KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...218 >

5,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

prin împrejurimi, fotbal, grupuri adunate în jurul vreunei chitări. Chiar din seara aceea am rămas singur în dormitor, cu o carte în 32 mână, încercînd să mă acomodez cu becul chior din tavan. De undeva, din altă încăpere, am auzit, pe când zăceam în pat cu ochii pe șirurile de litere, dar amețit și neatent, explozia bruscă a muzicii. Se dăduse drumul la discotecă. Ceilalți țipi cu care împărțeam dormitorul se aranjaseră pentru asta. Pe atunci blugii erau încă o raritate, dar se

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
prin holul care acum a prins o urmă de căldură, mai curând un miros foarte diluat de fum de la soba crem, care toarce în colțul ei. Mi-am trecut mâna peste mobilele vechi și desperecheate, peste suprafețele acelea lucioase care zăceau în întuneric, abia atinse de câteva fâșii de lumină de lună. Oglinzi întunecate, tablouri întunecate, o scară care duce la etajul de sus... Un televizor mare și cu butoane 36 lipsă, despre care nu știu dacă funcționează și, dacă nu

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc acolo: o păpușă urâtă de cârpă, cu trăsăturile feței desenate cu pixul, zăcând cu ochii orbi în tavan. Am adormit și am visat că eu și sora mea găsiserăm într-un sertar niște filme vechi, cu imagini în negativ, și ea le lungise ca pe niște bastoane lucioase, de vreo jumătate de metru

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și o aprinde scurt, trecător. Smulge un fir

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
erecție am avut-o citind fraza cu "introducerea". De femeii coxalgică mă legasem printr-o lubrică pasiune. Devenise iubita mea secretă și nocturnă, Hetaera Esme-ralda mea... Am încercat să citesc ceva, dar cu Măgărie și ai lui era imposibil. Am zăcut vreo două ore pe spate, cu ochii-n tavan. în minte, ca un resac la țărmul mării, îmi veneau, cu o consistență sticloasă, versuri obsedante: Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Păianjenii îmi caută inima/ Este o lumină ce se

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie. în după-amiaza dinaintea închiderii taberei, ticniții mei de colegi zăceau pe paturi, trăgând din țigări și pălăvrăgind. Titina nu făcea decât să râdă ca o oaie isterică la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece ori când îl strigau șmecherii, Lulu, Cici sau

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul frânt de pernele sprijinite vertical de pereți, și lălăiau fără chef. După ce-au mai zăcut puțin, cu cămășile ieșite din pantaloni, au început să se scoale unul câte unul, întin-zîndu-se, și să se-apuce să-și caute țoalele bune prin cușete. Tuburi de spray nu se găseau atunci pe toate drumurile, așa că puținele disponibile au

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
nimic în afară, de parcă pulpele, sânii și buzele fetelor nu ar fi fost decât semnele declanșatorii ale femeii interioare, care, urlând ca un siamez rupt cu forța din carnea fratelui său, se chinuia să se nască din fiecare dintre ei. Zăceau pe paturi ca niște gravide, inconștienți ca pupele care se schimbă-n fluturi, zămislindu-și fiecare femeia lăuntrică, hipnotizați de masca ei, de atitudinea ei hieratică, de cruzimea din ochii ei. Ea nu avea nimic de-a face cu femeile

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n picioare, cu paginile îndoite și pline de praf. Am ridicat-o și m-am așezat, cu ea în mâini, pe salteaua vărgată, mizerabilă de pe patul meu. Am rămas cu ochii-n gol câteva clipe, și deodată

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
perioade cu Lulu" și "perioade fără Lulu": cerul prăbușit pe pământ, rușine, vinovăție și dezgust fără margini amestecate indistinct, plâns în hohote și-n cele din urmă fugă dezordonată. Câteva zile n-am dormit și n-am mâncat nimic, am zăcut doar în pat amestecând, în mii de viziuni și reluări obsesive, cele două scenarii ale morții lui Lulu, fără să pot discerne care este real și care doar o halucinație: Lulu preschimbat în femeie, urcând tunelul de pânză de păianjen

