indicarea uneia sau a mai multor trăsături comune tuturor, ci prin scoaterea în evidență a unor asemănări sau apropieri parțiale, care devin vizibile prin găsirea sau imaginarea verigilor de legătură. „Limbajul“ este un concept cu contururi tot atât de vagi ca bunăoară conceptul „joc“. Ceea ce există de fapt nu este „limbajul“, ci „limbaje“ dintre cele mai diferite. 5. Contrapartea modului cum este privit limbajul: tratarea problemelor filozofice Un element de continuitate în evoluția gândirii lui Wittgenstein, care a fost adesea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dormi» înseamnă ceva activ sau pasiv.“ (Cercetări filozofice, § 47.) În sfârșit, tindem să considerăm exactitatea drept o valoare în general, drept ceva de dorit în orice fel de împrejurări. A aprecia o noțiune exactă ca fiind întotdeauna superioară uneia mai vagi, o indicație mai exactă ca fiind întotdeauna preferabilă uneia mai puțin exacte este o deprindere de gândire a omului modern. O deprindere care ne împiedică să vedem că în numeroase situații de viață folosim fără inconveniente noțiuni care nu sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
numeroase situații de viață folosim fără inconveniente noțiuni care nu sunt exacte. Pentru a indica cuiva unde să ne întâlnim sau unde să mă aștepte nu este necesar să-i dau coordonate spațiale bazate pe măsurători precise. O indicație destul de vagă va fi adecvată scopului. Toți știm cât de bine funcționează exprimări de acest fel. Avem totuși tendința de a trece cu vederea ceea ce stă în fața ochilor noștri. Iată de ce reamintirea și descrierea unor lucruri familiare capătă o mare însemnătate. Discutând
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aș spune acest lucru. Prin asta nu voi trasa o graniță, ci, poate, voi arăta cu mâna - ca și cum aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lor din 1919 și 1922, în care înstrăinarea reciprocă, pe toate planurile, se adâncește tot mai mult. 1. Apropiere și despărțire Atunci când tânărul Wittgenstein sosește la Cambridge pentru a lucra sub îndrumarea lui Russell, ceea ce îl motivează nu este acel vag interes pentru filozofie pe care îl întâlnim la tinerii cu înclinații spre reflecție, și cu atât mai puțin interesul pentru o carieră academică. Studiul unor lucrări ale lui Frege și Russell îl convinsese că filozofia se află în pragul unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi contribuit, de bună seamă, la configurarea "arhitecturii" textuale noi, de care autorul Pragurilor... este pe deplin conștient. În același timp însă, discursul poetic actual își caută resurse noi, găsindu-le, spre exemplu, în biograficul și cotidianul uneori nimbat de vagi reprezentări epifanice: "Am descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese sunt fructe ce-și sfarmă armura/ Și-i poate și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bază principiul dublării neîncetate a actantului ambiguu, călugărul Kiril, cel care, ascuns în interiorul unei fântâni, "scrie la o neagră psaltire". Deasupra și dedesubtul lui, o serie de dubluri din ce în ce mai alterate îi transcriu, distrofic, textul în care urmele sacrului sunt din ce în ce mai vagi: "Dedesubtul fratelui Kiril e un alt frate Kiril. El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire. Scrie invers de cum scrie celălalt frate Kiril. Cu o mână scrie și cu alta numără bănuții de-aramă ce cad din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei/ lumină neagră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
motivație și atitudine lirică ori linii tematice preeminente, la poetica generației recunoscute în special prin contribuția unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. A se vedea, bunăoară, refuzul convenției, tendința demitizantă și desolemnizantă, teribilismul juvenil, uneori estompat de un vag fior elegiac, reveria livrescă pliată pe un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de lux, răstălmăcirea jocului și triunghiuri cu pupila albastră din cărțile eponime) pretind, dincolo de virtuozitate formală sau atașamentul (lucid!) față de o tradiție asumată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile sale preferate (Rimbaud și Baudelaire, Poe și Rilke, Ion Barbu și Arghezi, Urmuz și Tonegaru) îi amplifică însă vagele presimțiri ale cutremurului ce îi va răscoli, mult prea devreme, existența. Strict poetic, suprapunerea afinităților livrești peste această notă psihologică va avea drept rezultat revenirea constantă la o imagistică a revoltei imposibil de reprimat (și care, în opinia membrilor familiei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
joacă rolul principal. Și totuși, un element merită a fi reținut: mitul prezintă o acțiune ce ține de o putere superioară omului. Chiar și în cazul, ca la Zola, când aceste puteri (pământul, soarele, ereditatea), mai mult sau mai putin vagi, nu au nimic divin. Ființă umană, devenind figură mitică, se identifică cu aceste puteri, chiar dacă, pe de altă parte, romancierul ține să-i păstreze semnele umanității. Flaubert a înțeles bine natură acestui demers când notă că Nana se transformă în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de spectacol, consemnata în La Curée: baluri costumate, personaje deghizate, spații organizate că scena. Astfel, reprezentarea La Blonde Vénus este o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fenomenului este impresionantă și se manifestă în literatura timpului, mai ales in creația lui Zola. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Dificultatea euristica esențială ține de definirea subiectului Parizienei, care nu este ușor de circumscris, din cauza portretelor vagi, intuitive și contradictorii aduse de scriitori și contemporani. Prozopografia, etopeea și socium-ul o înfățișează că pe un mister indescifrabil, fire contradictorie, având o feminitate expresiva. Am urmărit să punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]