4,976 matches
-
geam, la bicicleta pe care-o scosesem afară și o încărcasem cu un rucsac galben, împrumutat tot de Mircea. Ieșirea din Roman a fost prin partea numită "la rampă”, la sugestia lui Mircea. Prima oprire a fost la Săbăoani (la vreo 14 km.), unde decoperii o biserică catolică, mare. Mai departe, drumul spre Hanu’ Ancuței îmi era cunoscut, deplasările spre Suceava sau spre Nordul Moldovei, fiind obligatorii pe acolo. Înainte de a intra în județul Suceava, la Drăgușeni, un tip pe care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pentru bicicletă. Evident, de când mă despărțisem de binevoitorul care-mi arătase drumul la Buhuși, mersesem doar pe lângă bicicletă. Obosit, prin pădure am călcat în bălți, am cărat ca vai de mine bicicleta enorm de grea, cu bagajele pe ea. De vreo două trei ori m-am așezat aproape epuizat, fiindcă timpul trecea, îmi era foame și sete, și nu ajungeam nicăieri. De câteva ori voiam, efectiv, să arunc bicicleta, numai să sfârșesc cazna. Dacă aș fi avut certitudinea că eram pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
reținuseră o cameră, bicicletele aveau să doarmă chiar sub geamul meu. Frumusețea peisajelor specifice muntelui ne-a făcut să poposim acolo și a doua zi, când tot cu bicicletele am făcut înconjurul lacului văzând locuri unice. În prima zi parcursesem vreo 120 km, iar într-a doua 18. La motelul de la Valea Uzului am stat singur în cameră, la parter, cu două paturi și baie, în condiții bune. Acolo, din păcate, nu s-a putut mânca nimic, localul fiind închis. Făcând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
trecea mai jos de drum. Drumul era neasfaltat, locurile necunoscute, de aceea eram zoriți să ajungem cât mai departe, pedalând de zor. Din urmă ne-au ajuns, cu căruța, niște unguri. Văzându-ne cinci oameni pe patru biciclete (fetița avea vreo trei-patru ani), s- au oprit să afle de unde veneam și încotro mergeam. Prietenoși, ne-au îmbiat cu ce transportau - palincă. Sigur că i-am refuzat, politicos. Urma o porțiune extrem de dificilă (cu bălți mari) și drum noroios. Șoferul unui camion
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ca să meargă treaba mai bine am adus patru sticle de bere, de la barul de alături. Omul, firesc apărându-și interesul, era viclen. George voia un preț rezonabil, meșterul (cam afumat) ceruse o sumă exagerată: două milioane pentru o roată, adică vreo zece milioane pentru căruță întreagă. Replica: Nu se poate! Uite nea Costică, am băut o bere împreună, ajunge, noi plecăm și gata! Matale faci căruță în două zile și vrei atâția bani... Știi, cu banii ăștia îți poți cumpăra o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
natură, de tot ce însemnă viu. Așa cred eu Pedalând de zor, fără a mă simți obosit, am ajuns la Mircești. Spre casa lui Alecsandri zburam pe lângă biserica catolică, pe lângă dispensar, panicându-mă (din cauza vitezei atinse la vale - cred că vreo 50 km. / oră), dacă eram obligat să depășesc vreo căruță pe drumul relativ îngust. Numai că acolo, chiar în fața intrării în curtea casei memoriale, când să cobor de pe bicicletă, tragedie: mi s-au agățat pantalonii de șea și s-au
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
zoo- mul aparatului). Mereu pe pietriș, lăsam în urmă sate, peisaje colorate parcă de un maestru al penelului, maestru dedicat vieții satului (prin aranjarea geometrică a banalelor, pentru unii, plante agricole). Crezusem că-ntr-o oră voi ajunge, dar trecuseră vreo două și mai aveam de pedalat. Chiar la intrarea în Moreni, unul dintre satele comunei Văleni, mă depășise o mașină cu însemnele Consiliului Județean. Ei ce-or fi zicând de drumul ăsta, care-ți zguduie și creierii, mă- ntrebam. De
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sau erau scoase cu camioanele pentru a fi distruse, chiar dacă erau legate în argint, având o valoarea intrinsecă inestimabilă). Pe lângă pavilionul nerestaurat, după ce am neglijat niște înaripate supărăcioase, la drum, cu peisaje demne de penelul unui pictor, spre Butea. Parcursesem vreo 25-26 kilometri fără dificultăți mari. La deal, lungimea drumului devenea supărătoare. Priveliștile compensau oboseala și căldura devenită supărătoare; noroc de un izvor amenajat , loc de popa și odihnă. La Butea, localitate în care mai fusesem cu bicicleta când eram elev
