40,133 matches
-
la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mulți alții, lui Mole îi place să demitizeze, dar și acolo ironia lui e visătoare, tristă. Sfatul bunicii, de pildă, răsucește povestea Scufiței Roșii și o preface într-o istorie a pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai adâncă. Acest mic poem face cât un roman. Conține mai toate temele tale predilecte. Am să aleg una pe care încă n-am discutat-o: războiul și Holocaustul. Au lăsat urme în tine, ori sunt doar un fond de amintiri ale altora? RF. Am avut norocul să fiu cruțată de Holocaust, nu am avut experiența lui directă, nici familia mea. Dar e de la sine înțeles că, fiind evreică, m-a afectat profund. Pomenești spaime vârstă, singurătate, pierdere, eșec; nu le
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a spus, era un cartier agreabil, cu străzi largi și blocuri noi pentru familii tinere din clasa de mijloc, multe dintre ele de evrei. Dar familia mea s-a mutat în Anglia când aveam cinci ani, deci n-am multe amintiri. Îmi amintesc destul de clar că m-au dus s-o văd pe mama la aceeași maternitate, atunci când s-a născut fratele meu, la mai bine de trei ani și jumătate după mine, precum și imagini foarte pregnante de când mă jucam în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mutat la Hackney, care încă mi se pare bizar și nefamiliar. Cel mai acasă mă simt cu cei dragi mie, ori sper să nu par mistică! într-un spațiu ca o aureolă peste creștetul meu, unde locuiesc toți strămoșii, toate amintirile mele. Nu-i vorba doar de amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime nemărturisite. Ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pare bizar și nefamiliar. Cel mai acasă mă simt cu cei dragi mie, ori sper să nu par mistică! într-un spațiu ca o aureolă peste creștetul meu, unde locuiesc toți strămoșii, toate amintirile mele. Nu-i vorba doar de amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime nemărturisite. Ce altceva dacă nu suferința ta bine ascunsă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Heights, unde locuia cu soțul ei invalid. 1 iulie 2005 4.14. Fiona Sampson: "Știu că nu țin de nicio școală poetică, dar nu e vina mea" LIDIA VIANU: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, nostalgică, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, "Engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste". E o revistă mai neobișnuită, fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și măiestrie. LV. Faci din iubire o temă gravă. Suferința e filtrată de meditație și îți iei o oarecare distanță de ea, de compasiunea lecturii. Autorii Desperado poeți și romancieri zdrobesc iubirea în mici emoții concrete, migrând de la lirism la amintire. La acest punct, spre deosebire de alți Desperado, ești în primul rând lirică. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acolo izvorăște) dar nu e neapărat necesar ca propria experiență de viață să intereseze pe cineva și, oricum, ea e doar o sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt încredințat că închipuirea autorului (nu doar înlănțuirea amintirilor lui) aprinde imaginația lectorului, și din ea izvorăște fiorul aparte al prozei: faptul că ceva despre care știm că e doar închipuire poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce era cât pe ce să ni
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. În același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? GS. Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un ecou al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. LV. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea, nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, "Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur". Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alin cititorii, dar nici nu țin să-i șochez cu premeditare. Aș vrea să devină mai umani, să înțeleagă ce ar putea spune zidurile. LV. Istoria ta proprie pare extrem de interesantă, dar n-o dezvălui. Dai în schimb fotografii vechi, amintiri în alb-negru. Te ferești cu bună știință să scrii lucruri prea personale? Cum izbutești să tratezi cu seninătate experiențe care, exprimate explicit, ar face oricui părul măciucă? GS. Da, evit să scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai roată și nu e ușor. Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei istorii care a întunecat viața familiei tale, ca și pe a ta, amintirile tale? GS. Auden scria, "Poezia nu declanșează nimic. Ea e un mod de manifestare. O voce". Poate lucrurile nu stau întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea să fie un mod de manifestare și o voce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
printre vii". Și poezia ta e o astfel de cursă riscată (scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă "nu mai e nicăieri". Ai cincizeci și doi de ani. Între dislocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți validezi lumea interioară? Cum te-ai descrie ca poet azi, în literatura engleză, în Anglia, printre ceilalți autori englezi? GS. Riscurile mele nu par chiar așa de mari la prima