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

se-ngroașă căpătând proporții de nesuportat pentru ochii mei, jucând ca două bile nestatornice într-o substanță gelatinoasă, cu adevărat hârtia asta începe să-și facă efectul, îmi amintesc cum pe la miezul nopții o fată, să fi fost cea care zăcea la pieptul meu, nu știu, o fată încercase să se arunce de sus, de la al cinsprezecelea etaj deasupra Romei, deasupra noastră numai cerul, nu cred că băuse ceva, eu eram încă lucid, dar cu siguranță ea fumase ierburi, vroia numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și m-a dezbrăcat de hainele prăfuite, buza de jos îmi sângerase până când sângele mi s-a închegat tot pe piele și pe cămașă, Ce-ai pățit?! Cu dezinfectant mă spală bine pe bărbie și pe gât, lăsându-mă să zac apoi mult timp în apa fierbinte, trebuia neîntârziat să plec la Roma, la ambasada noastră și să declar furtul pașaportului, ca să nu complic lucrurile nu le voi mai spune că incidentul s-a petrecut la Paris, la întrebarea firească ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
epuizat, respirând din greu ca și cum s-ar fi terminat tot aerul pământului, pieptul mi se ridică și se lasă într-o încordare teribilă, mă întorc cu fața la pământ și-mi deschid brațele larg a îmbrățișare, în fața ochilor mei deschiși, aproape de sol, zac trupurile rănite de flori și fire de iarbă strivite în furia mea neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă agonizează tăcut jur împrejurul tău, dându-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și-a pierdut darul credinței îl poate regăsi în momente de supremă încordare, atunci când nu i-a mai rămas nimic va putea începe să creadă, firesc, cum ar începe să vorbească, aceste daruri nu se pierd cu adevărat niciodată, ele zac latente, uitate, Și aceste daruri, Theo, le primesc toți oamenii fără deosebire, Se-ntoarce umbra părintelui după luna ce dispare din cadrul îngust al ferestrei, subțiindu-se, Darul creației însă îl au infinit mai puțini oameni, nu spun că prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Scanlan. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot iubitului meu, Tony. Prologtc "Prolog" — La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
duminică. Era prea deprimată. Se îmbrăcase doar pentru a merge la magazinul din colț, să cumpere o cutie de înghețată și cinci ziare și, de îndată ce se întorsese acasă, s-a băgat la loc în pat și și-a petrecut dimineața zăcând într-un nor de fum de țigară. Singurul ei contact cu umanitatea erau copiii de opt ani de afară care loveau mingea de ușa ei de la intrare. Înainte să cheme un taxi, s-a oprit la un chioșc de ziare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
distanță, în timp ce își făceau treaba. Asta îl înnebunea. E un pic mai interesant decât ce îmi faci tu, fusese explicația ei, deși nu era adevărat. Dar asta îl făcea să se simtă nesigur și îi dădea ei controlul. Muncă grea. Zăceau într-o blazare post-coitală. Ești minunată, spuse el din senin. Sunt? întrebă ea, ridicându-se într-un cot și aruncându-i un zâmbet malițios. Doar că am gusturi jalnice la bărbați, nu? S-a pregătit pentru o replică acidă din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Pe podea. Voia să fie dur și tare și intens. —Pervers, spuse el. —Deloc, răspunse ea, indiferentă. Ai trăit tu o viață îngrădită. Nu era rău. Nu era nici extraordinar. Asta era problema bărbaților foarte arătoși. Credeau că doar dacă zac pur și simplu acolo asta va provoca o serie de orgasme. Din fericire, Lisa știa foarte bine ce își dorea. L-a dat la o parte, când acesta a încercat să se așeze deasupra. ăsta era numărul ei. Mai încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Mai tare! Wayne adună forță și viteză, băgându-și șoldurile musculoase între ale ei. Cred că o să..., gemu el. —Ai face bine să nu, se enervă ea. Și era atât de înspăimântătoare, încât orgasmul lui iminent se retrase. La final, zăceau pe podea, încă gâfâind și gemând. Sedată pe moment, Lisa privea picioarele scaunelor care se aflau la nivelul ochilor ei. A fost minunat, se gândea ea. Exact ce avea nevoie. Au continuat să zacă pe covorul albastru până când respirația lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
lui iminent se retrase. La final, zăceau pe podea, încă gâfâind și gemând. Sedată pe moment, Lisa privea picioarele scaunelor care se aflau la nivelul ochilor ei. A fost minunat, se gândea ea. Exact ce avea nevoie. Au continuat să zacă pe covorul albastru până când respirația lor a redevenit normală, apoi Wayne a început să dea semne de viață. Mângâindu-i ușor părul, el spuse: Nu am mai întâlnit niciodată pe cineva ca tine. Ești atât de... puternică. Ea răspunse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ascuțită și ușor periculoasă, care era foarte inteligentă și arăta impecabil. Peste noapte, a devenit mai bolnavă ca un câine abandonat. Într-o zi a vomat chiar în coșul de gunoi. Când nu era la baie, fie plângând, fie vomitând, zăcea peste birou, ronțăind ghimbir, prea epuizată pentru a munci. Și mâncarea! În ciuda grețurilor pe care le avea în permanență, mânca încontinuu. Singurul lucru care îmi potolește stomacul este mâncarea, spunea ea, mai băgând un pateu pe gât. În scurt timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Și mai era ceva. Nu îi mai păsa, își pierduse duritatea. Era vorba despre editorul care era cunoscut înainte sub numele de Attila. Concedia oameni fără milă - cel puțin înainte. Dar acum era lovită de o nevoie incredibilă de a zăcea. Lisa a început să dea înapoi mai rău ca un rac. Nu își dorea un copil, ăștia îți distrug viața. Era ușor pentru modele și pentru Spice Girls. Alea au armate de dădace care să se asigure că tu dormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]