40,921 matches
-
aparțin satele Ladauti și Saramas. Vestigii arheologice. Pe teritoriul fostei localități Costanda, cu ocazia unui sondaj din 1960 și 1962 s-a descoperit un nivel de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice și un loc de prelucrare a acestora. Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany. Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, în monografia comunei natale, afirmă că de numele localității sunt legate mai multe ipoteze: în vechime locuitorii aveau așezate gospodăriile pe dealurile dimprejur (Dealul Almas), actualele lunci fiind acoperite
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
m la vest de drumul național Sfântu Gheorghe-Miercurea Ciuc, se află o așezare aparținând culturii "Storcevo-Criș". Pe teritoriul satului, în locuri neprecizate, s-au mai descoperit un topor neolitic de piatră cultura "Coțofeni", o daltă și o ceașcă dacică. Prima atestare documentară datează din anul 1332. Principala activitate economică a localității este agricultura (cultivarea cerealelor și legumelor) și creșterea animalelor dar și exploatarea și prelucrarea primară a lemnului, comerțul cu produse agricole și agroturismul.
Valea Crișului, Covasna () [Corola-website/Science/300384_a_301713]
-
cu localitatea Reci, astfel că in zilele noastre "Comolău" constituie partea nordică a acesteia. Localitatea Reci este situată în partea centrală a județului Covasna, pe malul drept al râului Negru, la o altitudine de 548 m, pe DN11 (Brașov-Bacău). Prima atestare documentară datează din anul 1334. Cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate între anii 1957-1959, pe malul drept al râului Negru, în locul numit "Telek" s-a constatat existența unei bogate așezări neolitice. Aici au fost descoperite trei locuințe și două morminte aparținând
Reci, Covasna () [Corola-website/Science/300382_a_301711]
-
Transilvania, România. Se află în Depresiunea Târgu Secuiesc. Localitatea Moacșa este situată în zona centrală a județului, pe cursul văii Pădureni, la capătul sudic al Munților Bodoc, la o altitudine de 547 m, pe DN11, Brașov - Târgu Secuiesc - Bacău. Prima atestare documentară datează din anul 1332, însă descoperirile areologice dovedesc existența omului aici mult înainte astfel, în anul 1961, cu ocazia unui sondaj arheologic făcut în locul numit "Maksahát" s-a identificat o așezare de tip "Cucuteni-Ariușd" și vestigii din sec. XI
Moacșa, Covasna () [Corola-website/Science/300380_a_301709]
-
din Aruncuta }, primar al Clujului în perioada 1960 - 1968 și viceprimar în perioada 1968 - 1972. Este considerat artizanul modernizării municipiului Cluj-Napoca în perioada socialismului Pictorii Alexandru Cherecheș, Mihai Cherecheș, Mircea Corpodean și Mihu Luca întregesc zestrea culturală a satului. Prima atestare documentara a satului Aruncuta datează din 18 noiembrie 1346. Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului și consemnate în literatura de specialitate atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta cel puțin din epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
religioasă. În perioada 1987-2005 a câștigat 13 premii literare pentru critică și istorie literară, publicistica etc., printre care Premiul "George Călinescu" în anul 1987 și Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000. Prima atestare documentara a satului Aruncuta este dată de 18 noiembrie 1346. Satul este unul românesc, care a aparținut în trecut domeniului latifundiar al familiei nobiliare Suki. Cercetările arheologice scot în evidență locuirea satului cel puțin din epoca bronzului timpuriu. În Aruncuta
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
această casă pentru soldați și totodată temnița era amplasată pe tarlaua nr.42 " La cruce ", mijlocul parcelei 2601, în partea de nord - vest a castelului - la circa 270 metri de acesta, respectiv la 138 metri vest, si perpendicular cu monumentul atestării documentare a localității din 2006, intr-o pozitie strategică din care se observă întreg hotarul satului. Castelul are (în partea de vest )casă de oaspeți, iar în apropiere " casă fetelor " și casa de judecată, bucătarii cu beciuri la subsol, hambare
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
sat, sau copii de la orașe ai căror părinți au plecat să lucreze în străinătate, aceștia fiind lăsați în grija bunicilor. Soluția propusă de Primăria comunei și prezentată la seminarul din 19 noiembrie 2006 (cu ocazia împlinirii a 660 ani de atestare documentara a satului), pentru revigorarea satului o poate reprezenta asocierea proprietarilor de terenuri, inclusiv a terenurilor administrate de Primărie și specializarea sătenilor pe creșterea animalelor de lapte și carne folosind metode moderne de creștere și îngrijire (vaci de lapte, ovine
