5,010 matches
-
degete un bon tipărit, gata parcă să-l întindă fetei... Manole observă buimăceala colegului și chicoti, își trase sora, alergau spre apă. Pe dreptunghiul de pânză albă, pata unui trup, picioare lungi, pelicula arămie, perfect întinsă a pielii, bust trufaș, zbătându-se, greu să-ți ferești privirea. — N-ai venit aseară. Nu cu noi îți vindeci astenia, bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz ascuțit, isoscel, haotice pete brune, fruntea ascunsă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna e mai albă și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însă, parcă le-ar fi fost frică să nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferințe. Doar zgomotul de pași nerăbdători se amesteca în gemetele vântului stăruitor... ― Doctore, doctore, durează mult? șopti Apostol Bologa, agățîndu-se de brațul medicului, care se zbătea să-și deschidă trecere printre soldații îngrămădiți. ― Ai să vezi... acuma nu-i vreme de... răspunse docrorul plictisit. Puțin loc, hei, ce Dumnezeu... Faceți-mi loc, băieți! Bologa izbuti să se strecoare, pe urmele medicului, până la picioarele gropii, în fața spânzurătorii. Gâtul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de pași. Se piti lângă un trunchi gros. I se păru că pașii se apropie și desluși un glas înăbușit rostind vorbe străine. Văzu două umbre mișcând la marginea pădurii... Se depărtau... Apostol mai așteptă un răstimp. Inima i se zbătea năprasnic. În creieri îi apăru iarăși harta cu pozițiile. Tranșeele infanteriștilor sunt pe două creste, dar ale românilor sunt mai coborâte... " Atunci poate că am trecut... am ieșit din liniile noastre! se gândi, uitând oboseala, umplîndu-se de o bucurie lină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
noaptea de Vinerea Mare foarte urât și a dat o slujbă chiar în ziua întîia de Paști ca să-l ferească bunul Dumnezeu de primejdii... "Biata mamă! își zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar ști ea în ce primejdie mă zbat eu acuma!... când va afla vestea... Trebuie s-o afle de la mine... să afle barem că tot ea mi-a alinat inima în ceasurile din urmă, ca și în cele dintâi ale vieții mele pămîntești!" Trase scaunul lângă masă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate merg repede... Apostol Bologa vedea că omul acesta îi cunoaște soarta, dorea să-l întrebe și nu cuteza. Soldatul se strecură afară, în vârful picioarelor, ca dintr-o casă de mort. Plutonierul zise mai încet: ― Fetița plânge și se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, să mă iertați și să nu vă supărați!... Eu aș fi lăsat-o, ca și ieri... dar domnul căpitan tot prin ogradă se învîrtește și, dacă ne-ar prinde, Doamne ferește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment dat, adică sunt sigur că adormisem, că de-aici mi s-a tras. Și mi-a trecut prin fața ochilor o plajă. Cu nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În el... Era hauai, Sandule! Gicule, nu știu dacă era hauai, că nu pusese nimeni pancarte pe-acolo. Putea să fie și plaja lu’ mazăre de la mamaia. Da’ cum stăteam eu ca robinson și mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă ați adus la cașcaval numai șulfe, numai știfturi, numai hoți, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale și alte dandanale. Ați dus țara de râpă, iar eu nu iert asta! În mine strigă Bălcescu, se zbate Vladimirescu și urlă dorul de glie! Am făcut o cerere și am plecat cu fruntea sus. Am ieșit pe ușă demn, mă! Mai apar câteva batiste, iar unul care abia se mai ține pe picioare răcnește: Sandu Șpriț, om politic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sunt contemporani, oamenii de geniu reacționează, unii față de alții, precum păunii. Gloria este precedată și urmată de imense neplăceri. Geniile - acești minoritari sublimi și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe posesor cât și pe cei din jur. Zbate-te pentru glorie! Dar ferește-te de copita ei. Râvnim podiumul regal al artei. Nu și urcușul până acolo. Noi, românii, suntem înșurubați în univers prin speranța fără de sfârșit a lui Brâncuși. Capodoperele se spală pe mâini cu ifosele timpului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne răpesc resursa care nu se mai poate regenera A mai rămas în urma un mileniu. Timpul și-a făcut datoria. Ne zbatem între Scylla clipei și Charybda veșniciei. După zece ani de lupte cumplite, războiul troian s-a încheiat. Pentru ca, între timp, prea frumoasa Elena îmbătrânise. Prea mult timp ne fura tărâțea vieții. Poate singurul lucru care funcționează ireproșabil în viața tuturor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