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu mi-ar fi fost suficiente trei-patru ore. Obiectivele știute mă tentau: castelul lui Cuza pe care-l văzusem când eram elev, și biserica (monumentală) catolică din Șcheia. Timpul disponibil m-a obligat să-mi caut alt traseu. Spre Bălușești (vreo 40 de kilometri dus - întors), am trecut prin Cotu Vameș, localitate în care s-a născut Otilia Cazimir; firesc, școala de acolo poartă, ca o recunoaștere destul de târzie a valorii fiicei satului, numele poetei. De fapt, se numea Alexandra Gavrilescu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pantă impresionantă, pe care trebuia s-o urc numaidecît pe două roți. Numai că, ajuns în partea cea mai înaltă, când încercam să-mi potolesc respirația și ritmul bătăilor inimii influențate de efortul teribil, dezamăgire: urma alt urcuș mai lung (vreo 3 kilometri) dar, ce-i drept, cu înclinația mai potolită. Nevoit să cobor de pe bicicletă, eram mulțumit la gândul că măcar la întoarcere voi zbura pe acolo. Se zărea, peste dealuri , peste sate și peste lunca Siretului de care mă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Moș Martin, Silvica. Bravo, Titicuță! Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe labele din față suprapuse. În timpul scurtului dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tot! Și am plecat prin praful uliței. La un moment dat, m-am oprit pentru a examina pictura cu mai multă atenție. După umila mea părere, tabloul acesta nu se număra printre capodoperele realizate de frații Răzmeriță. Era destul de mic: vreo 30 de cm înălțime și vreo 15 cm lățime. Pictura o reprezenta pe Maica Domnului cu Pruncul. Nu avea nici ramă nici pânză. Suportul material îl constituia o scândură de nuc, groasă de vreo 3-3,5 cm. Fondul era alcătuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
m-au onorat cu o caldă, cumva părintească prietenie? În ultima vreme, mă gîndesc că dacă apuc să mă pensionez, peste vreo patru ani, mă pot stabili în Creta, unul din puținele locuri în care mai scriu poezii în ultimii vreo zece ani. Se scrie o literatură excelentă, cred că sîntem într-un moment al literaturii române comparativ cu cel interbelic A.B.Domnule Liviu Antonesei, ne-am revăzut la Iași la Târgul "Librex". Voi începe dialogul nostru, dacă îmi permiteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
urmat o discuție cu Mircea Sântimbreanu, directorul editurii, care tot arăta cu capul în sus, că de acolo venise decizia schimbării cîștigătorului. Pînă la urmă, m-a publicat la hurtă, într-un volum din Caietele debutantilor, în care eram cuprinși vreo zece autori! Prima carte adevărată avea să fie Semnele timpului, o carte de eseuri, apărută în 1988 la Junimea, în Iași, după ce fusese inclusă în plan vreo trei ani la rînd. În 1989, avea să-mi apară la Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de tîmpenii. De asta, uneori, mă bîntuie gîndul desțărării. În ultima vreme, mă gîndesc că dacă apuc să mă pensionez, peste vreo patru ani, mă pot stabili în Creta, unul dintre puținele locuri în care mai scriu poezii în ultimii vreo zece ani. Cît ar părea de curios, din țară aș pleca ușor, îmi vine mai greu să plec din Iași! A.B.Se mai scrie literatură, poezie? Aveți încredere în noua generație? Se scrie o literatură excelentă, cred că sîntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Pe fondul acesta, apar și evenimentele care fac farmecul discret al fiecărei zile. A.B.La ce scrieți în prezent? Acum nu scriu ceva în mod special, mă pregătesc, cumva mai mult sufletește, să mă apuc de unul dintre cele vreo șase romane pe care le am în cap de multă vreme, unele din prima tinerețe. Dar, pe moment, sufăr de angoasa alegerii, așa că tot amîn să mă apuc de lucru. În ce privește literatura, n-am scris niciodată ceva atît de lung