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Zagon se poate ajunge la Întorsura Buzăului, pe un drum care trece dealul dinspre Sud. Comună Zagon cuprinde și satul Papauti aflat la aproximativ 6 km pe drumul spre Covasna. Împreună cele 2 așezări au peste 8000 de locuitori. Prima atestare documentara datează din anul 1567. În pădurea "Ceremuș-Stejeriș" din apropierea satului, a fost descoperit în anul 1877, într-un vas de lut, un depozit de bronzuri "hallastattiene" compus din: 8 celturi, o secure plata cu aripi, un ciocan, 18 seceri de
Zagon, Covasna () [Corola-website/Science/300386_a_301715]
-
rovine, ca o mică fortăreață” și că a fost “martoră a războiului ruso - turc din perioada 1827 - 1829”. Cu toate acestea, urmele unei mai vechi civilizații geto-dacice au fost descoperite cu ocazia unor săpături arheologice efectuate în sud-vestul comunei. Prima atestare cartografică datează din secolul al XVI-lea. Pe harta Stolnicului Cantacuzino apare în anul 1700, iar mai târziu, în 1723, istoricul Friedersch Schwartz certifică existența localității și o preia ca atare în hărțile sale. În urma sondajelor arheologice efectuate în septembrie
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
fragmente de amfore grecești și fragmente ceramice dacice. În apropierea cetății, în dealul Mătușii s-a descoperit o așezare civilă dacica, datata în secolele III-I î.e.n. Prin aceste locuri trecea un drum de legătură de la Sarmisegetuza spre Pelendava (Craiova). Atestarea documentara a satului Godeni apare într-un document din anul 1461 în timpul domniei lui Vlad Țepeș: „lo, Vlad Voevod și domn, stăpân peste țară Ungro-Vlahiei și a Părților de Pește munții Almasului și Făgărașului, am dăruit acest sat slugilor domniei
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
Goicea este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. A fost un sat de iobagi (șerbi), împroprietăriți prin Reforma agrară din 1864 a lui Cuza-vodă. Prima atestare documentară despre Goicea datează din 1575. Comuna este formată din trei sate: "Goicea Mică", "Goicea Mare" și "Popoviceni", care s-au unit în 1968 pentru a forma actuala comună. Comuna Goicea este așezată în partea de sud-vest a României și
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
de Sus. După 1815, când pe harta țării a apărut un alt sat și a trebuit să se facă deosebirea s-a utilizat numele Lipovu Români pentru satul mai vechi și Lipovu Ungureni pentru satul nou creat. În actul de atestare este menționată și Mănăstirea de la Lipovu (pe locul căreia, în pădurea Schitul a Lipovului a fost amplasată o troiță în anul 2004), care peste 100 de ani va fi cunoscută ca cea mai renumită în sud-vestul (actual) județului Dolj. Necunoscându
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Alexandru Voievod: „Dă domnia mea această poruncă cinstitului și primului sfetnic al domniei mele Dobromir, mare ban al Craiovei, ca să-i fie ocină la Lipovu...”. Evidențierea în același document a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre mânăstire decât despre viața locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
această biserică se află Icoana Maicii Domnului Portărița, lucrata după icoana Maicii Domnului Portărița aflată la Mănăstirea IVIRON din Sfanțul munte ATHOS - Grecia. Fosta lăptărie; Centrul; Valea lui Tache; Școala Gimnazială Nr.2 Tântava; Căminul de persoane cu dizabilități. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1589. Comună Tântava era formată din satele Tântava Banului și Tântava-Bălășoaia, cu 1180 de locuitori. Existau aici o biserică, o moară de apă și o școală mixtă. În 1950, comunele au fost transferate raionului
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
Brădiceni este un sat în comuna Peștișani din județul Gorj, Oltenia, România. Prima atestare documentara este din 30 aprilie 1518 când Neagoe Basarab întărește lui Detco, Tatul și alții stăpânirile peste cumpărăturile din Brădiceni. "Și iar a cumpărat Detco singur partea lui Drăgoi și Stan din Brădiceni pentru 600 de florini". La 3 mai
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
întinde de-a lungul Gilortului, care este, de altfel, singurul râu care străbate comuna. Comuna Bărbătești se învecinează cu: Teritoriul administrativ al comunei Bărbătești însumează 3.787 hectare ceea ce reprezintă aproximativ 0,676% din suprafața totală a județului Gorj. Primele atestări documentare în documentele vremii la 1438 menționau ca fratii Dan, Dragomir, Patru și Cornea fii lui Stoian și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
