39,927 matches
-
ore, în funcție de necesitătți. Nu se recomandă depășirea unei doze de 40 mg pe zi. În cazul în care tratamentul constituie o continuare a tratamentului injectabil: - pacienți între 16 - 64 ani, cu greutate corporală de minim 50 kg și cu funcție renală normală - inițial se administrează 20 mg ketorolac trometamină, urmată de administrarea a câte 10 mg ketorolac trometamină de maxim 4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore; - pacienți cu greutate corporală mai mică de 50 kg, vârstnici
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
20 mg ketorolac trometamină, urmată de administrarea a câte 10 mg ketorolac trometamină de maxim 4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore; - pacienți cu greutate corporală mai mică de 50 kg, vârstnici sau pacienți cu insuficiență renală - 10 mg de maxim 4 ori pe zi la interval de 4 până la 6 ore. Durata totală a tratamentului (administrare parenterală urmată de administrare orală) nu trebuie să depășească 5 zile. La pacienții la care s-a administrat ketorolac trometamină
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
5 zile. La pacienții la care s-a administrat ketorolac trometamină pe cale parenterală și s-a trecut la administrare orală, doza combinată zilnică de ketorolac nu trebuie să depășească 90 mg la adulți (60 mg la vârstnici, pacienți cu insuficiență renală sau cu greutate mai mică de 50 kg), doza orală nedepășind 40 mg pe zi Instituirea tratamentului oral trebuie efectuată cât mai repede posibil.. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
ketorolac trometamină, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienți. Ulcer gastro-duodenal acut, sângerări ale mucoasei gastrointestinale sau la pacienți care în antecedente au avut ulcer gastro-duodenal. Hemoragii cerebrovasculare suspicionate/dovedite sau diateze hemoragice, inclusiv tulburări de coagulare. Insuficiență renală moderată sau severă (creatinină serică ›160 micromol/l. Insuficiență hepatocelulară severă. Astm bronșic în antecedente. Sindrom complet sau parțial, manifestat prin polipoză nazală, edem angioneurotic sau bronhospasm. Copii cu vârste sub 16 ani. Pacienți cărora li se administrează antiagregante plachetare
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
plachetare, anticoagulante orale și heparină. Se impune prudență în cazul asocierii cu următoarele medicamente: Glucocorticoizi- risc de ulcerații și hemoragii digestive; Trombolitice (alteplaza, streptokinaza) - risc hemoragic; Metotrexat - crește toxicitatea hematologică; Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei - risc de insuficiență renală acută; Diuretice - scade efectul diuretic, risc de hiperpotasemie la diureticele antialdosteronice; Antihipertensive - tendință de retenție hidrosalină, este necesară monitorizarea tratamentului antihipertensiv; Beta-blocante - scade efectul antihipertensiv; Digoxină - crește concentrația plasmatică a acesteia și riscul efectelor toxice; Ciclosporină, sărurile de aur, medicamente
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
nervos: cefalee (frecvent), vertij, astenie, rareori somnolență, insomnie, anxietate, tulburări de memorie, dezorientare, stare confuzivă și alte tulburări psihice, convulsii, neuropatie periferică (parestezii). Tulburări oculare: vedere încețoșată, diplopie. Tulburări acustice și vestibulare : tulburări de auz (tinitus, foarte rar surditate) Tulburări renale și ale căilor urinare: polachiurie, rareori proteniurie, valori crescute ale creatininei serice, sindrom nefrotic, nefrită interstitială, insuficiență renală, oligurie, hematurie. Tulburări hematologice și limfatice: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie feriprivă sau hemolitică, deprimarea funcției hematopoietice medulare. Tulburări metabolice și de nutriție
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
psihice, convulsii, neuropatie periferică (parestezii). Tulburări oculare: vedere încețoșată, diplopie. Tulburări acustice și vestibulare : tulburări de auz (tinitus, foarte rar surditate) Tulburări renale și ale căilor urinare: polachiurie, rareori proteniurie, valori crescute ale creatininei serice, sindrom nefrotic, nefrită interstitială, insuficiență renală, oligurie, hematurie. Tulburări hematologice și limfatice: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie feriprivă sau hemolitică, deprimarea funcției hematopoietice medulare. Tulburări metabolice și de nutriție : hiperglicemie, glicozurie și hiperkalemie. Simptomatologie Greață, vărsături, gastralgii, hemoragie gastrointestinală, hipoprotrombinemie, insuficiență renală acută, convulsii. Tratament Se administrează
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
sindrom nefrotic, nefrită interstitială, insuficiență renală, oligurie, hematurie. Tulburări hematologice și limfatice: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie feriprivă sau hemolitică, deprimarea funcției hematopoietice medulare. Tulburări metabolice și de nutriție : hiperglicemie, glicozurie și hiperkalemie. Simptomatologie Greață, vărsături, gastralgii, hemoragie gastrointestinală, hipoprotrombinemie, insuficiență renală acută, convulsii. Tratament Se administrează tratament simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale.