creații artistice vin pe lume cu un jgheab special în care urmează să cadă ghilotina timpului. Fără un depozit de amintiri picante, bătrânețea este năclăită de frig și de igrasie. Cotropitorii stăpânesc spațiul, dar nu pot controla timpul. Prezentul se zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan este răstignit între memoria tihnei pierdute și speranța spulberată a pământului făgăduit. Bătrânețea este ultima ecluză spre infinit. Nu poți aplica trecutului standardele viitorului. La bătrânețe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se retrage în sine însuși ca într-o redută. Arta modernă - o baie de aluzii. I - a fost dat marii poezii să nu încapă în cuvinte. Vinul bun se zbate în artist ca o viperă opărită de soare. Dumnezeu a făcut în șase zile o lume pe care, de mii de ani, o deformează sublim artiștii. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Asistăm indiferenți la despărțirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
supusă și cuminte, caldă și moale, ca o catifea, Am să îl iubesc, îi voi călca, îi voi face și mâncare, Zi de zi îndrăgostiți ne vom duce la plimbare, Dar te rog, nu mă lăsa în singurătate să mă zbat, Căci simt cum sufletul îmi piere dacă nu îmi dai un bărbat, Demult tare nu am mai fost atinsă și am uitat cum e, să știi, Nu mai vreau amărăciunea să îmi stea în cale zi de zi, Moartea cea
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de atâta tastat, Îmi fac cruce cu mintea mea sublimă, Las imaginația să cadă pradă aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia e viața, Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult uitat. Cuvinte, cuvinte, dor și amar Eminescu se învârte în mormânt, Totul e în zadar! O pisică îmi taie calea și mă lasă uimită în filele albe, Zboară gândurile în depărtare
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pe care vrînd-[ne]-vrînd ai trebuit s-o primești, a fi mândru apoi fiindcă cu mijloace colosale ajungi ținte mari e o dobitocie. E foarte lesne de-a râde de-o națiune mică, cu mijloace mai mici, care se zbate pentru viață între trei imperii cari-i sunt inamice naturale! Cu cât e mai mare însemnătatea meritelor la o națiune saracă! Pe când jurnalistica de es. la germani ori francezi este o întreprindere ce aduce venit, la națiuni mici este un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sârb, fie un bulgar. Religia mea îmi comandă de-a nu spune decât atâta cât poate s-aducă pe-o ființă * la cunoștința de sine, la acea fulgurațiune intelectuală care să-l facă a-l vedea că degeaba invidia se zbate, degeaba răutatea se frământă, degeaba minciuna luptă, căci luptă în contra unei puteri constante, care există pururea, în contra lui Brahm, a adevărului. De-aceea i-am și spus cu ce-l prindem * imediat. I-am spus pornograf și plagiator. Nici n-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a făcut o descoperire stranie: Oricât ai vrea, nu ai cu cine să te lupți, Pentru că există corupție, dar fără corupți. Prea mult! Posesorii certificatului de revoluționar, Plusează pentru privilegii, iar. Ei manifestă o degradantă lăcomie, Când majoritatea populației se zbate-n sărăcie. Glume și gafe Un arogant și mare om de stat Și-a oferit ouăle la numărat Face gafe și glume sfidătoare, Chiar când sărăcia și corupția-s în floare. Himeră legislativă Legea anticorupție (...) nu va face furori, E
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cumva Zdrelea haiducul. Tot în încăperea aceea dădeam pe vremuri testul mașinii de scris. Veneam cu bătrâna mea Erika și băteam nu știu câte rând uri de litere, ca și un mic text despre cauzele obiective ale dificultăților economice în care se zbătea țara. Atunci am cunoscut intelectualii cartierului, vreo zece cu toții. Unii dintre ei aveau mașina de scris moștenire, o țineau pe șifonier și nici nu știau să bată... în spatele poliției se aud mereu lătrături groase: sânt cîinii-lup, toți maiori și colonei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai târăsc către poarta de malachită, ce se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe care Auta ar fi vrut s-o dezlege și nu putea. Noaptea îl tulbura steaua nouă și ciudată, ziua ridicarea și căderea corăbiilor în zări. Șirul de corăbii, rămas numai fără două din ele, sparte de valuri, mai fu zbătut de furtuni ușoare. Șirul de corăbii pluti și pe marea liniștită ca lacurile din munții Atlantidei. Șirul de corăbii grele trecu prin strâmtoarea din stâlpi de piatră rămași de la zeul Melkart, unde aproape că se lovesc frunte de frunte țărmul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]