KorAP: Find »[drukola/base=zbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...205 >

5,116 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

sfătuit-o să lase baltă studiul psihologiei și studiul în general; fiica ei, acum femeie, înaltă, zveltă cum ea nu fusese niciodată, frumoasă, poate chiar foarte frumoasă, atât de independentă, că o înecau uneori temerile, studentă care știa să se zbată pentru drepturile ei, dar care avea nevoie și de rochii, și de bani; băiatul ei, abia intrat în liceu, nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fost convinsă că mai important nu este ce ți se întâmplă efectiv, ci ideile, stările cu care privești faptele astea. Spiritul vremii. Ceda întotodeauna în fața acestei sintagme magice. Însă, pe el, nimic nu-l deprima mai mult decât cum se zbătea ea nu atât să înțeleagă teorii sau idei filosofice, cât să le propună altora. Avea chiar o preferință pentru ideile lui Platon, pe care nu știu de unde le pescuise, nu erau obținute direct de la sursă, ci prin intermediari, ce adesea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
căzut în somn când tresare iarăși, fără să știe cât a trecut de la tresărirea anterioară, de care și-amintește ca prin ceață, știe că a adormit iar și știe de data asta că s-a terminat operația, din moment ce simte durerile zbătându-i-se în pântecee, în picioare și în brațe. Ar vrea să se miște, dar nu are putere. Nu are putere nici să deschidă ochii. Nici să știe ce se petrece în jur. Probabil se află în salonul de reanimare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
trupului, deși crede că trupul a suferit în viața lui mai vârtos decât acum, doar acum gândul morții i-a sporit durerile. Nu poate fi altfel. Dar, își zice mai departe - incapabilă să întoarcă privirea de la geamurile în care se zbăteau păsările de ploaie și de fapt nici măcar vrând să-și întoarcă privirea -, dacă ajungi să te obișnuiești, poți să mergi și mai departe, adică să accepți ideea. Nu să aștepți sfârșitul, ci să-l accepți. Or, ea nu-l acceptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
adevărat ale celui de aproape nu interesează câtuși de puțin. Se prefac. Cum nu se poate mai limpede. Al șaselea cerc Există vreo umilință mai mare decât să cedezi lupta și să fii înfrânt când încă mai doreai să te zbați pentru victorie, dar propriul trup te trădează? Frenezia bătrânei doamne Marga Pop s-a sfârșit într-o zi. Pur și simplu. Au reînceput durerile, o singură dată și scurt. S-a gândit: „Știam că se vor întoarce“. Pe urmă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Fostul nostru redactor șef e un om complex, făcut din lumini și umbre, cu remarca că luminile, mari lumini, au constituit și constituie principala trăsătură a caracterului său. Trebuia, de aceea, să arătăm că suntem comuniști, să luptăm, să ne zbatem, pentru ca aceste lumini să nu fie nici măcar temporar veștejite, nici de către alții, nici de către noi și nici mai ales de către el personal. Atitudinea noastră a fost deci neîngăduit de pasivă. Este cunoscut faptul că fostul nostru redactor-șef a trăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
în meseria lui, desigur, nu explicit și nu pe față, dimpotrivă, pe față arătând ca și cum el s-ar fi străduit, nu-i așa, din plin să obțină o plecare în străinătate la cutare eveniment cultural, exact cum s-ar fi zbătut pentru nevastă-sa, ori să-i crească salariul, exact cum făcea cu noul său prieten Mititelu - gândind toate astea și zicându-și chiar și în gând ohooo, dar încă și mai multe cu glas tare.) Ohooo! Nu despre certuri e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în sus și a început să sforăie. M-am închis în baie, m-am spălat, aveam spatele numai dungi vineții și roșii, umflate și dureroase, arătam ca dracu, tremuram toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
consuma totul, cât mai mult și cât mai repede, pentru că mâine, mâine nu se știe dacă vei mai fi sau dacă ce-i al tău acum va mai continua să fie... Și totuși oamenii - femeile mai ales - continuând să se zbată și să caute iubirea sau ce socotesc ei că e iubire și crezând că o găsesc, crezând asta chiar și când rămân cu mâinile goale și insistând s-o găsească, loviți, dar mergând mai departe, pentru că trebuie să ajungă până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304