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
cu o valoare medie de 104 miligrame de fluor la un kilogram de cenușă. Fermierilor din zonă li s-a spus să nu-și lase animalele să bea apă din sursele afectate, deoarece concentrații înalte de fluor pot avea efecte renale și hepatice otrăvitoare, în special la oi. Erupția eliberează între 150.000 și 300.000 tone de CO pe zi. La 14 aprilie 2010, vulcanul a erupt o a doua oară după o scurtă întrerupere, de data aceasta în centrul
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
genetic în privința înălțimii, greutatea a crescut mult mai mult față de înălțime, ducând la obezitate. În anii 1950, creșterea bunăstării în țările dezvoltate a dus la scăderea mortalității infantile, însă datorită creșterii greutății corporale, au devenit mai frecvente bolile cardiace și renale. Între timp, societățile de asigurări și-au dat seama de legătura dintre greutate și speranța de viață și au crescut primele de asigurare în cazul persoanelor obeze. De-a lungul istoriei, numeroase culturi au considerat obezitatea un rezultat al defectului
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
cu infarctul miocardic (în care o parte a mușchiului inimii nu mai funcționează) sau cu stopul cardiac (în care fluxul sangvin se oprește în totalitate). Alte boli ce ar putea avea simptome asemănătoare insuficienței cardiace includ, printre altele: obezitatea, problemele renale, problemele hepatice, anemia și boala tiroidiană. Boala este diagnosticată cu ajutorul istoricului simptomelor și a examinării fizice, prin confirmarea adusă de o ecocardiografie. Analizele de sânge, electrocardiografia și radiografia toracică pot fi utile pentru a stabili bazele cauzei. Tratamentul depinde de
Insuficiență cardiacă () [Corola-website/Science/315187_a_316516]
-
provizorii demonstrează protecția pe termen scurt pe care o asigură teriflunomida, care include printre cele mai frecvente efecte secundare: cefaleea, starea de oboseală, starea de greață, căderea părului și dureri la nivelul membrelor. Au fost raportate și cazuri de insuficiență renală și LMP, medicamentul fiind periculos pentru dezvoltarea fetală. Cele mai frecvente efecte secundare ale dimetil fumaratului sunt hiperemia facială și tulburările gastrointestinale. Deși dimetil fumaratul poate duce la o scădere a numărului de globule albe, nu s-au raportat cazuri
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
se pot grupa în primari (acționează direct asupra SNC - traume, infecții, intoxicații exogene cu toxine neuro- și psihotrope, dereglări cerebrovasculare și de lichid cefalorahidian, neoplazii) și secundari (procese patologice extracerebrale cu implicarea ulterioară a structurilor nervoase - insuficiența respiratorie, circulatorie, hepatică, renală, dereglări endocrine, metabolice etc). Astfel, în afecțiunile primare ale SNC drept factor patogenetic se pronunță diminuarea debitului sanguin cerebral, care ulterior induce dereglarea metabolismului neuronal și glial. În afecțiunile secundare ale SNC mecanismele patogenetice sunt multiple (hipoxia și hipercapnia, hiperamoniemia
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
integrative inițiate de insuficiența ficatului sunt ulterior localizate în diferite organe în formă de procese patologice locale secundare - leziuni celulare, distrofii celulare, necroză, inflamație, atrofie, sclerozare în ficat, miocard, rinichi, creier. Procesele patologice secundare în rinichi se finalizează prin insuficiență renală acută. Leziunile secundare ale miocardului se manifestă prin tahicardie, insuficiență cardiacă, aritmii. În tractul digestiv survin eroziuni, hemoragii. Modificările respirației externe se manifestă prin respirația periodică Kussmaul, hiperventilație, alcaloză respiratorie, exhalația cu miros ”hepatic” - miros de paie mucezite. Ischemia hipofizei