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
preluat și ei, în Canaan, scrisul, mulți devenind cronicari la curtea regelui. Vechiul Testament, oferă multe situații și fapte reale. Dorința de a fi în relație cu divinitatea, cu Iahve, s-a înscris în cântări, imnuri, psalmi, idolii păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp religia mozaică devine eminamente monoteistă, închinându-se lui Iahve, lui Dumnezeu. Numeroasele contacte cu alte populații i-au înrâurit. Apar sărbători agrariene, sezoniere dar și Paștele. Preoții erau cunoscătorii legii. Unii abstinenți
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în timp ce băieții sunt mai buni la materiile realiste. Și la unii și la alții inteligența este activă, intuitivă și duce la formarea multor competențe. Treptat, adolescentul intuiește că trăirile și cunoștințele sale sunt invadate de asociații sau de izbucniri de amintiri sau de exprimări necontrolate datorate unor stratificări mai vechi sau mai noi de experiență. În aceste condiții are loc întâlnirea cu inconștientul, încercarea de a-l cenzura, autopedepsirea pentru slaba cenzură. Viața interioară devine un domeniu al incoerențelor și confruntărilor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare astfel scrisă meticulos, în versuri deseori memorabile. Portrete i s-au dedicat de asemenea, fiecare cu plasticitate și exactă privire, cum ar fi cel semnat de Dan Cristea: „Așadar, depănând amintiri, în verile anilor ’70, putea fi văzut la mare un tânăr cu alură de baschetbalist, cu mâini și picioare lungi, umblând ușor aplecat, probabil din cauza înălțimii apreciabile. Era căutat, chiar răsfățat și disputat de grupuri de prieteni, căci constituia, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese inspirat și vădind gust artistic. A tradus din Sappho, Pindar, Catul, Petroniu. SCRIERI: În amintirea lui Anastasie Bașotă, Vălenii de Munte, 1916; Pagini istorico-filologice, îngr. și introd. Mircea Borcilă și Ion Mării, pref. C. Daicoviciu, Cluj, 1971; Sacra via. Pagini literare și publicistice, îngr. și postfață Mircea Borcilă și M.V. Ungureanu, pref. Teodor Naum, Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
văduva lui Manase, căpetenia respectată a unui trib de viteji. Frumoasa, fermecătoarea și evlavioasa văduvă s-a hotărât să-și ajute neamul aflat la mare încercare. Era puternică, bogată, stăpânea o avere de la soțul ei, era respectată pentru pioșenia față de amintirea soțului ei. Se spune în Cartea Iudithei: Și era frumoasă la stat și fermecătoare la chip. Și Manase îi lăsase aur și argint, robi și roabe, vite și țarini, pe care ea acum le stăpânea. Și nu ar fi îndrăznit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
O parte a acestei averi a fost dăruită de Lais Corintului, loc cunoscut pentru numărul mare de curtezane și de prostituate de rând, pentru numărul mare de bordeluri. În semn de recunoștință, pentru generozitatea hetairei, corintenii i-au ridicat, ca amintire, o statuie. Neera (sec. IV î.H.) Celebrul orator Demostene (384-322 î.H.) a fost atras de farmecele Neerei și s-a delectat în compania ei. Înainte de a se fi remarcat prin elocință și de a ajunge cel mai mare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nonconformistă, călătoare. În condițiile acestea și-a scris Confesiunile. Infidela și excentrica curtezană a trecut de la poziția de concubină imperială la aceea de călugăriță cerșetoare, postură în care, se spune, l-a întâlnit pe suveranul îmbătrânit cu care a depănat amintiri. Wan Guifei (1436-?) Din asistentă medicală a împăratului Cheng Hua (1465-1487), din dinastia Ming, în vremea căruia s-a restaurat Marele Zid pe lungimea de 5000 km, doamna Wan a ajuns Guifei sau concubină preferată. Împăratul avea unele complexe sexuale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ultima suflare, că ea este de fapt mama lui. Imperia de Cugnatis (1485-1511) Așa cum oamenii de spirit greci căutau compania hetairelor, și italienii bogați și elita intelectuală din timpul Renașterii căutau compania curtezanelor, meretrices onestae, le respectau și le păstrau amintiri frumoase. Acestea erau însemnate în registre oficiale. Numai în Roma, în anul 1490, se spune că erau 6800 de curtezane. Una dintre curtezanele celebre din Roma, și cea mai frumoasă, a fost Imperia, născută în Ferrara. Ea a trăit în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a căsătorit a doua oară cu jurnalistul și diplomatul Henry de Jouvenel, el era directorul ziarului "Le Matin", ea a susținut o cronică la respectiva publicație. A publicat lucrările Cârceii de viță și Sido, a doua a fost scrisă în amintirea mamei pe care a adorat-o. Cu Henry s-a căsătorit și a dat naștere unei fetițe, René. După război (1914-1918), a început o aventură cu fiul soțului ei, Bertrand de Jouvenel, el avea șaptesprezece ani, ea, patruzeci și șapte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]