Predescu) și a fost realizată începând cu peste 100-120 de ani in urma, cu concursul mai multor vârstnici de atunci și reprezintă o sinteză a memoriei colective a comunității. Ea a fost reprodusa ulterior (prin 1959-1960) cu ajutorul profesorului Gheorghe Predescu. Atestările, prin documente scrise, incep însă din 1486 / 6994 și au fost păstrate în colecțiile de documente ale istoricului Alexandru Stefulescu. Asfel la 30 iunie 6994 (1486 DNI) se menționează “ Român cu fii și altora au stăpânire în Romanesti-Budieni-Izvoare..”șamd. Vlad
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
se găsesc sălcii și arini și plopi. Printre animalele sălbatice din zonă se găsesc iepuri, porci mistreți, vulpi, căprioare, iar printre păsările sălbatice se găsesc cucul, rândunele, turtureaua, vrăbiuțe, ciori. Așa cum se arată în articolul 520 de ani de la prima atestare documentară a Rădineștilor, scris de Profesorul Valentin Pătrașcu și publicat în Ziarul Vertical pe 23 Iunie 2009, satul Piscoiu (Piskoi) este menționat la anul 1531 în documentele de cancelarie ale Țării Românești. În același articol se arată că după anexarea
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
aparținut comunei Sânmartin. Localitatea Cozmeni este situată în Depresiunea Ciucului, la limita sudică a județului Harghita cu județul Covasna, la o altitudine de 650 de m, la 22 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc, pe DN12, Sâncrăieni - Cozmeni - Băile Tușnad. Prima atestare documentară datează din anul 1332, dar săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale a unui locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în sud-estul satului s-a descoperit o așezate neolitică de tip "Criș" precum și urmele
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
epoca bronzului, monede antice grecești și monede romane republicane. La vest de sat, în epoca romană a existat o așezare civilă de unde provin o inscripție, trei bucăți de bronz de la un car roman și mai multe monede imperiale romane. Prima atestare documentară datează din anul 1333, sub numele de "Sacerdos de Sancto Mario", apoi ca "Zenthmartin" în anul 1487 iar în anul 1636 sub denumirea de "Homorod Szent Marton". În secolul al XIII-lea se construiește biserica medievală, monificată în secolul
Mărtiniș, Harghita () [Corola-website/Science/300480_a_301809]
-
la est de Munții Bistriței. Căi de acces: Lipsa existenței unei legături rutiere modernizate între Toplița și Vatra Dornei prin Bilbor, duce într-un fel la izolarea comunei, aceasta nefiind o localitate de tranzit, ci un cap de linie. Prima atestare documentara datează din anul 1751 sub denumirea de Bélbor. Originea denumirii este neclară: după unii istorici români (printre care O.C. Tăslăuanu ) se menționează două variante: - BEL (bel, beljebb - mai jos de) BOR (Borsec), - BÉL (a) BOR (a). De-a
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
provin fragmente de vase modelate cu mâna și roata și bucăți de zgură de fier datate în sec. I î.d.Hr.-I d.Hr, iar punctele "Kerekparlog" și centrul satului s-au găsit materiale ceramice dacice și medievale. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1333 sub numele de "sancerdos de Sancto Michaele", în anul 1539 apare sub denumirea de "Zent Mijhal" iar în anul 1684 ca "Csikszent Mihály". Între anii 1457 - 1467 a fost construită actuala biserică romano-catolică
Mihăileni, Harghita () [Corola-website/Science/300481_a_301810]
-
preistorice și din evul mediu, fragmente aparținând culturii "Coțofeni", o toartă din epoca bronzului și fragmente ceramice aparținând evului mediu dezvoltat și epoca arpediană. Pe teritoriul satului s-a mai descoperit o monedă de bronz din epoca imperiala romană. Prima atestare documentară datează din anul 1448. În prima parte a secolului al XVII-lea în localitate a funcționat o școală ("Crstoph Deak Skhola Mester") iar în anul 1639 biserica unitarienilor a fost ocupată de reformați (Periegheza Benkő Elek-1989). Actuala biserică reformată
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
Cernica-Știrbeiu, proprietarul moșiei pe care s-au stabilit primii cetățeni. Aceștia ar fi venit, conform tradiției orale, cândva în secolul al XVIII-lea, din Imperiul Otoman, o parte din Cernavodă și o parte din "Stricleni" (un sat din Bulgaria). Prima atestare documentară a satului Chiajna există din 1787, când se menționează în relație cu arderea palatului lui Constantin Ipsilanti de pe moșia Cotroceanca. La jumătatea lunii noiembrie, în organizarea autorităților locale, se serbează Ziua Doamnei Chiajna, cu depuneri de flori la statuia
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]