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
mistic, unele părți ale corpului său erau considerate ca având puteri vindecătoare și erau folosite ca ingrediente pentru diverse poțiuni magice. La fel, în evul mediu, coarnele, transformate în pulbere, erau folosite ca remediu pentru impotență, sângele pentru combaterea calculilor renali, iar stomacul împotriva depresiei. În anul 1856, regele Victor Emanuel al II-lea al Italiei a hotărât ca vânarea caprelor alpine să fie permisă doar membrilor familiei regale, creând în acest scop în Valea Aostei, rezervația Gran-Paradiso, protejată de paznici
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
restul de 5-10% din cazuri (hipertensiune arterială secundară). Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de atac de cord (infarct miocardic), insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor (de exemplu anevrism aortic), boală arterială periferică și este cauza bolilor renale cronice. Chiar și o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață pot aduce ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
stadiile mai ușoare se pot diferenția cu dificultate. Rezultatele oftalmoscopiei pot indica și durata stării hipertensive a persoanelor. Anumite semne și simptome adiționale pot sugera hipertensiunea arterială secundară, adică hipertensiune arterială ce are la bază o cauză identificabilă precum insuficiența renală sau o afecțiune endocrină. Obezitatea, de exemplu, în zona pectorală și a abdomenului, intoleranța la glucoză, faciesul pletoric, „ceafă de bizon”, și striațiile purpurii sugerează sindromul Cushing. Afecțiunile tiroidiene și acromegalia pot fi, de asemenea, cauze ale hipertensiunii arteriale, prezentând
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
și a abdomenului, intoleranța la glucoză, faciesul pletoric, „ceafă de bizon”, și striațiile purpurii sugerează sindromul Cushing. Afecțiunile tiroidiene și acromegalia pot fi, de asemenea, cauze ale hipertensiunii arteriale, prezentând simptome și semne caracteristice. Zgomotele abdominale pot indica stenoza arterei renale (îngustarea arterei ce irigă rinichii). O tensiune arterială micșorată la nivelul membrelor inferioare sau pulsația arterei femurale întârziate sau absente pot indica coarctație de aortă (îngustarea aortei la mică distanță de inimă). Hipertensiunea arterială cu manifestări intense ca dureri de
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
fi asimptomatici dar sunt mai predispuși migrenelor (22% din cazuri) și amețelilor comparativ cu populația generală. Printre alte simptome ale crizei hipertensive se numără deteriorarea vederii sau dispneea cauzată de insuficiența cardiacă sau o stare generală de indispoziție din cauza insuficienței renale. Majoritatea persoanelor ce suferă crize hipertensive au, de regulă, tensiune arterială crescută, dar mărirea bruscă se datorează altor factori declanșatori. O „stare hipertensivă de urgență”, anterior denumită „hipertensiune arterială malignă”, intervine atunci când există dovezi că unul sau mai multe organe
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
edem (umflare). Preeclampsia poate uneori să evolueze într-o stare care pune viața în pericol, denumită eclampsie. Eclampsia este o urgență hipertensivă și are mai multe complicații grave. Aceste complicații includ pierderea vederii, edem cerebral convulsii tonico-clonice sau convulsii, insuficiență renală, edem pulmonar și coagulare intravasculară diseminată (o tulburare de coagulare). Creșterea necorespunzătoare, convulsiile, iritabilitatea, pierderea energiei și sindromul de detresă respiratorie a sugarului/ dificultățile de respirație pot fi asociate cu hipertensiunea arterială la nou-născuți și la sugari. La copiii mai