continuă să trăiască; ea este cea care se apropie de tobă în lumina razelor lunii. E aceeași fantomă care va apărea efectiv în cea de-a doua parte a piesei, e „spectrul lui Tenko”, întors de pe lumea cealaltă, unde se zbătea în groaznice chinuri. Iar waki e uluit de această apariție a unei creaturi bizare „pe suprafața apei deja învăluită de negurile nopții”. Spectrul pare cât se poate de real; el va bate în tobă și o va face să răsune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe ascunse, că umbre ce vor să iasă la lumină se zbat să învingă rezistența și limitele materiei. Acest păgânism autentic - cel din Mexic, ca și cel din Siria lui Heliogabal -, acest păgânism pentru care pietrele sunt vii e marcat de ideea puterilor magice ale artei, aceeași artă pe care Artaud o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
obiectul, doar el este insesizabil și inaccesibil”. Iată de ce regizorul nu va înceta să plaseze în centrul căutărilor sale lupta îndârjită cu materia, așa cum se întâmplă în cazul Nebunului (din spectacolul cu piesa lui Witkiewicz, Nebunul și călugărița), care se zbate înăuntrul unui enorm sac negru, veritabil „ambalaj tragic”, ca să-l cităm chiar pe Kantor. La capătul acestei lupte se profilează imaginea cutremurătoare a unui gigantic ambalaj-catafalc: Un enorm ambalaj negru este un ultim mijloc radical de a lichida totul 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
terminat printr-un cap minuscul. Sugestia nu este însă aceea a încercării unui corp captiv de a se smulge din locul unde e țintuit, ca în cazul statuilor sculptorului lui Ibsen, despre care am vorbit mai înainte. „Femeile nu se zbat să iasă din glodul greu și lipicios: la apusul soarelui, ele se pregătesc să coboare lin, alunecând pe o pantă cufundată în umbră...” Se vor îndrepta, așadar, spre o zonă a întunericului, invizibilă. Această deplasare a materiei spre invizibil contează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

ar reveni lor, într-o săptămână ar spulbera toate cuiburile de tâlhari. Prințul tăcea. N-aș vrea să fiu greșit înțeles. Și eu vă împărtășesc ideea că o pace semnată acum ar fi în beneficiul ambelor părți. Și eu mă zbat să găsesc o soluție. Numai că agenții francezi lucrează zi și noapte. Dimitrie strecură într-un zâmbet anume ceea ce nu putea rosti tare. De fapt, ei sunt cei care întrețin încăpățânarea sultanului. Fratele meu, Panaiot, mi-a transmis că iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Își desfăcuse cămașa și o lăsase să alunece. Mariam își luase palmele de pe față, își ridicase încet pleoapele, apoi o văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea doar optsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Moarte lui Savary! ― Mototolu’ de Savary! Să-l dăm jos pe slugoi! Însoțit de câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

un invalid psihosomatic ca Elizabeth B. Browning. — Cât de inexprimabil de jignitor! bolborosi Ignatius. Nu simt multă simpatie pentru tine. Ți-ai ferecat mintea atât în fața iubirii cât și a societății. În momentul de față, cât timp sunt trează mă zbat să ajut niște prieteni pasionați care plănuiesc să procure bani pentru a face un film îndrăzneț și emoționant, pe tema unei căsătorii interrasiale. Deși va fi un film cu buget redus, scenariul debordează de adevăruri tulburătoare și are tonalități și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trebuie să recunosc că această dorință mă face să am îndoieli în privința valorii judecății lor. Totuși, nu-i de fapt treaba mea, dacă ei doresc să se alăture burgheziei. Sunt liberi să-și aleagă singuri destinul. Eu personal m-aș zbate ca un nebun, dacă aș bănui că cineva încearcă să mă ajute să mă îndrept către clasa de mijloc. M-aș răzvrăti împotriva oricărei persoane destul de inconștientă încât să încerce să mă împingă în sus. Asta este. Răzvrătirea mea s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia furculița asta, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

acestui domn drepturile? — Mă arestați? Pentru ce? N-am făcut nimic~ — Nu e nevoie să țipați, domnule. Agent, te rog... — Norman Chalmers, spuse ea, ești bănuit că ai fi ucis o fetiță În vârstă de 4 ani, neidentificată. — Ce? Se zbătu În cătușe strigând iar și iar că el nu făcuse nimic, În timp ce Watson continuă să recite restul discursului. Nu omorâse pe nimeni. Era o confuzie. Logan Îl așteptă să obosească repetând aceleași lucruri până să Îi arate câteva hârtii semnate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai credibil În calitate de martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea hal de tatăl său Încât ajunsese să petreacă trei săptămâni la Spitalul de Copii din Aberdeen. Și acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Peter Lumley și câți copilași a mai ucis. — Inspectore, eu Înțeleg că doar vă faceți datoria, dar Bernard nu e În stare să vă răspundă la Întrebări. Uitați-vă la el! Se uitară. Mâinile Îi semănau cu niște păsări rănite, zbătându-se pe tăblia mesei. Privea În gol. Nici măcar nu se afla În aceeași Încăpere cu ei. Logan atuncă o privire spre ceasul de pe perete. Șapte și douăzeci. Trecuse de ora la care Hoitarul Își ceruse medicamentul cu o seară Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fie acasă! Nu era bine. Nu trebuia să fie acolo... Își croia drum prin zăpada până la glezne, către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă. Tăcută și senină, când el Îi ciopârțise hainele. Măinile Îi tremuraseră la atingerea pielii: răcoroasă la pipăit și moale pe măsură ce el tăia, lăsându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nod În palma mâinii stângi, trecând cablul de două ori prin pumnul său strâns. Făcu la fel și pentru dreapta, Întinzându-l bine și clătină din cap pentru treaba bine-făcută. O privi cu ochi triști pe agenta Watson, care se zbătea cu legăturile. — După asta, o să fie bine, Îi zise. Trebuie doar să... Roși. Știi tu... Să-mi dau drumul. După aia o să fie OK. O s-o facem și-o să fie bine. N-o să mai am nevoie de asta. Își mușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]