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Am pus punct acestei confesiuni. Punct și de la capăt? Alte puncte peste punte? Acupunctură? Suferă punctul ultim, inexprimatul... Suferă Inexprimabilul... Îl locuiesc în miez de iarnă, în miez de nuca, în amiază..." (Martie 2012, Galați-Iași) Gellu Dorian Eu am schimbat vreo cîteva străzi și doar două orașe în viața mea, dar cheful de a scrie poezie, nu... Acesta nu mi-ar fi dispărut nici în alt oraș din lumea asta. Dintre toate marile daruri, nu puține, pe care le-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cred că da, că nu am oferit-o eu, ci el... Era generos, desigur...Nu știu ce ți-a răspuns Mircea Sântimbreanu, ce-ar fi făcut dacă ar fi locuit pe altă stradă, în altă familie, în alt oraș...Eu am schimbat vreo cîteva străzi și doar două orașe în viața mea, dar cheful de a scrie poezie, nu...Acesta nu mi-ar fi dispărut nici în alt oraș din lumea asta. Este adevărat că, de la un timp, nu poți scrie poezie oriunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mie și una de nopți, cartea vieții mele. Ea mi-a schimbat vederea asupra lumii și, deopotrivă, asupra literaturii. Atunci s-a întîmplat, la nouă ani, și prima mea intrare într-o fată. Cu știința ei (era mai mare, avea vreo doisprezece ani, rămăsese repetentă) și cu inocența mea. O chema Emilia. Țineam minte pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
așa cum o fac și pentru alte solicitări. Mircea Sântimbreanu ... Singura libertate pe care mi-o recunosc a fost aceea de a nu fi folosit limba de lemn. ... Am scris de-a lungul vieții, cred, vreo 600 de schițe și povestiri, vreo 60 le mai pot citi, vreo 30 mă încântă încă. Pentru celelalte sunt gata să cer scuze... Sunt un apolitic de stânga A.B.Domnule Mircea Sântimbreanu, vă invit să privim puțin înapoi, spre Editura Albatros și perioada în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai ilustrativă dintre cărțile mele, nu este de la ediție la ediție decât o antologie de proză umoristică pentru școlari, cu sumarul nu adăugit, ci mereu primenit, șlefuit. Am scris de-a lungul vieții, cred, vreo 600 de schițe și povestiri. Vreo 60 le mai pot citi, vreo 30 mă încântă încă. Pentru celelalte sunt gata să cer scuze... A.B.Dacă ați defini viața? "Viața" spunea filosoful Mircea Sântimbreanu "este o expresie calendaristică nu a instinctului de conservare, ci a poftei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cei care refuzau erau bătuți din nou noaptea, împiedicați să doarmă, ținuți în picioare ori în alte poziții chinuitoare. Popa dă exemplele lui Constantin Lupoaie, Aurel Stoica, Virgil Maxim, Dumitru Neagu, Constantin Ismana, care nu au fost lăsați să doarmă vreo 10-14 zile. Prima intervenție de calmare a spiritelor i-a aparținut lui Gheorghe Sucegan, în martie 1951, care a stat de vorbă cu cei din 'comitete' în camera 96. El le-a spus lui Popa, Pușcașu, Murărescu, Popescu, Popovici, Cerbu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nu-mi e de-ajuns dușul?! - Dușul te spală, prietene! Apoi folosești deodorantul... - Și care-i treaba cu ligheanul? - Foarte simplă! Pui apă călduță în lighean, o mână de sare grunjoasă și apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam vreo zece minute. - Și nu folosesc săpunul? Nu mă frec? - Aia ai făcut-o când te-ai spălat! Acum te purifici! Baia cu apă sărată de la mare... Îți amintește de ceva?... - Aha! Acum înțeleg unde bați... De ce n-ai spus așa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Eu nu știam cum să scap din Iași. Deci să rămân în Iași, după rezidențiat, unde fusesem dintotdeauna, mi se părea un ideal absurd. Și cum s-a întâmplat de-am plecat ? Când eram redactor-șef adjunct la Opinia studențească, vreo câteva texte ale mele au fost reluate în revista 22 și au avut un mare impact. În toamnă s-a făcut un sondaj și eram unul din cei mai populari autori, deși nu știa nimeni, în București, cum arăt. Și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în favoarea lărgirii. Și au fost summiturile acestea celebre de la Copenhaga, Göteborg și Helsinki... au fost trei summituri scandinave la rând. Și la al treilea summit, la Helsinki, în 1999, s-a lansat invitația nu doar pentru țările pregătite, care erau vreo opt, ci pentru toate. Au decis să înceapă negocierile cu toți - pe principiul regatei de iahturi - și fiecare să acceadă în funcție de reformele sale. În favoarea României și Bulgariei a acționat și faptul că suferiseră cel mai mult de pe urma embargoului cu fosta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]