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
mondial. Aceasta crește riscul de cardiopatie ischemică apoplexie, boli vasculare periferice, și de alte boli cardiace insuficiență cardiacă, anevrism aortic, ateroscleroză difuză și embolie pulmonară. Hipertensiunea arterială este, de asemenea, un factor de risc pentru tulburare cognitivă, demență și insuficiență renală cronică. Alte complicații sunt: retinopatia hipertensivă și nefropatia hipertensivă. Hipertensiunea arterială primară (esențială) este cea mai comună formă de hipertensiune arterială, reprezentând 90-95% din toate cazurile de hipertensiune arterială. În aproape toate societățile contemporane, tensiunea arterială crește odată cu vârsta, iar
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
fumătoare și lipsa alăptării la sân) ca factori de risc pentru hipertensiunea arterială primară la adulți. Cu toate acestea, mecanismele care leagă aceste expuneri de hipertensiunea arterială la vârsta adultă rămân necunoscute. Cauzele hipertensiunii arteriale secundare nu sunt cunoscute. Insuficiența renală este cea mai comună cauză secundară a hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea poate fi provocată, de asemenea, de cauze endocrine, cum ar fi sindromul Cushing, hipertiroidismul, hipotiroidismul, acromegalia, sindromul Conn sau hiperaldosteronismul, hiperparatiroidismul și feocromocitomul. Alte cauze ale hipertensiunii arteriale secundare cuprind
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
ideală. În urma stabilirii diagnosticului de hipertensiune arterială, medicii încearcă să identifice cauzele declanșatoare pe baza factorilor de risc și a altor simptome, dacă există. Incidența hipertensiunii secundare este mai ridicată în cazul preadolescenților, cauza fiind în majoritatea cazurilor o afecțiune renală. Hipertensiunea arterială primară (esențială) este mai des întâlnită în cazul adolescenților și prezintă mai mulți factori de risc, inclusiv obezitatea și existența unor antecedente familiale de hipertensiune arterială. Pot fi efectuate, de asemenea, analize de laborator pentru a identifica posibilele
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
mulți factori de risc, inclusiv obezitatea și existența unor antecedente familiale de hipertensiune arterială. Pot fi efectuate, de asemenea, analize de laborator pentru a identifica posibilele cauze ale hipertensiunii arteriale secundare și a stabili dacă aceasta a determinat afecțiuni oculare, renale sau ale inimii. Se efectuează analize suplimentare pentru depistarea diabetului zaharat și a unor valori ridicate ale colesterolului, aceștia reprezentând factori de risc în dezvoltarea afecțiunilor inimii care pot necesita tratament. Creatinina serică se măsoară cu scopul de a detecta
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
inimii. Se efectuează analize suplimentare pentru depistarea diabetului zaharat și a unor valori ridicate ale colesterolului, aceștia reprezentând factori de risc în dezvoltarea afecțiunilor inimii care pot necesita tratament. Creatinina serică se măsoară cu scopul de a detecta eventuale afecțiuni renale, care pot reprezenta fie cauza, fie rezultatul hipertensiunii arteriale. Creatinina serică măsurată în mod individual poate determina supraestimarea ratei de filtrare glomerulară. Indicațiile recente susțin utilizarea ecuațiilor previzionale cum este formula de modificare a regimului alimentar în bolile de rinichi
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]